Am scris recent un articol despre radiația termică și despre faptul incredibil că organismul uman (împreună cu toate obiectele din acest univers) în mod natural emite constant o cantitate impresionantă de radiație electromagnetică. În acest articol un subiect cu o temă apropiată: cum anume se încălzește un corp sub acțiunea radiației termice, cum ar fi atunci când se află sub acțiunea razelor solare? Ce se întâmplă la nivel atomic?

Cei care intră din când în când pe acest site, probabil au dat peste nenumăratele articole dedicate aspectelor fundamentale ale universului, precum particulele fundamentale / câmpurile cuantice sau spațiul / timpul. În multe situații aceste discuții au fost împănate cu abordări împrumutate din filozofie, încercând să înțeleg semnificația conceptelor fizicii dincolo de interpretările adeseori limitate ale acestui domeniu al cunoașterii.

Spațiul și timpul sunt concepte dificile atât din perspectivă științifică (fizică), cât și din perspectivă filozofică. Din punct de vedere științific, în prezent spațiul și timpul sunt unificate într-un concept unic: continuumul spațio-temporal, această idee având la baza teoria relativității generale. Deși greu de înțeles această alipire dacă uităm aspectul instrumental al fizicii, timpul este cumva atașat spațiului pentru a crea spațiu-timpul.

În acest articol vom trece în revistă vom trece conceptele pure ale intelectului, pe care Kant le numește „categorii”, în onoarea lui Aristotel, primul care a avut această inițiativă de a „compartimenta” intelectul uman. Desigur, Kant crede că l-a depășit pe Aristotel, care nu ar fi avut o metodă, ci și-a creat categoriile în timp, pe măsură ce-și mai dădea seama că a mai identificat câteva suplimentare.

Categoriile kantiene sunt în același număr ca funcțiile logice ale judecăților posibile, expuse în articolul anterior, dat fiind faptul că „intelectul este complet epuizat prin funcțiile menționate”.

Prezentăm întâi tabelul categoriilor, pentru ca ulterior să arătăm rostul acestuia, așa cum îl prezintă Kant:

Această observație, că timpul nu există pentru un foton, a devenit cumva un loc comun în fizica modernă. Iar chestiunea pare paradoxală sub următorul aspect: cum se face că putem spune cât timp trece din momentul în care un foton părăsește o galaxie formată acum miliarde de ani și ajunge fie captat de un telescop terestru, dar cu toate acestea pentru foton totul este instantaneu?

Răspunsul „clasic” pentru a rezolva aparentul paradox este acela că fotonul are nevoie de timp pentru a parcurge diverse distanțe din perspectiva unui observator, nu din perspectivă proprie. Din perspectivă proprie, pentru că se deplasează cu viteza maximă în univers, avem de-a face cu dilatarea timpului și cu contracția spațiului; altfel spus, timpul „experimentat” de foton este inexistent, iar distanța parcursă, din „perspectiva” acestuia, de asemenea, inexistentă.

Ne apropiem de prezentarea categoriilor, a conceptelor pure, un element important în filozofia kantiană. Dar până acolo, căci aceste categorii vor fi prezentate în articolul următor, pregătim terenul.

Cunoașterea unui intelect este una prin concepte, nu intuitivă. Acest aspect a fost deja lămurit anterior, dar Kant îl reia. Dar are un motiv, pentru că vrea să lămurească modul în care a ajuns la concepte.

Conceptele se întemeiază pe funcții, o funcție fiind „unitatea acțiunii de a ordona reprezentări diferite în într-una comună”, ceea ce este echivalent cu „spontaneitatea” gândirii. 


Majorana demonstrator

Neutrinii sunt cele mai misterioase particule din teoria modelului standard al fizicii particulelor elementare. Încă nu se știe dacă neutrinul și anti-neutrinul sunt una și aceeași particulă sau particule diverse. Din acest motiv experimentele care caută să descopere natura neutrinilor sunt extrem de importante; printre acestea se numără și „MAJORANA demonstrator”, cercetătorii implicați publicând recent ultimele rezultate obținute: o limită a dezintegrării duble beta fără emisie de neutrini.

• În fapt, universul nostru este unul mic. Universul la care avem acces nemijlocit. Pe care îl putem atinge.
Lucrurile pe care nu le putem atinge, le putem vedea. Cu ochii, cele mai apropiate, cu telescopul, pe cele mai îndepărtate.
Dar cu cât sunt mai departe aceste lucruri, cu atât ce vedem este mai puțin „real”. Lumea de departe este lumea din trecut. Cu cât mai departe, cu atât mai veche.
Aceasta este singura călătorie în timp reală și pe care ne-o permitem.

• Privești într-o seară senină către cer. Obiectele pe care le vezi sunt arătate minții așa cum arătau cu o fracțiune de secundă în urmă (cele de pe masa din fața ta), cu o secundă (Luna), cu 434 de ani în urmă (Steaua Polară) ori cu 2,5 milioane de ani lumină (Galaxia Andromeda, cel mai îndepărtat obiect cosmic ce poate fi văzut cu ochiul liber).
Un „tablou” compact și unitar, cu obiecte cu vechimi cât se poate de diferite!

În acest articol intrăm în partea a doua a cărții, denumită Logica transcendentală. În esență, vom vorbi despre ce este această logică, ce o particularizează și de ce este atât de importantă pentru a „regla” cunoașterea umană.

Kant începe prin a ne spune ce ne-a mai spus anterior, și anume că două surse stau la baza cunoașterii: receptivitatea impresiilor, prin care ne este dat un obiect, și spontaneitatea conceptelor, prin care obiectul este gândit în relație cu reprezentarea obiectului. Intuiția și conceptele ne furnizează întreaga cunoaștere. Receptivitatea se face prin facultatea denumită „sensibilitate”, iar spontaneitatea are la bază intelectul. Acest concept de spontaneitate nu este, după știința mea, bine explicat de Kant, dar pare să se refere la capacitatea intelectului  de a cupla în mod spontan conceptele intelectului la intuițiile furnizate de sensibilitate.

În acest articol vorbim despre conceptul de timp, așa cum îl înțelege Kant. Iar la finalul articolului încerc să pun în context modern tot jargonul kantian menționat în articolele anterioare. Adică vreau să discut despre faptul dacă terminologia kantiană a fost luată în serios de cercetătorii mai vechi sau mai noi sau dacă ne ajută, finalmente, la ceva, pentru că, la urma urmelor, nu citim o carte doar să învățăm niște cuvinte noi ciudate, nu?

Cu ajutorul miuonilor cosmici, un grup de cercetători a reușit să obțină pentru prima dată o imagine tridimensională a unui reactor nuclear. Acest rezultat este important, întrucât arată cum progresele tehnologice și analiza de date ne pot ajuta să obținem imagini, prin tehnici nedistructive, ale unor obiectefoarte mari, precum un reactor nuclear.

În fine, intrăm efectiv în carte. În acest articol vom vorbi despre câteva noțiuni importante în filozofia lui Kant: intuiție, sensibilitate, senzație, intelect, fenomen, lucru-în-sine și, firește, despre spațiu.

Pentru cititorul riguros care vrea să știe exact ce parte a CRP acoperim în acest articol, menționăm că ne referim la I. Teoria transcendentală a elementelor / Partea întâi. Estetica transcendentală / Secțiunea întâi. Despre spațiu. În articolul următor vom acoperi - Secțiunea a două. Despre timp.

În introducerea la CRP Kant nu pierde timpul cu lucruri „ușoare”, ci intră abrupt în subiectul cărții, prezentând ideea de „filozofie transcendentală”.

La început acesta ne spune că intelectul uman prelucrează datele de la simțuri („senzațiile sensibile”, cum spune Kant) și produce „experiențe”. Acești termeni, „intelect” (mintea), „senzațiile sensibile” și „experiențe” trebuie reținuți și înțeleși, pentru că altfel, pe măsură ce progresăm în lectura CRP, va fi dificil de înțeles ce vrea Kant să spună atunci când îi folosește.

Dar experiența ne spune ce există, nu ce ar trebui să existe cu necesitate (experiențe noi sunt posibile în viitor). Experiența nu ne oferă „cunoașteri universale”, pe care „rațiunea” vrea să le știe. Dar astfel de cunoașteri universale trebuie să fie independente de experiență și să fie certe. Acest tip de cunoaștere este numit de Kant „cunoaștere a priori”, adică ce nu are la bază ceva obținut prin experiență (simțuri).

Într-un articol publicat recent în Physical Letters B un grup de cercetători din care face parte și autoarea acestui articol a prezentat rezultatul unui nou experiment care a studiat misterioasa particulă Lambda(1405),  particulă care conține quarcul strange, arătând că aceasta este de fapt un sistem alcătuit din două particule legate între ele, un kaon și un proton.

Immanuel Kant (22.04.1724-12.02.1804) este cel mai profund gânditor pe care l-a produs umanitatea. Cel puțin așa stau lucrurile în viziunea mea. Este „gânditorul absolut” (așa cum Albert Einstein este „omul de știință absolut”), prin modul în care a schimbat modul în care gândim despre lume (și prin consecințele ideilor lui, care se dezvoltă în moduri interesante peste secolele de după moartea acestuia).

După zeci de ani de lectură recurentă a lui Kant, îmi este clar că acesta a fost mult înaintea vremurilor sale, iar asta se întâmplă dintr-un motiv foarte simplu: pentru a-l înțelege pe Kant la adevărata valoare, trebuie să fii la zi și cu evoluția teoriilor științifice. Astăzi, mai mult ca niciodată, să fii filozof fără a fi la curent cu știința este pur și simplu ridicol.

Mai adaug că pentru Kant știința a fost foarte importantă. Un titan al fizicii, Isaac Newton (25.12.1642-20.03.1726), își publicase deja opera sa, care a revoluționat fizica și știința în general. Kant a scris mai multe lucrări în care a vorbit despre consecințele ideilor lui Newton referitoare la rotația Pământului în jurul propriei axe, dacă Terra îmbătrânește, care sunt cauzele cutremurelor și ale vânturilor sau despre originea construcției universului.

ChatGPT, inteligența artificială optimizată pentru a susține un dialog dezvoltată de OpenAI, este una dintre cele mai discutate inovații ale momentului. Capacitatea de căutare, învățare, recunoaștere și reproducere, „memoria”, sunt principalele caracteristici ale instrumentului digital, acesta fiind capabil să-și „amintească” subiectele discutate anterior în conversație și să i le redea utilizatorului.

Lumea medicală se află în plin proces de digitalizare, iar evoluțiile din ultimii ani o plasează în topul domeniilor care ar putea beneficia cu adevărat de integrarea inteligenței artificiale (IA). Fie că este vorba despre dezvoltarea unui simplu asistent IA care să preia o bună parte din atribuțiile birocratice ale medicilor, în așa fel încât aceștia să aibă mai mult timp pentru a-l dedica pacienților, fie despre personalizarea abordării medicale și a interacțiunii cu pacienții, domeniul sanitar a intrat deja într-o nouă eră a tehnologiilor digitale.

Pe lângă purtarea unui dialog cu utilizatorul, corectarea gramaticală a textelor, rezumarea conversațiilor, realizarea traducerilor din engleză în alte limbi, clasificarea diverselor obiecte, extragerea cuvintelor esențiale dintr-un text, corectarea segmentelor de cod din diferite limbaje de programare și așa mai departe, ChatGPT ar putea avea numeroase aplicații în sfera medicală: ar putea crește eficiența în practica de zi cu zi pentru medici și, conform mai multor specialiști, ar putea chiar diminua riscul de epuizare profesională la medici. Un alt rol cheie ar putea fi în telemedicină, ajutând asistența medicală să ajungă în zonele în care pacienții nu au acces la servicii sanitare.

E greu să fi ratat știrile despre progresele inteligenței artificiale din ultimele luni, în special cele din domeniul instrumentelor de IA conversaționale, precum ChatGPT. Pe de altă parte, e greu să nu fi observat lipsa de progres a motorului de căutare Google, care a modificat atât de mult algoritmii secreți, că răspunsurile pe subiecte tehnice sunt de prea multe ori de pe site-uri rusești care au motoare de traducere automată în toate limbile. Dacă ar elimina Wikipedia din rezultatele căutărilor, Google în limba română ar deveni aproape inutil.

Semaglutida, vândută sub formă de Ozempic și Wegovy, a devenit cunoscută publicului ca un medicament eficient pentru pierderea în greutate anul trecut, promovată intens pe rețelele sociale (inclusiv de celebrități precum Elon Musk).

Creșterea neașteptată a cererii pentru medicament a provocat o penurie la nivel mondial. Producerea medicamentului, livrat sub formă de injecție săptămânală autoadministrată, implică o configurație unică de producție, așa că va dura ceva timp pentru a restabili aprovizionarea globală.

Semaglutida (sub formă de Ozempic) este un medicament eficient în gestionarea diabetului de tip 2, iar deficitul le-a pus probleme unor bolnavi de diabet în ce privește găsirea în farmacii a tratamentului. Pentru multe persoane cu diabet, Ozempic asigură  controlul nivelului de zahăr din sânge (și ajută la slăbit) mai eficient decât alte medicamente.

Semaglutida sub formă de Wegovy este concepută special pentru pierderea în greutate. Autoritățile de reglementare din Statele Unite și Australia au aprobat recent Wegovy în acest scop.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE