Disc protoplanetar al unei stele depărtate din Calea Lactee
NASA/ALMA/ESO/NAOJ/NRAO/A.Isella;/B.Saxton/NRAO/AUI/NSF
Un nor de gaz care a colapsat sub influența gravitației a dat naștere Soarelui, primul obiect care s-a format în sistemul nostru solar. Acest lucru s-a întâmplat acum aproximativ 4,5 miliarde de ani.
Apoi au început să apară planetele, pe măsură ce miliardele de particule de gaz și praf rămase în urma formării Soarelui s-au transformat într-un disc aplatizat.
- Detalii
- Scris de: Christopher Palma și Lucas Brefka
- Categorie: Cosmos
Obiectul interstelar ‘Oumuamua
La sfârșitul anului 2017, un obiect cosmic misterios a traversat sistemul nostru solar cu o viteză amețitoare. Astronomii s-au grăbit să observe corpul ceresc în mișcare rapidă folosind cele mai puternice telescoape din lume. S-a constatat că avea o lungime de aproximativ 400 de metri și o formă extrem de alungită; poate de zece ori mai lung decât era lat. Cercetătorii l-au numit ‘Oumuamua, cuvânt hawaiian ce înseamnă „cercetaș”.
‘Oumuamua a fost confirmat ulterior ca fiind primul obiect din alt sistem solar care a vizitat sistemul nostru solar. Deși aceste obiecte interstelare își au originea în proximitatea unei alte stele, ajung să rătăcească prin spațiu ca niște nomazi cosmici. Practic, sunt fragmente de planete, expulzate din sistemele lor solare de evenimente catastrofale, precum coliziuni uriașe între corpuri planetare.
- Detalii
- Scris de: Billy Bryan, Chris Carter și Theodora Ogden
- Categorie: Cosmos
Ipoteza inflației cosmice, despre care puteți citi aici, a apărut inițial ca o soluție la o dificultate majoră în cosmologie: cum explicăm faptul că universul timpuriu a fost plat?
Ulterior a devenit o idee centrală în cosmologia modernă. Dar mulți fizicieni cred că ipoteza inflației este mult prea speculativă, că nu are o teorie care să o susțină...
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Galaxia din această imagine captată de telescopul spațial James Webb, numită JADES-GS-z14-0, a stabilit recordul pentru cea mai îndepărtată galaxie. Ea a apărut la doar 290 de milioane de ani după Big Bang.
Credit: NASA, ESA, CSA, STSCI, B. ROBERTSON (UC SANTA CRUZ), B. JOHNSON (CFA), S. TACCHELLA (CAMBRIDGE), P. CARGILE (CFA)
Revoluționarul telescop spațial James Webb și telescoapele radio de ultimă generație explorează ceea ce este cunoscut sub numele de „epoca reionizării”. Această perioadă din istoria universului deține indicii despre primele stele și galaxii, și, poate, despre natura materiei întunecate.
Timp de milioane de ani după Big Bang, după ce „supa” fierbinte de particule din universul s-a răcit, cosmosul a fost un loc întunecat și plictisitor. Nu existau stele care să emită lumină. Nu existau spiralele familiare ale galaxiilor. Cu siguranță nu existau planete. Întregul univers era îmbibat de gaz de hidrogen neutru.
- Detalii
- Scris de: Elizabeth Quill
- Categorie: Cosmos
Vremea extremă, în contextul schimbărilor climatice rapide, afectează umanitatea. Creșterea temperaturilor, însoțită de niveluri ridicate ale umidității, duce la temperaturi care nu pot fi gestionate de corpul uman.
Temperatura medie a corpului uman este de circa 37 °C. Dacă organismul uman ajunge la 40 °C, ne pierdem conștiința, organele încep să cedeze, urmând decesul. O temperatură de 44 °C este echivalentă cu moartea.
Principalul mecanism al corpului uman de a gestiona temperaturile ridicate, capacitatea de a transpira, devine inutilizabil în anumite condiții de temperatură și umiditate, iar aceste condiții, în contextul încălzirii globale, sunt din ce în ce mai des îndeplinite, în zone din ce în ce mai extinse ale planetei.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Terra
Clic dreapta - View image (pentru o rezoluţie superioară)
Având în vedere cât de vast este universul, poate că e de înțeles că nu i-am descifrat încă toate secretele. Totuși, există câteva caracteristici de bază pe care obișnuiam să credem că le putem explica, dar cosmologii au din ce în ce mai multe dificultăți în a le înțelege.
Măsurătorile recente ale distribuției materiei în univers (așa-numita structură la scară mare) par a fi în contradicție cu predicțiile modelului cosmologic standard (Big Bang), cea mai bună teorie a modului în care funcționează universul.
- Detalii
- Scris de: Ian G. McCarthy
- Categorie: Cosmos
Telescopul Spațial James Webb (JWST) este cel mai mare și mai puternic telescop spațial construit până în prezent. De la lansarea sa, în decembrie 2021, cu ajutorul acestuia s-au făcut descoperiri revoluționare, inclusiv a celor mai vechi și mai îndepărtate galaxii cunoscute, care s-au format la doar 300 de milioane de ani după Big Bang.
Obiectele îndepărtate sunt, de asemenea, foarte vechi, deoarece lumina de la ele ajunge la telescoapele noastre după un timp îndelungat.
JWST a identificat o serie de aceste galaxii foarte timpurii. Practic vedem aceste obiecte cosmice cum arătau la puțin timp după nașterea universului.
- Detalii
- Scris de: Sandro Tacchella
- Categorie: Cosmos
Anomalii ale temperaturii de suprafață a oceanelor pe timpul El Niño și La Niña
Oscilația sudică El Niño (El Niño - Southern Oscillation - ENSO) este unul dintre cele mai importante și mai îndelung studiate fenomene climatice de pe planetă.
Aceasta poate provoca schimbări majore în ce privește presiunea atmosferică, temperatura de la suprafața mării, precipitațiile și vânturile – nu doar în regiunea tropicală, ci și în multe alte regiuni ale lumii.
ENSO descrie variațiile naturale anuale la nivelul oceanului și al atmosferei terestre în zona tropicală a Pacificului. Temperaturile de la suprafața mării în Pacificul ecuatorial central și de est oscilează între valori peste și sub medie.
Un episod de El Niño apare atunci când temperaturile de la suprafața mării în Pacificul ecuatorial central și de est sunt considerabil mai ridicate decât de obicei.
Condițiile La Niña apar atunci când apele din Pacificul ecuatorial central și de est sunt considerabil mai reci decât de obicei. Un episod La Niña urmează de obicei, deși nu întotdeauna, unui episod El Niño.
- Detalii
- Scris de: IRICS
- Categorie: Terra
Încălzirea globală, în sine, nu este singura noastră preocupare, pe termen mediu și lung.
Cu fiecare gram suplimentar de CO2 în atmosferă, crește probabilitatea declanșării unor evenimente critice la nivel planetar. Cu cât amânăm mai mult reducerea emisiilor, cu atât ne aventurăm mai adânc într-un teritoriu periculos, necunoscut.
NYTimes a publicat recent un articol în care vorbește despre cum încălzirea globală duce planeta către modificări colosale, care ar putea schimba fundamental diverse sisteme terestre, cu efecte devastatoare asupra omenirii și a altor animale. Iată principalele idei din articol.
Noi, oamenii, modificăm clima Pământului treptat și avem veri mai fierbinți, furtuni mai intense și incendii de vegetație mai violente.
Este însă posibil să schimbăm clima într-un mod și mai dramatic. În ultimele două decenii, oamenii de știință au tras semnale de alarmă cu privire la mari sisteme din lumea naturală care, din cauza încălzirii provocate de emisiile de carbon, ar putea fi împinse spre colaps.
Aceste sisteme sunt atât de mari, încât pot rămâne într-o oarecare măsură echilibrate chiar și pe măsură ce temperaturile cresc. Dar doar până la un punct.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Terra
Steaua Mira se deplasează prin mediul interstelar cu o viteză de circa 130 km/s, de zece ori mai rapid decât o stea „tipică”, dar încă sub „viteza de evadare”. Multe alte stele însă, super-rapide, scapă gravitației galaxiei în care s-au format și ies din aceasta.
Credit: NASA/JPL-Caltech/C. Martin (Caltech)/M. Seibert(OCIW)
Stelele din galaxia noastră, Calea Lactee, nu doar că vor „muri” la un moment dat, dar acestea părăsesc galaxia continuu, urmând a „peregrina” pentru perioade enorme prin adâncimile universului.
Observațiile recente privind stelele super-rapide, care au la bază mai multe mecanisme, ne arată tocmai acest lucru: stelele din galaxii, la rate superioare celor presupuse inițial, sunt expulzate din acestea.
Dar ce face ca stelele să ajungă la viteza de evadare, care le pecetluiește soarta, intrând pe un curs echivalent cu ieșirea din galaxiile din care fac parte?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Din aprilie 2024, zone extinse din sudul și sud-estul Asiei, din Pakistan până în Filipine, s-au confruntat cu căldură extremă prelungită. Acoperind unele dintre cele mai dens populate regiuni din lume, seria de valuri de căldură a afectat totul, de la sănătatea și bunăstarea umană până la economie și educație.
Multor elevi din India, Bangladesh și Filipine li s-a cerut să stea acasă zile întregi din cauza unui risc sever pentru sănătate cauzat de căldura extremă, în timp ce valurile de căldură devin o problemă majoră pentru alegerile din India.
Bangladesh a închis chiar toate școlile primare timp de săptămâni, în timp ce temperatura a atins 43,8 °C pe 30 aprilie.
- Detalii
- Scris de: Neven S. Fučkar
- Categorie: Terra
Citesc mult despre încălzirea globală, dar scriu puțin. În primul rând pentru că, am observat, este un subiect care prezintă interes pentru puțină lume și care este menționat cel mult, la „diverse”, când temperaturile stau ridicate cu lunile sau vijelii extreme distrug culturi, copaci, clădiri, mașini șamd.
Subiectul încălzirii globale este unul complex, pentru explicații exhaustive, dar unul relativ simplu când este vorba despre concluzii și tendințe.
Pe scurt, planeta se încălzește într-un rimt fără precedent și nu pare a fi nimeni care să se simtă realmente responsabil. Iar asta înseamnă că, cel mai probabil, superficialitatea de azi va însemna dezastrul cvasi-apocaliptic de mâine la nivel global. Știu de pe acum că generațiile viitoare, când vor analiza această perioadă istorică, din perspectiva încălzirii planetare, ne vor numi „somnambulii”, pentru că realmente ne comportăm ca și cum nu observăm lumea în care trăim și ce se întâmplă cu ea, din cauza noastră.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Terra
Etapele evoluției universului. Universul este inițial un amestec extrem de fierbinte, dens, aproape omogen de fotoni și materie, strâns cuplate sub formă de plasmă.
Cosmologia modernă își are rădăcinile în observarea faptului că universul este în expansiune (Edwin Hubble, 1929) și a constatării că radiația cosmică de fond (RCF) este aproape uniformă (3K), radiație despre care fizicienii cred că este o consecință a Big Bang-ului.
Cosmologia bazată pe date este relativ recentă, fiind posibilă în ultimele 2-3 decenii ca urmare a progreselor fantastice în tehnologia ce permite observarea cosmosului. Aceasta a fost posibilă prin progresele obținute pe trei domenii:
• cartografierea cerului în segmentul microundelor al spectrului electromagnetic.
• utilizarea supernovelor de tip Ia pentru a determina rata de expansiune a universului.
• studii spectroscopice ale galaxiilor și quasarilor pe suprafețe mari ale cerului.
Este important să realizăm că fiecare set de observații oferă o fereastră diferită către evoluția universului. Acest lucru se datorează în parte pentru că fiecare set de observații oferă o vedere a universului la un timp diferit în istoria acestuia, vedere cuantificată în deplasarea către roșu a radiației care ajunge la noi.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Univers
Universul se află în expansiune accelerată. În 1929 astronomul american Edwin Hubble a descoperit că universul este în expansiune. Ulterior, în 1998, fizicianul Adam Reiss, împreună cu alți fizicieni, a arătat că, în fapt, universul este în expansiune accelerată, ceea ce a dus la apariția unui nou concept, acela de „energie întunecată” (inventat de cosmologul Michael Turner), care ar reprezenta 68% din univers. Despre „energia întunecată” nu știm mare lucru, cu excepția faptului că este o proprietate a spațiului responsabilă de expansiunea accelerată a universului.
Universul este format din 4,95% materie normală, 27% materie întunecată (nu știm ce este), 68% energie întunecată (nu știm ce este), 0,1% neutrino și 0,008% radiație electromagnetică (fotoni).
Dar ce înseamnă această expansiune a spațiului? Cum devine universul mai mare? Se întinde spațiul existent ori se creează, cumva, perpetuu, un spațiu suplimentar?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Univers
Atmosfera terestră este unică în sistemul nostru solar, dat fiind că nicio altă planetă nu dispune de amestecul de gaze, de umiditatea şi căldura pe care le găsim pe Terra. Această combinaţie unică permite existenţa vieţii.
În comparaţie cu raza Pământului, care are în jur de 6.400 km, atmosfera terestră reprezintă doar un strat extrem subţire.
Şi ce e şi mai interesant, mai mult de 99% din atmosfera terestră se găseşte în primii 30 km. Acest strat subţire de gaze este cel care asigură o incredibilă protecţie împotriva radiaţiei cosmice.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Terra
