Ni se spune că „statul pe scaun este noul fumat”. Este o expresie memorabilă, care pare să rezume o problemă foarte reală, dar este și o simplificare excesivă. Dacă statul jos ar fi întotdeauna cea mai proastă opțiune, am putea rezolva problema pur și simplu ridicându-ne, însă lucrurile nu stau așa.
Pentru milioane de oameni, lucrul în picioare nu este o alternativă sănătoasă, ci o cerință zilnică. Personalul din sănătate și industrie, profesorii, vânzătorii, ospătarii și frizerii petrec nenumărate ore în picioare, iar acest lucru își pune, de asemenea, amprenta asupra sănătății lor.
Tulburările musculo-scheletice – care afectează spatele, gâtul, umerii, picioarele și labele picioarelor – reprezintă cea mai frecventă problemă de sănătate la locul de muncă în Europa.
- Detalii
- de: Alejandro J. Almenar Arasanz și Marta Diarte Oliva
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Efectul radiației ultraviolete solare asupra pielii. Subiectul din imagine a fost șofer de camion 28 de ani, fiind sub incidența razelor solare în special pe partea stângă, după cum se poate observa.
Credit: The New England Journal of Medicine
Îmbătrânirea pielii este un proces complex, determinat atât de factori interni, biologici, cât și de factori externi, legați de stilul de viață. Deși industria cosmetică și rețelele sociale promovează numeroase soluții pentru „piele perfectă”, dovezile științifice indică faptul că doar câteva intervenții au efecte reale și consistente. Înțelegerea mecanismelor îmbătrânirii este esențială pentru a separa miturile de realitate.
Îmbătrânirea nu afectează doar pielea
Procesul de îmbătrânire facială nu se limitează la stratul superficial al pielii. El implică simultan pielea, țesutul adipos, musculatura și structura osoasă.
Începând chiar din jurul vârstei de 20–30 de ani, apar modificări în țesutul adipos facial. Unele compartimente de grăsime se reduc, în timp ce altele pot crește sau migra. Acest dezechilibru duce la apariția pliurilor, a aspectului de „cădere” a obrajilor și a pungilor de sub ochi.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Explorarea spațiului cosmic nu presupune doar cunoștințe avansate de inginerie, fizică sau medicină, ci și dezvoltarea unor abilități aparent banale, dar esențiale în condiții de microgravitație și izolare. Experiența acumulată în ultimele decenii de misiuni cu echipaj uman, inclusiv cele asociate programului NASA, arată că adaptarea la mediul spațial implică o serie de competențe neobișnuite, dar necesare pentru funcționarea optimă a echipajelor.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Corpul uman este adesea descris ca o minune a „designului perfect”: elegant, eficient și fin reglat pentru scopul său. Totuși, atunci când privim mai atent, apare o imagine destul de diferită.
Departe de a fi o mașinărie fără cusur, corpul seamănă mai degrabă cu un mozaic de compromisuri modelate de milioane de ani de ajustări evolutive. Evoluția nu proiectează structuri de la zero. Mai degrabă, modifică ceea ce există deja.
Ca urmare, multe aspecte ale anatomiei umane sunt doar soluții „suficient de bune” – funcționale, dar departe de a fi perfecte. Unele dintre cele mai frecvente probleme și afecțiuni medicale apar direct din aceste constrângeri moștenite.
Coloana vertebrală
Coloana vertebrală umană ilustrează cel mai bine această poveste.
- Detalii
- de: Lucy E. Hyde
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Ți s-a întâmplat vreodată să adormi și, dintr-odată, să auzi ceea ce pare a fi o împușcătură, o ușă trântită sau o explozie în interiorul capului? Te trezești brusc, cu inima bătând puternic, te ridici în șezut în pat, dar în cameră este liniște. Nu s-a întâmplat nimic, dar a părut foarte real.
Această experiență are un nume dramatic: sindromul capului care explodează.
În ciuda denumirii alarmante, nu este periculos, nu este dureros și nu este un semn că există o problemă la nivelul creierului.
- Detalii
- de: Flavie Waters
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Este ușor să trecem cu vederea faptul că peste 90% dintre tratamentele medicale nu sunt susținute de dovezi solide. Oamenii pot considera frustrant – chiar enervant – atunci când o analiză concluzionează că dovezile pentru un tratament sunt prea slabe pentru a spune dacă ajută sau dăunează.
Acesta a fost cazul deciziei recente a NHS England de a restricționa noile prescripții de hormoni pentru schimbarea sexului la tinerii de 16 și 17 ani.
Dificultatea de a baza deciziile clinice pe dovezi solide nu este nouă și nici nu este specifică medicinei de gen. Archie Cochrane, un cercetător scoțian de pionierat, a acordat obstetricii și ginecologiei o „lingură de lemn” în 1979 pentru cea mai slabă utilizare a dovezilor științifice în practica clinică; un verdict dur care a determinat domeniul să își revizuiască modul în care evaluează și aplică cercetarea. Acest lucru a dus la primul manual bazat pe dovezi, la o mișcare globală și la o bibliotecă online.
Și alte domenii medicale s-au confruntat cu această provocare, adesea fără să fie vina lor. Pediatria, de exemplu, se confruntă cu un echilibru dificil atunci când încearcă să producă studii clare și de încredere.
- Detalii
- de: Andrew Booth
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Răsfoiește un manual, urmărește un influencer din zona de wellness sau ascultă o conversație la sală și poate părea că, în fapt, corpul uman a fost deja cartografiat complet. Fiecare mușchi are un nume, fiecare nerv este trasat. Totul este înțeles și ușor accesibil.
Cei mai mulți oameni recunosc cel puțin câțiva termeni anatomici – „trapez”, „fesieri”, „biceps”. După secole de disecții, microscopie și imagistică medicală, pare rezonabil să presupunem că munca este încheiată. Cu siguranță anatomia, ca disciplină, trebuie să fie completă?
Nu este. Nici pe departe.
- Detalii
- de: Michelle Spear
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Rinichii sunt printre cele mai eficiente și mai puțin conștientizate organe ale corpului uman. În fiecare zi, ei filtrează aproximativ 150 de litri de sânge, eliminând deșeurile și reglând echilibrul apei, sărurilor și substanțelor nutritive. Fără această funcție continuă, organismul ar deveni rapid toxic pentru sine.
O analogie simplă ajută la înțelegerea rolului lor: corpul poate fi comparat cu o piscină, iar rinichii cu sistemul de filtrare. Atunci când filtrul funcționează, apa rămâne limpede. Când cedează, impuritățile se acumulează rapid, iar sistemul devine inutilizabil. La fel, fără rinichi funcționali, substanțele nocive se acumulează în sânge, punând viața în pericol.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Într-o uimitoare întorsătură a destinului, tumora agresivă de cancer cervical care a ucis-o pe Henrietta Lacks, o mamă afro-americană de 31 de ani, a devenit un instrument esențial care a ajutat domeniul biomedical să înflorească în secolul al XX-lea. Ca cercetător în domeniul cancerului care folosește celule HeLa în activitatea mea de zi cu zi, chiar și mie îmi este uneori greu să cred acest lucru.
În februarie 2026, la peste 70 de ani după ce medicii i-au prelevat celulele fără consimțământul sau cunoștința ei, familia Lacks a ajuns la o înțelegere cu compania de biotehnologie Novartis, pe care o dăduse în judecată în 2024 pentru că a câștigat miliarde de dolari din celulele ei recoltate în mod neetic. Descendenții lui Lacks au intentat procese și împotriva altor companii de biotehnologie, inclusiv Thermo Fisher, cu care au ajuns la o înțelegere în august 2023. Familia nu fusese compensată anterior.
Celulele de cancer cervical ale lui Lacks, numite „HeLa” după primele două litere ale prenumelui și numelui ei de familie, sunt imortale, continuând să se dividă atunci când majoritatea celulelor ar muri.
Această capacitate de a supraviețui de-a lungul unor generații nesfârșite de celule este ceea ce le face neprețuite pentru oamenii de știință care efectuează experimente pe celule umane.
- Detalii
- de: Ivan Martinez
- Biologie
De câte ori nu ți s-a întâmplat să iei o gustare, deși tocmai ai terminat masa și nu îți este, în mod real, foame? Tendința de a ronțăi „din reflex” este adesea pusă pe seama lipsei de voință. Însă ar putea ca explicația să fie mai profundă: creierul continuă să reacționeze la indiciile alimentare chiar și atunci când corpul are deja ce-i trebuie din punct de vedere alimentar.
Studiul, publicat în revista științifică Appetite, arată că mecanismele cerebrale ale recompensei rămân active în fața imaginilor cu mâncare, indiferent de gradul de sațietate.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Alimentaţie-Sănătate
Eric Topol, renumit cardiolog și autor specializat în longevitate, recomandă în mod constant o dietă precumpănitor mediteraneană și antiinflamatoare. El subliniază consumul bogat de legume, fructe, nuci, semințe, ulei de măsline și pește, și evitarea cărnii roșii și a alimentelor ultra-procesate.
În interviuri recente, Topol afirmă că urmează personal o dietă pe bază de plante (cu pește, în stil mediteranean) și nu a consumat carne roșie de peste 45 de ani. El practică de asemenea un post intermitent de ~12 ore peste noapte (nu mai mănâncă după ora 19). Afirmațiile sale sunt susținute de studii ample care arată beneficii cardiovasculare ale dietelor mediteraneene și bazate pe plante.
Recomandările lui Topol – reducerea proteinelor din surse animale procesate, limitarea zaharurilor și grăsimilor nesănătoase, hidratarea corespunzătoare – sunt în general în acord cu ghidurile cardiologice actuale (AHA/ACC, ESC etc.) care susțin diete sărace în grăsimi saturate și bogate în alimente integrale.
Articolul de față sintetizează declarațiile publice și sursele primare (cărți, interviuri, articole de specialitate) referitoare la dieta lui Topol, comparându-le cu dovezile științifice și ghidurile de specialitate.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Alimentaţie-Sănătate
Eric Topol, renumit cardiolog și autor specializat în longevitate, recomandă în mod constant o dietă precumpănitor mediteraneană și antiinflamatoare. El subliniază consumul bogat de legume, fructe, nuci, semințe, ulei de măsline și pește, și evitarea cărnii roșii și a alimentelor ultra-procesate.
În interviuri recente, Topol afirmă că urmează personal o dietă pe bază de plante (cu pește, în stil mediteranean) și nu a consumat carne roșie de peste 45 de ani. El practică de asemenea un post intermitent de ~12 ore peste noapte (nu mai mănâncă după ora 19). Afirmațiile sale sunt susținute de studii ample care arată beneficii cardiovasculare ale dietelor mediteraneene și bazate pe plante.
Recomandările lui Topol – reducerea proteinelor din surse animale procesate, limitarea zaharurilor și grăsimilor nesănătoase, hidratarea corespunzătoare – sunt în general în acord cu ghidurile cardiologice actuale (AHA/ACC, ESC etc.) care susțin diete sărace în grăsimi saturate și bogate în alimente integrale.
Articolul de față sintetizează declarațiile publice și sursele primare (cărți, interviuri, articole de specialitate) referitoare la dieta lui Topol, comparându-le cu dovezile științifice și ghidurile de specialitate.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Alimentaţie-Sănătate
Colesterolul a fost mult timp unul dintre cei mai temuți indicatori ai sănătății cardiovasculare. Timp de decenii, alimente precum ouăle au fost considerate periculoase, iar recomandările nutriționale au pus accent pe evitarea colesterolului alimentar.
Noile cercetări schimbă însă radical această perspectivă. Astăzi știm că nu colesterolul din alimente este principalul vinovat, ci tipul de grăsimi consumate și echilibrul general al dietei. Mai mult, unele alimente considerate anterior problematice pot fi, în realitate, neutre sau chiar benefice.
Iată, mai jos, ce trebuie să știe orice persoană interesată să-și controleze colesterolul prin alimentație.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Alimentaţie-Sănătate
Dariush Mozaffarian, cardiolog și director al Food Is Medicine Institute de la Universitatea Tufts, susține că alimentația este unul dintre cei mai puternici factori care influențează sănătatea cardiovasculară. Pe baza cercetărilor și a experienței clinice, el promovează o dietă bazată pe alimente naturale, grăsimi sănătoase și preparate simple, evitând produsele ultra-procesate. Iată ce măcâncă acesta în fiecare zi și ce recomandări concrete are.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Alimentaţie-Sănătate
Unele dintre cele mai cunoscute medicamente provin din plante otrăvitoare. Taxolul, folosit în chimioterapie provine din tisă, morfina din macul de opiu, iar digoxina din degețel (Digitalis). Aceste plante pot avea o toxicitate letală dacă sunt administrate în forma lor brută. Digoxina este prescrisă pentru tratarea anginei pectorale în doze de o mie de ori mai diluate decât majoritatea medicamentelor eliberate pe bază de rețetă, ceea ce evidențiază potența extremă a plantei.
Mulți oameni consideră remediile din plante o alternativă sigură la medicamentele farmaceutice. Și este adevărat că multe plante medicinale sunt relativ blânde. Totuși, există un grup mai puțin cunoscut de plante medicinale care sunt mult mai puternice și care sunt reglementate prin Legea medicamentului, fiind restricționate la utilizarea de către fitoterapeuți și numai în doze strict definite.
- Detalii
- de: Anthony Booker
- Alimentaţie-Sănătate
