Caracatița mimetică este un maestru al deghizării. În starea sa naturală, caracatița mimetică are o culoare bej deschis. Ca majoritatea caracatițelor, își poate schimba pigmentul pielii pentru a nu mai putea fi identificată de prădători, luând culoarea mediului înconjurător. Dar caracatița mimetică duce lucrurile la un alt nivel...

Poate fi găsită în Indonezia și în Marea Barieră de Corali. Este o caracatiță atât de inteligentă, încât atunci când se simte amenințată poate păcăli posibilii prădători, făcându-i să creadă că este de fapt o altă specie. Face acest lucru schimbându-și culoarea, forma corpului și, cel mai interesant, modul în care se mișcă și se comportă.

Lentilele gravitaţionale
Crucea lui Einstein: patru imagini ale aceluiaşi quasar care apar în jurul unei galaxii ce produce efectul de lentilă gravitaţională

Quasarii îndepărtați pot să ne apară multiplicați din cauza efectului de lentilă gravitațională. Recent, o nouă analiză computerizată a datelor astronomice, folosind inteligența artificială, a permis să vedem imaginile unor quasari care ajung la noi „multiplicate”: imagini în care se vede de fapt quasarul de patru ori. Aceste imagini ar putea ajuta la descifrarea unui mare mister din cosmologie: care este valoarea constantei lui Hubble?


Evoluţia universului

Trăim într-un univers compus din materie; antimateria a dispărut fără să lase urme. Acest mister nu a fost descifrat încă. O nouă idee propusă pentru a găsi răspunsul este folosirea unei molecule, monometoxidul de radiu, radioactive, care are o formă ce ar ajuta oamenii de știință să efectueze experimente cu o sensibilitate crescută.

Marile companii nu-și permit să fabrice produse (prea) fiabile: mașini, telefoane sau becuri...
Să ne imaginăm un bec care nu se arde niciodată. Ai cinci becuri în casă, le cumperi când achiziționezi casa - și cu asta basta!
Ori îți cumperi un telefon mobil care-ți place astăzi și ieși cu el la pensie, peste 40 de ani. Între timp i-ai schimbat bateria de câteva ori.
Sau îți cumperi o mașină care nu se strică niciodată în 20 de ani de utilizare - și tot ce faci este să-i pui benzină și ulei din când în când.
Sună bine. Pentru tine, ca utilizator. Dar pentru cei care le fabrică și vând?

Gliese 163c
O reprezentare artistică a planetei Gliese 163c, ca o lume de roci şi gheaţă acoperită cu un strat dens de nori (stânga). Este roşiatică, nu albă, datorită luminii reflectate venită de la steaua-mamă, o pitică roşie. Fotografie în culoare falsă cu steaua Gliese 163 făcută de telescopul Wise Mission aparţinând NASA (centru). Localizarea pe hartă a stelei Gliese 163 în constelaţia Dorado (dreapta) CREDIT: PHL @ UPR Arecibo, NASA/IPAC IRSA, IAU, Sky & Telescope

Materia întunecată este un mare mister; din ce ar putea fi alcătuită? Poate din particule încă nedescoperite. Dacă este așa, atunci aceste noi particule ar putea avea ca efect încălzirea exoplanetelor, adică a planetelor din afara sistemului nostru solar. Acest efect ce ar putea fi observat cu noile telescoape care vor studia exoplanetele.

Trăim într-o hologramă? Fizicienii specializați în teoria corzilor sunt de părere că da. Dar ce înseamnă asta? Cum funcționează hologramele și cum sunt ele legate de teoria corzilor? Despre asta vom vorbi în acest articol.

În filmele science-fiction hologramele sunt imagini tridimensionale ce se pot mișca, dar, în realitate, tehnologia hologramelor nu a prins încă din urmă imaginația. Deocamdată, hologramele rămân, în mare parte, imagini statice.

Hologramele pe care cel mai probabil le-ați văzut nu sunt ca cele din filme. Nu sunt o proiecție a unui obiect - oricum cum ar funcționa asta... În schimb, ceea ce vedeți este un obiect tridimensional deasupra sau în spatele unei suprafețe plate. Holograme mici sunt folosite frecvent ca o măsură de securitate pe carduri de credit, cărți de identitate sau chiar bancnote, deoarece sunt ușor de văzut, dar greu de copiat.


În diagrama de mai sus puteți vedea dezintegrarea beta. 
Dezintegrarea beta constă în transformarea unui neutron într-un proton, reacţie însoţită de emisia unui electron şi a unei particule de masă extrem de mică şi fără sarcină electrică numită anti-neutrino.

Diagramele Feynman sunt reprezentări grafice ale interacțiunilor dintre particule. Acestea sunt un instrument vizual formidabil, care poate înlocui în bună măsură calcule complicate. În videoclipul de mai jos puteți vedea: de ce este util să înțelegeți modul în care se interpretează o diagramă Feynman, care sunt regulile de reprezentare pe o diagramă Feynman și care sunt regulile pe care particulele urmează particulele care iau parte în interacțiuni prin intermediul forțelor fundamentale.

Recent, un grup de cercetători din Viena a reușit să măsoare în laborator cel mai slab câmp gravitațional detectat până în prezent. Cercetătorii, experți în fizica cuantică, au folosit sfere de aur cu rază de 1 mm și tehnologii extrem de sensibile pentru a efectua această măsurătoare.


Călătorie printr-o gaură de vierme. credit: NASA

Găurile de vierme, care reprezintă scurtături spațio-temporale între două puncte din univers, ar putea exista fără să fie nevoie de materie exotică cu energie negativă. O nouă teorie arată cum s-ar putea genera astfel de găuri de vierme microscopice.

1. Un fluture imită perfect, când își închide aripile, o frunză îngălbenită, uscată. Când le deschide, are un colorit de o frumusețe deosebită. (link ‹eng›)

2. Hiroo Onoda a fost un militar japonez care a continuat să lupte în cel de-Al II-lea Război Mondial încă 29 de ani, ascuns într-o junglă de pe insula Lubang din Filipine (de unde avea diverse incursiuni în afara junglei, omorând, jefuind, distrugând proprietăți), pentru că nu a știut că se terminase. Onoda primise ordine clare din partea ofițerului superior, Yoshimi Taniguchi, de a nu capitula indiferent de circumstanțe. Au fost multe încercări de a-l identifica și convinge că trebuie să încheie lupta (manifeste aruncate în junglă, forțe speciale trimise să-l găsească), dar Onoda nu s-a lăsat convins, crezând că e vorba de acțiuni de intoxicare ale inamicului. Revenit în fine în Japonia, descoperit și convins de un aventurier că războiul chiar se sfârșise, a fost dezamăgit de ce a găsit (o societate japoneză capitalistă, ce-și pierduse o parte din valorile de dinainte de război) și s-a mutat în Brazilia, unde a și murit. (link ‹ro›)


Victimele accidentelor de trafic rutier

În luna mai 2020 Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” a făcut public „Raportul asupra activităţii reţelei de medicină legală în anul 2019”. În acest raport sunt prezentate o serie de statistici cu privire la cauzalitatea mortalității în România. Printre cele mai relevante cifre: 1) 2.047 de decese ca urmare a accidentelor rutiere în 2019; 2) 2.401 sinucideri la nivel naţional; 3) afecţiunile cardiovasculare, reprezintă cea mai importantă cauză de moarte neviolentă în 2018 (58%).


Reprezentare grafică a unui neutron și a unui proton (care sunt formați din quarcuri)

Protonii sunt prezenți în orice atom. Particule compuse din quarcuri care stau împreună prin intermediul interacțiunii nucleare tari, protonii ar putea deveni transparenți la culoare (adică la interacțiunea nucleară tare) dacă sunt puși sub presiune. Un experiment care a încercat să creeze această situație la acceleratorul de la CEBAF din SUA nu a reușit însă să observe protoni transparenți; protonii sunt încă misterioși. 


Reprezentare grafică a unui sistem binar de găuri negre. credit: NASA / ESA / G. Bacon, STScI.

Existența găurilor negre supermasive în centrul multor galaxii este încă un mister; cum au luat naștere acești monștri cu mase atât de mari? O nouă ipoteză avansează ideea conform căreia la originea acestor găuri negre ar fi materia întunecată, care, în universul timpuriu, ar fi ajuns la densități care au avut drept consecință un colaps gravitațional ce a dus la formarea găurilor negre.

Orca (Orcinus orca) face parte din familia delfinilor și este cu certitudine un animal inteligent. Poate atinge 10 metri lungime și o greutate de circa 7 tone. Principala sursă de hrană o constituie bancurile de pești (hering, scrumbie, somon, ton), dar și  cefalopode (sepii, calmari) sau, mai rar, mamifere marine: delfini, foci și vidre de mare. Orcile călătoresc deseori în grupuri mici, ies la suprafață pentru a cerceta zonele și comunică cu ajutorul sunetelor.

În cele două videoclipuri de mai jos puteți vedea două tehnici uimitoare de vânătoare ale orcilor:
1. folosind mareea în avantajul lor (depășind obstacole naturale);
2. acționând grup pentru a crea valuri care aruncă prada de pe bucăți de gheață plutitoare în apă.

 

Iată trei întrebări la care trebuie să găsiţi răspunsul corect.

1) Un baston şi o minge costă 1,10 lei în total. Bastonul costă cu 1 leu mai mult decât mingea. Cât costă mingea?

2) Dacă cinci maşini produc 5 jucării în 5 minute, de cât timp au nevoie 100 de maşini pentru a produce 100 de jucării?

3) Petalele de nufăr acoperă o parte din suprafaţa unui lac. Suprafaţa acoperită de petale se dublează cu fiecare zi. Dacă este nevoie de 48 de zile pentru ca petalele de nufăr să acopere întreaga suprafaţă a lacului, de cât zile este nevoie pentru acoperirea a jumătate din suprafaţa lacului?

Scrie pe o bucată de hârtie rezultatele ori fii sigur că le ţii minte, apoi continuă articolul.


Pulsarul Crabului

Unde gravitaționale cu lungimi de undă foarte mari pot afecta modul în care măsurăm radiația emisă de pulsari. Cercetătorii de la NANOGrav susțin că ar fi măsurat  semnale în acest sens. Teoreticienii cred că ar putea proveni de la corzi cosmice sau găuri negre primordiale.


Galaxia NGC 1052-DF2

În univers au fost descoperite câteva galaxii pitice care nu conțin materie întunecată. Acest fapt este destul de misterios și un grup de astronomi a găsit o explicație prin simulări pe calculator ale proceselor de formare și evoluție ale galaxiilor. Responsabile sunt, se pare, forțele de maree gravitațională.

În afara celor trei dimensiuni spațiale și una temporală ar putea exista dimensiuni suplimentare: o teorie care presupune existența a cinci dimensiuni rezolvă o serie de mistere din fizica modernă, printre care și cel legat de materia întunecată, dând speranțe oamenilor de știință să descopere semnale ale existenței acesteia în viitorul apropiat.

Sunt încă mii de limbi vorbite de-a lungul și de-a latul planetei noastre. Jumătate din locuitorii Terrei sunt vorbitori, nativ, a doar 23 de limbi. Dar sunt încă multe țări unde se vorbesc sute de limbi. Un caz unic și extrem este cel din Papua Noua Guinee, unde la o populație de doar 8,8 milioane de locuitori se vorbesc circa 840 de limbi. Cum e posibil așa ceva? O posibilă explicație ar fi izolarea în care trăiesc multe comunități din această țară, unde 80% din populație trăiește în zone rurale, cu minimă influență din partea altor comunități externe. Cele mai multe dintre aceste limbi sunt vorbite de mai puțin de 1.000 de persoane.

 
Interacţiuni ale neutrino detectate la Observatorul de Neutrino IceCube

Neutrinii sunt printre cele mai fascinante particule din cadrul modelului standard al fizicii particulelor elementare. Studiul lor este complicat, motiv pentru care o nouă măsurătoare a unui proces de împrăștiere coerentă cu nuclee de argon, efectuată în cadrul proiectului COHERENT, SUA, este extrem de interesantă, putând duce la noi descoperiri care să explice parte din misterele fizicii actuale.

Experimentele efectuate au stabilit existența unui nou tip de interacțiune a neutrinilor. Cercetătorii au observat interacțiunilor neutrinilor de energie joasă cu nuclee de argon prin intermediul forței nucleare slabe într-un proces denumit împrăștiere neutrino-nucleu coerentă elastică (coherent elastic neutrino-nucleus scattering - CEvNS)

În aprilie 2021 se vor împlini 13 ani de când am scris primul articol pe Scientia (Cum funcționează spectrul electromagnetic). În acești ani am publicat circa 8.000 de articole. În 2020 am avut o audiență de circa 2,2 milioane de utilizatori unici. Iată cele mai citite articole, publicate în anul 2020 pe scientia.ro. Plus o serie de articole ce credem că merită citite.


Reprezentare artistică a unei stele neutronice, Swift J1749-2807. În dreapta - steaua-companion.

Raze X ce provin de la cele 7 magnifice, un grup de stele de neutroni relativ apropiate, au energii mai mari decât era de așteptat. Un grup de cercetători arată că acest lucru ar putea fi explicat de existența axionilor, o particulă propusă de teoreticieni, însă până în prezent rămasă nedescoperită, care ar putea explica inclusiv materia întunecată.


Sursa: NASA

Au fost observate o serie de coliziuni de trei galaxii, fiecare cu propria gaură neagră enormă; ce se întâmplă cu aceste găuri negre atunci când galaxiile se ciocnesc? La această întrebare, care are efecte inclusiv asupra studiilor asupra undelor gravitaționale, a răspuns un grup de cercetători care a studiat razele X măsurate de observatorul Chandra (NASA).


Aceasta este o vizualizare a discului de acreţie şi a jeturilor de materie din proximitatea unei găuri negre.
Vizualizarea este una bazată pe predicţiile teoriei relativităţii generale.

Găurile negre super-gigante, cu masa de milioane sau chiar miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui, au luat naştere foarte devreme în istoria universului şi încă nu se ştie cum a fost posibil una ca asta. O nouă ipoteză susţine că aceste găuri negre s-ar fi format în urma colapsului gravitaţional al aşa-numiţilor gravitino, particule ipotetice care ar fi perechea gravitonilor, particula purtătoare a interacţiunii gravitaţionale (încă nedescoperită).


Gaură neagră devorând o stea-partener

Găurile negre primordiale, cele care s-ar fi format imediat după Big Bang, ar putea explica materia întunecată, dar şi universuri diferite de al nostru, închise în găuri negre. Aceste găuri negre ar putea fi descoperite cu noul instrument Hyper Suprime-Cam (HSC) din Hawaii.

În inima multor galaxii se ascund găuri negre enorme: cu mase de milioane şi chiar miliarde de ori mai mari decât cea a Soarelui. Găuri negre se nasc şi atunci când stele, cu masa mare decât Soarele, mor; lăsă în urma lor găuri negre cu mase de câteva ori, chiar zeci de ori, mai mare ca cea a Soarelui. Dar acestea ar putea să nu fie unicele găuri negre din univers!


 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro