Imagine panoramică a planetei Venus obținută de sonda spațială Venera 13.
Imagine: Academia Rusă de științe/ Ted Stryk
În acest articol sunt singurele imagini trimise vreodată de pe suprafața planetei Venus. Au fost realizate de sondele spațiale Venera ale Uniunii Sovietice, care au aterizat pe Venus în anii '70 și '80.
Condițiile de pe Venus sunt atât de dure, încât sondele spațiale a avut abia suficient timp să capteze și să transmită aceste fotografii înainte să fie distruse de căldura enormă și presiunea zdrobitoare.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Harta umidității solului în Europa la sfârșitul lunii martie 2025: maro închis indică un sol mai uscat decât în mod normal, iar albastru închis indică un sol mai umed decât de obicei.
Joint Research Centre/Comisia Europeană, CC BY-SA
Primăvara ploioasă din 2025 a pus capăt rapid secetelor care afectau mai multe regiuni spaniole, refăcând ecosistemele din câmpurile aride, revigorând copacii și arbuștii veștejiți și readucând un peisaj verde și luxuriant, nemaivăzut de multă vreme. De asemenea, a dus la creșterea semnificativă a nivelului rezervoarelor de apă din țară, peste mediile ultimului deceniu.
În același timp, seceta s-a extins în țările din centrul și nordul Europei, care nu sunt obișnuite cu lipsa apei. Dar de ce s-au inversat tiparele de precipitații de pe continent?
- Detalii
- de: Javier Martin Vide
- Terra
2024 a fost cel mai cald an înregistrat vreodată, atingând temporar o creștere de 1,5°C față de epoca preindustrială. Lumea s-a confruntat cu valuri de căldură letale, inundații devastatoare și cicloane intense.
Este cauza climatică una pierdută? Statele Unite se retrag pentru a doua oară din Acordul de la Paris, recordurile de temperatură pe uscat și pe mare sunt depășite, iar fenomenele meteorologice extreme s-au înmulțit.
La sfârșitul anului 2015 națiunile lumii au convenit prin Acordul de la Paris să încerce să mențină încălzirea globală cu mult sub 2°C și, ideal, la 1,5°C. Aproape zece ani mai târziu, reducerea emisiilor până la atingerea obiectivului de 1,5°C pare extrem de dificilă.
- Detalii
- de: Sven Teske
- Terra
Disc protoplanetar al unei stele depărtate din Calea Lactee
NASA/ALMA/ESO/NAOJ/NRAO/A.Isella;/B.Saxton/NRAO/AUI/NSF
Un nor de gaz care a colapsat sub influența gravitației a dat naștere Soarelui, primul obiect care s-a format în sistemul nostru solar. Acest lucru s-a întâmplat acum aproximativ 4,5 miliarde de ani.
Apoi au început să apară planetele, pe măsură ce miliardele de particule de gaz și praf rămase în urma formării Soarelui s-au transformat într-un disc aplatizat.
- Detalii
- de: Christopher Palma și Lucas Brefka
- Cosmos
Obiectul interstelar ‘Oumuamua
La sfârșitul anului 2017, un obiect cosmic misterios a traversat sistemul nostru solar cu o viteză amețitoare. Astronomii s-au grăbit să observe corpul ceresc în mișcare rapidă folosind cele mai puternice telescoape din lume. S-a constatat că avea o lungime de aproximativ 400 de metri și o formă extrem de alungită; poate de zece ori mai lung decât era lat. Cercetătorii l-au numit ‘Oumuamua, cuvânt hawaiian ce înseamnă „cercetaș”.
‘Oumuamua a fost confirmat ulterior ca fiind primul obiect din alt sistem solar care a vizitat sistemul nostru solar. Deși aceste obiecte interstelare își au originea în proximitatea unei alte stele, ajung să rătăcească prin spațiu ca niște nomazi cosmici. Practic, sunt fragmente de planete, expulzate din sistemele lor solare de evenimente catastrofale, precum coliziuni uriașe între corpuri planetare.
- Detalii
- de: Billy Bryan, Chris Carter și Theodora Ogden
- Cosmos
Ipoteza inflației cosmice, despre care puteți citi aici, a apărut inițial ca o soluție la o dificultate majoră în cosmologie: cum explicăm faptul că universul timpuriu a fost plat?
Ulterior a devenit o idee centrală în cosmologia modernă. Dar mulți fizicieni cred că ipoteza inflației este mult prea speculativă, că nu are o teorie care să o susțină...
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Galaxia din această imagine captată de telescopul spațial James Webb, numită JADES-GS-z14-0, a stabilit recordul pentru cea mai îndepărtată galaxie. Ea a apărut la doar 290 de milioane de ani după Big Bang.
Credit: NASA, ESA, CSA, STSCI, B. ROBERTSON (UC SANTA CRUZ), B. JOHNSON (CFA), S. TACCHELLA (CAMBRIDGE), P. CARGILE (CFA)
Revoluționarul telescop spațial James Webb și telescoapele radio de ultimă generație explorează ceea ce este cunoscut sub numele de „epoca reionizării”. Această perioadă din istoria universului deține indicii despre primele stele și galaxii, și, poate, despre natura materiei întunecate.
Timp de milioane de ani după Big Bang, după ce „supa” fierbinte de particule din universul s-a răcit, cosmosul a fost un loc întunecat și plictisitor. Nu existau stele care să emită lumină. Nu existau spiralele familiare ale galaxiilor. Cu siguranță nu existau planete. Întregul univers era îmbibat de gaz de hidrogen neutru.
- Detalii
- de: Elizabeth Quill
- Cosmos
Vremea extremă, în contextul schimbărilor climatice rapide, afectează umanitatea. Creșterea temperaturilor, însoțită de niveluri ridicate ale umidității, duce la temperaturi care nu pot fi gestionate de corpul uman.
Temperatura medie a corpului uman este de circa 37 °C. Dacă organismul uman ajunge la 40 °C, ne pierdem conștiința, organele încep să cedeze, urmând decesul. O temperatură de 44 °C este echivalentă cu moartea.
Principalul mecanism al corpului uman de a gestiona temperaturile ridicate, capacitatea de a transpira, devine inutilizabil în anumite condiții de temperatură și umiditate, iar aceste condiții, în contextul încălzirii globale, sunt din ce în ce mai des îndeplinite, în zone din ce în ce mai extinse ale planetei.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Terra
Clic dreapta - View image (pentru o rezoluţie superioară)
Având în vedere cât de vast este universul, poate că e de înțeles că nu i-am descifrat încă toate secretele. Totuși, există câteva caracteristici de bază pe care obișnuiam să credem că le putem explica, dar cosmologii au din ce în ce mai multe dificultăți în a le înțelege.
Măsurătorile recente ale distribuției materiei în univers (așa-numita structură la scară mare) par a fi în contradicție cu predicțiile modelului cosmologic standard (Big Bang), cea mai bună teorie a modului în care funcționează universul.
- Detalii
- de: Ian G. McCarthy
- Cosmos
Telescopul Spațial James Webb (JWST) este cel mai mare și mai puternic telescop spațial construit până în prezent. De la lansarea sa, în decembrie 2021, cu ajutorul acestuia s-au făcut descoperiri revoluționare, inclusiv a celor mai vechi și mai îndepărtate galaxii cunoscute, care s-au format la doar 300 de milioane de ani după Big Bang.
Obiectele îndepărtate sunt, de asemenea, foarte vechi, deoarece lumina de la ele ajunge la telescoapele noastre după un timp îndelungat.
JWST a identificat o serie de aceste galaxii foarte timpurii. Practic vedem aceste obiecte cosmice cum arătau la puțin timp după nașterea universului.
- Detalii
- de: Sandro Tacchella
- Cosmos
Anomalii ale temperaturii de suprafață a oceanelor pe timpul El Niño și La Niña
Oscilația sudică El Niño (El Niño - Southern Oscillation - ENSO) este unul dintre cele mai importante și mai îndelung studiate fenomene climatice de pe planetă.
Aceasta poate provoca schimbări majore în ce privește presiunea atmosferică, temperatura de la suprafața mării, precipitațiile și vânturile – nu doar în regiunea tropicală, ci și în multe alte regiuni ale lumii.
ENSO descrie variațiile naturale anuale la nivelul oceanului și al atmosferei terestre în zona tropicală a Pacificului. Temperaturile de la suprafața mării în Pacificul ecuatorial central și de est oscilează între valori peste și sub medie.
Un episod de El Niño apare atunci când temperaturile de la suprafața mării în Pacificul ecuatorial central și de est sunt considerabil mai ridicate decât de obicei.
Condițiile La Niña apar atunci când apele din Pacificul ecuatorial central și de est sunt considerabil mai reci decât de obicei. Un episod La Niña urmează de obicei, deși nu întotdeauna, unui episod El Niño.
- Detalii
- de: IRICS
- Terra
Încălzirea globală, în sine, nu este singura noastră preocupare, pe termen mediu și lung.
Cu fiecare gram suplimentar de CO2 în atmosferă, crește probabilitatea declanșării unor evenimente critice la nivel planetar. Cu cât amânăm mai mult reducerea emisiilor, cu atât ne aventurăm mai adânc într-un teritoriu periculos, necunoscut.
NYTimes a publicat recent un articol în care vorbește despre cum încălzirea globală duce planeta către modificări colosale, care ar putea schimba fundamental diverse sisteme terestre, cu efecte devastatoare asupra omenirii și a altor animale. Iată principalele idei din articol.
Noi, oamenii, modificăm clima Pământului treptat și avem veri mai fierbinți, furtuni mai intense și incendii de vegetație mai violente.
Este însă posibil să schimbăm clima într-un mod și mai dramatic. În ultimele două decenii, oamenii de știință au tras semnale de alarmă cu privire la mari sisteme din lumea naturală care, din cauza încălzirii provocate de emisiile de carbon, ar putea fi împinse spre colaps.
Aceste sisteme sunt atât de mari, încât pot rămâne într-o oarecare măsură echilibrate chiar și pe măsură ce temperaturile cresc. Dar doar până la un punct.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Terra
LIGO
LIGO (Observatorul cu Interferometre Laser pentru Unde Gravitaţionale) este un instrument științific utilizat în observarea undelor gravitaţionale.
LIGO constă din două perechi de interferometre în formă de L, cu lungimea de 4 km, în care fascicule de raze laser măsoară diferenţa dintre lungimile celor două „picioare” induse de o undă gravitaţională. Deplasările aşteptate ale oglinzilor sunt mai mici decât dimensiunea unui nucleu atomic şi pot fi măsurate numai prin eliminarea atentă a efectelor perturbaţiilor seismice, termice şi electronice. LIGO şi-a început activitatea în august 2002.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Univers
Steaua Mira se deplasează prin mediul interstelar cu o viteză de circa 130 km/s, de zece ori mai rapid decât o stea „tipică”, dar încă sub „viteza de evadare”. Multe alte stele însă, super-rapide, scapă gravitației galaxiei în care s-au format și ies din aceasta.
Credit: NASA/JPL-Caltech/C. Martin (Caltech)/M. Seibert(OCIW)
Stelele din galaxia noastră, Calea Lactee, nu doar că vor „muri” la un moment dat, dar acestea părăsesc galaxia continuu, urmând a „peregrina” pentru perioade enorme prin adâncimile universului.
Observațiile recente privind stelele super-rapide, care au la bază mai multe mecanisme, ne arată tocmai acest lucru: stelele din galaxii, la rate superioare celor presupuse inițial, sunt expulzate din acestea.
Dar ce face ca stelele să ajungă la viteza de evadare, care le pecetluiește soarta, intrând pe un curs echivalent cu ieșirea din galaxiile din care fac parte?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Din aprilie 2024, zone extinse din sudul și sud-estul Asiei, din Pakistan până în Filipine, s-au confruntat cu căldură extremă prelungită. Acoperind unele dintre cele mai dens populate regiuni din lume, seria de valuri de căldură a afectat totul, de la sănătatea și bunăstarea umană până la economie și educație.
Multor elevi din India, Bangladesh și Filipine li s-a cerut să stea acasă zile întregi din cauza unui risc sever pentru sănătate cauzat de căldura extremă, în timp ce valurile de căldură devin o problemă majoră pentru alegerile din India.
Bangladesh a închis chiar toate școlile primare timp de săptămâni, în timp ce temperatura a atins 43,8 °C pe 30 aprilie.
- Detalii
- de: Neven S. Fučkar
- Terra
