Modul în care producem și consumăm în prezent alimente are un impact major asupra mediului. La nivel global, agricultura este responsabilă pentru mai mult de 20% din emisiile de gaze cu efect de seră și folosește peste 70% din toată apa dulce extrasă din râuri, lacuri și pânza freatică. Este principalul factor care determină despădurirea și poluarea cu nutrienți, în mare parte din cauza scurgerilor de îngrășăminte. Toate acestea reprezintă o amenințare serioasă pentru ecosisteme.
Notă: Poluarea cu nutrienți este procesul prin care prea mulți nutrienți, în principal azot și fosfor, ajung în apele de suprafață și pot acționa ca un îngrășământ, provocând creșterea excesivă a algelor.
Nu doar pare grav, ci chiar este. Dacă emisiile și tendințele de defrișare continuă, sistemul alimentar global, de unul singur, ar putea face imposibilă atingerea țintelor climatice.
Dacă vom continua să producem și să consumăm alimente în același mod ca acum, vom depăși aproape sigur limitele de mediu esențiale până în 2050.
Ce se poate face? Într-o cercetare recentă am căutat modalități de a menține sistemul alimentar în limitele de mediu până în 2050. Am descoperit că o singură abordare funcționează: combinarea unor schimbări de mare impact, cum ar fi trecerea la o dietă flexitariană (cu puțină carne), îmbunătățirea practicilor agricole și reducerea risipei alimentare.
De ce ne-ar duce agricultura dincolo de limitele de mediu?
Limitele de mediu sunt cunoscute și sub denumirea de „limite planetare”. Cele nouă limite reprezintă pragurile naturale de siguranță ale Pământului. Ele variază de la resursele de apă dulce până la biosferă și climă. Activitatea umană a depășit șase dintre cele nouă limite prin defrișarea excesivă, folosirea excesivă a apei pentru irigații, aplicarea excesivă de îngrășăminte sau emiterea unor cantități de carbon ce depășesc bugetul în continuă scădere.
> Intrați pe site-ul PlanetaryHealthCheck pentru detalii privind cele 9 limite
Dacă trecem dincolo de aceste praguri, riscăm schimbări periculoase și ireversibile ale condițiilor care susțin stabilitatea planetei.
Transformarea modului în care producem și consumăm alimente este esențială pentru a menține umanitatea într-un spațiu sigur de funcționare, în interiorul limitelor de mediu.
Cum arată această transformare?
Provocarea de a face producția de alimente sustenabilă este una de lungă durată. Cercetările anterioare au comparat eficiența diferitelor schimbări pe care autoritățile și consumatorii le-ar putea face. Dar majoritatea studiilor au folosit modele diferite, ceea ce face dificilă compararea schimbărilor.
Pentru a depăși această problemă, am sintetizat informațiile din studiile anterioare și am construit o bază de date cu mii de scenarii viitoare ale sistemului alimentar și posibile schimbări. Apoi am realizat o meta-analiză pentru a combina datele din mai multe studii și a trage concluzii mai solide.
Această abordare permite factorilor de decizie și cercetătorilor să compare mere cu mere, precum și să vadă care combinație de schimbări ne-ar permite să rămânem în limitele de siguranță esențiale până în 2050.
Ne-am concentrat asupra a patru indicatori esențiali:
• cât teren și apă sunt folosite pentru agricultură
• cantitatea de gaze cu efect de seră emise
• fluxurile a doi nutrienți-cheie, azotul și fosforul.
Ce funcționează cel mai bine?
Ceea ce a ieșit în evidență a fost variația uriașă în eficacitate. Unele schimbări ar funcționa foarte bine în mai multe domenii, în timp ce altele ar necesita mult efort pentru un rezultat modest.
Două schimbări au avut un impact disproporționat de mare asupra terenurilor, apei și emisiilor:
• Prima este trecerea la o dietă flexitariană, cu mai puține alimente de origine animală.
Aceasta este similară cu dietele tradiționale regionale, precum dieta mediteraneană sau dieta din Okinawa, în care carnea și lactatele sunt consumate în proporții mult mai mici comparativ cu cerealele integrale, fructele, legumele, nucile și leguminoasele.
Revenirea la o astfel de dietă ar putea reduce suprafața de teren folosită pentru agricultură cu aproape un sfert (24%), ar putea reduce cererea de apă cu 14% și ar reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 47%.
• A doua este creșterea unor rase de animale mai bune.
În prezent, animalele de fermă sunt mult mai eficiente în a transforma hrana în carne sau lapte decât în trecut. Dar acest aspect ar putea fi îmbunătățit și mai mult. Animale mai productive ar putea permite o reducere cu 18% a suprafeței de teren folosit, o scădere de 10% a consumului de apă și o reducere cu 34% a emisiilor.
• Îngrășămintele moderne au făcut posibilă creșterea producției de culturi și furaje. Dar dacă sunt aplicate în exces, pot fi înlăturate de ploi și pot polua apele.
Aplicarea mai precisă și mai bine planificată a îngrășămintelor este, de departe, cea mai eficientă metodă de reducere a poluării cu nutrienți. Îmbunătățirile majore în acest domeniu ar putea reduce poluarea cu azot cu 39% și pe cea cu fosfor cu 42%. Ca beneficiu secundar, fermierii ar putea economisi bani.
• Creșterea randamentului culturilor, reducerea emisiilor din agricultură printr-o mai bună gestionare a solului și alte practici, precum și utilizarea unor tehnologii precum suplimentele alimentare care reduc metanul pot reduce semnificativ riscul de a depăși limitele de mediu. La fel și reducerea risipei alimentare și folosirea mai eficientă a apei în agricultură.
Cele mai importante 8 schimbări pentru o agricultură sustenabilă
1. Reducerea caloriilor provenite de origine animală
• Limite de mediu:
* Schimbarea sistemului terestru (terenul agricol) | Reducere maximă posibilă până în 2050: 24,0%
* Debite apă de suprafață: 14,3%
* Schimbări climatice: 47,4%
* Ciclurile nutrienților: azot: 11,4%
* Ciclurile nutrienților: fosfor: 10,8%
2. Creșterea productivității animalelor
• Limite de mediu:
* Schimbarea sistemului terestru: 17,7%
* Debite apă de suprafață: 10,0%
* Schimbări climatice: 33,6%
3. Reducerea risipei alimentare
• Limite de mediu:
* Schimbări climatice: 10,0%
* Ciclurile nutrienților: azot: 9,0%
* Ciclurile nutrienților: fosfor: 8,5%
4. Reducerea caloriilor vegetale
• Limite de mediu:
* Ciclurile nutrienților: azot: 12,2%
* Ciclurile nutrienților: fosfor: 11,0%
5. Creșterea randamentului culturilor
• Limită de mediu: Schimbarea sistemului terestru: 7,6%
6. Utilizarea mai eficientă a apei
• Limită de mediu: Debite de apă de suprafață: 11,1%
7. Reducerea intensității emisiilor
• Limită de mediu: Schimbări climatice: 13,9%
8. Utilizarea mai bună a îngrășămintelor
• Limite de mediu:
* Ciclurile nutrienților: fosfor: 41,5%
* Ciclurile nutrienților: azot: 39,3%
Schimbările prezentate aici nu se cumulează direct, deoarece există suprapuneri. Ultima rubrică (cea cu procente) se referă la efectul maxim pe care o schimbare individuală îl poate avea dacă este aplicată izolat la cel mai înalt nivel de ambiție.
Nu există o soluție miraculoasă
Nu am găsit nicio schimbare individuală care, de una singură, să fie suficientă pentru a face producția și consumul de alimente sustenabile.
Am analizat peste un milion de combinații posibile de schimbări. Dintre acestea, doar o fracțiune minusculă – 0,02% – ne oferă o șansă reală de a rămâne în toate limitele de mediu.
În aproape toate combinațiile de succes ar fi necesare reduceri semnificative ale caloriilor de origine animală, îmbunătățiri majore în utilizarea îngrășămintelor și gestionarea nutrienților, precum și concentrarea cercetării și dezvoltării pe metode de a cultiva pământul și de a crește animale cu mai puține resurse și emisii.
Cele mai multe combinații de succes se bazează și pe înjumătățirea risipei alimentare și reducerea consumului excesiv.
Este încă posibil?
Agricultura în limitele sistemelor naturale ale Pământului va fi dificilă, dar este posibilă.
Unele lucruri se fac deja. Organizații globale precum Națiunile Unite depun eforturi susținute pentru a accelera schimbările în sistemele alimentare din multe țări.
Cercetări precum a noastră pot face ca oamenii să se simtă lipsiți de putere. Dar schimbările individuale merită întotdeauna. Reducerea consumului de produse de origine animală are beneficii pentru sănătatea ta și pentru planetă.
Abordarea corespunzătoare a acestor probleme reale va necesita un efort concertat și colectiv. Dacă nu reușim, riscăm declanșarea unui colaps ecologic și amenințarea fundamentului civilizației umane.
Avem cunoștințele și instrumentele necesare. Ceea ce lipsește acum este ambiția și conștientizarea mizei.
Traducere și adaptare după Farming within Earth’s limits is still possible de Michalis Hadjikakou, lector de sustenabilitatea mediului, School of Life and Environmental Sciences, Faculty of Science, Engineering & Built Environment, Deakin University și Brett A Bryan, profesor de schimbări globale, mediu și societate, Deakin University.
