Sunt convins că simpla lectură a titlului a făcut ca cel puțin 50% dintre potențialii cititori să plece. Cine vrea să știe despre așa ceva? Dar aici nu vorbim despre filozofie searbădă ori analiză seacă a unor concepte inutile; vorbim despre o superputere!

Conceptele, înțelese cum trebuie, ne ajută să elucidăm lumea. Cele patru pe care le discutăm imediat sunt uimitor de utile. Iată despre ce este vorba.

Martin Heidegger (1889-1976) a fost un filozof german, faimos pentru cartea sa Ființă și timp, pentru stilul (prea) criptic în care a scris și pentru faptul că a cochetat (sprijinit) Partidul Nazist pentru o vreme.

În acest articol vom face (ori măcar vom încerca) imposibilul:  să explicăm în cuvinte simple, evitând jargonul aproape impenetrabil al lui Heidegger, ce înseamnă să „trăiești autentic”, trecând rapid prin conceptele cheie, așa cum sunt ele prezentate în Ființă și timp (publicată în 1927).

Întrebarea care stă la originea cărții și care e urmărită pe parcursul a sute de pagini este: ce înseamnă „a fi”? Spunem că o carte „e”, pe când un unicorn nu „e”, dar ce înseamnă asta?

Deși Twitter nu este o rețea prea frecventată de români, cel puțin în comparație cu Facebook, specificul acestei rețele, faptul că mesajele nu pot fi mai lungi de 280 de caractere, îi conferă un farmec aparte: ești nevoit să-ți comprimi mesajele pentru a se încadra în spațiul alocat. Sigur, poți scrie mai multe mesaje înlănțuite, dar ideea se diluează astfel.

Iată o serie de gânduri publicate pe Twitter în ultimele săptămâni, ușor modificate și completate, de dragul clarității:

 

Mari minți, precum Stephen Hawking (decedat în 2018), și-au exprimat în ultimii ani temerea că progresul din domeniul inteligenței artificiale ar putea duce la situația în care mașinile să preia controlul lumii într-un viitor nu prea îndepărtat, iar acest lucru ar putea duce la dispariția speciei umane. Aceste mașini ar fi, în fapt, computere super-inteligente, conștiente. John Searle, filozof american, spune că așa ceva nu este posibil și demonstrează asta cu un experiment mental, numit „experimentul camerei chinezești”.

 

Sindromul CP. Mulți trăiesc vieți fără sens pentru că nu au nicio altă posibilitate. Imperative „banale”, cum ar fi lupta pentru ziua de mâine, îi obligă la subzistență.
Dar sunt atât de mulți cei care își calamitează viața prin opțiuni distructive asumate, subjugați principiului plăcerii imediate.
Jocurile video, ca obsesie, sunt un fenomen existențial nou, nesurprins încă într-o categorie separată a unui mod de-a fi, așa cum merită.
Dacă viața este absurdă prin definiție, o viață petrecută în lumea virtuală, împușcând umbre, este absurdul absolut. Jocul pe calculator ar putea fi asimilat chiar unui protest anti-viață, dacă nu ar fi, în fapt, capitularea în fața unei propuneri de viețuire măruntă, fără scop și sens.
Mâinile îți vibrează monoton și îndârjit sute de minute pe zi pe mouse și tastatură; ești încordat, mereu în căutarea atingerii unei ținte de neatins; încleștarea în care ești prizonier te epuizează.
Preocuparea obsesivă cu aceste jocuri virtuale te lasă drenat de orice disponibilitate utilă, lipsit de orice pasiune onorabilă și de orice energie utilizabilă; ce rămâne e un creier prăjit.
Sindromul CP - sindromul creierului prăjit.

Discuri fonograf
Discurile de pick-up cu înregistrări de pe sondele spațiale Voyager 1 şi 2.
Conţin 116 imagini analogice, sunete naturale de pe Pământ, felicitări în 55 de limbi şi înregistrarea unui mesaj din partea lui Jimmy Carter şi a secretarului general al ONU, Kurt Waldheim. Vor fi vreodată găsite de o civilizație extraterestră? Poate după ce specia umană nu va mai fi?

În principiu, o persoană este pe atât de interesantă pe cât sunt de interesante preocupările sale. Care sunt preocupările tale, care te individualizează? Ce știi tu, are relevanță, și puțini mai știu?


Dacă nu știi ce să faci cu timpul liber ori singura idee e să intri pe Internet fără vreun scop precis - ai o problemă mare. Nu ești singur.


Puțini înțeleg că să admiți că ai greșit, când e evident că ai greșit, e un semn al puterii. Când lucrurile nu sunt evidente, mai bine te abții, totuși...

În mod greșit credem că mintea umană poate fi modelată oricum ne-am dori. Credem că educația corectă va asigura tipul de om proiectat prin respectivul program educativ. Dar baza, mintea noastră, este diferită de la om la om.

Știm că sunt diferențe mari între oameni sub mai multe aspecte asociate capacităților mentale, cum ar fi, de exemplu, inteligența logico-matematică. Cele mai multe aspecte pe care le numim trăsături de personalitate au o legătură directă cu modul în care gândim; de exemplu, un extrovert extrem va avea un punct de vedere complet diferit de un introvert extrem pe multiple subiecte. Cei doi vor gândi diferit.

 

Iată o idee pentru o carte care nu s-a scris: o selecție de cunoștințe esențiale pentru orice om. Cunoștințe care să-l facă să înțeleagă lumea în care trăiește, care să-l ajute să priceapă discuțiile politice, să înțeleagă un articol de specialitate, să aibă o opinie pertinentă despre conflictele internaționale, să priceapă ce e cu astrologia, diversele diete, trucurile psihologice șamd. Da, pare un lucru foarte complicat, de aceea, probabil, nici nu s-a scris până acum.

În acest articol ambițiile sunt, desigur, mult mai mici. Vă propunem o serie de informații care, credem, ar fi general valabile și utile oricui. Dar articolul de față este, în fapt, mai degrabă o invitație la dialog, adică sunteți invitați să completați articolul cu propriile opinii.

 

Una dintre ciudatele „legi” ale triburilor
Mergi la o conferință internațională și le oferi unor parteneri străini o sticlă bună de vin românesc. Îl gustă și te laudă, pentru că vinul este bun și ei abia acum descoperă vinul românesc. Te simți mândru pentru că ai sentimentul că ai vreun amestec în chestiunea asta. Dar nu ai. Nu ai niciun merit că vinul este bun. Cuvântul „românesc” nu este o conexiune reală între vin și tine. Nu ești câtuși de puțin motivul pentru care vinul e bun. Absolut deloc.
Pe de altă parte, nici faptul că unii dintre românii care au plecat în alte țări sunt hoți și violatori nu are nicio legătură cu tine.
Și totuși, cum știm toți, are...

Ce se întâmplă în mintea ta chiar în acest moment? Probabil că este vorba despre percepția vizuală a acestor cuvinte din fața ta. Poate că poţi auzi sunetul traficului din depărtare sau plânsul unui copil din apartamentul vecin. Poate că te simţi puţin obosit şi distras, străduindu-te să te concentrezi asupra cuvintelor de pe această pagină. Sau poate că eşti încântat de perspectiva unei lecturi interesante.

Petrece un moment gândindu-te la ce înseamnă să fii tu în această clipă. Asta este ce se petrece în mintea ta. Dar chiar este așa? Există și altă versiune a acestei povești.

Creierul uman este format din 86 de miliarde de neuroni, fiecare neuron fiind conectat la alţi 10.000 de neuroni, producând astfel trilioane de conexiuni. Un neuron comunică cu un alt neuron vecin prin transformarea unui semnal electric într-un semnal chimic (un neurotransmițător), care trece apoi prin spaţiul dintre neuroni (sinapsă) pentru a se cupla la un receptor din neuronul vecin, înainte de a fi convertit din nou într-un semnal electric. Prin intermediul acestor elemente constituente fundamentale se formează uriașe rețele electrochimice.


 


Ne poți ajuta cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro