• La cum arată presa astăzi, am sentimentul că a nu ști ce se spune prin ziare este un semn al bunei educații.
• Nu poți pretinde că ești om educat dacă te „lupți” cu toți agramații pe rețelele sociale, savurând „punerea la punct” a acestora, în aclamațiile altor agramați partizani. Este ca și cum, adult fiind, te-ai bate cu sugari și te-ai mai și bucura de victorie.
Cu cine îți măsori puterile - îți dezvăluie adevăratul caracter.
• Cea mai recentă degradare, degradarea ultimă, este pierderea rușinii omului în public.
Totul sub iluzia că orice ar spune, orice ar face, orice ar fi, grotescul prezenței sale se diluează în parte atunci când ajunge public; unii îl vor vedea așa cum este, alții însă îi vor înțelege urâțenia drept „cool”.
Sperând că este ceea nu este, omul devine vulgar dincolo de orice limită.
• Ideea de a pune oameni care nu se cunosc între ei să trăiască unii peste alții, în blocuri, mi se pare una dintre cele mai decadente idei avute de cineva vreodată.
• Faptul că dăm atâta atenție, când este vorba despre afirmații care nu țin de domeniul lor de activitate, unor inși ca Bill Gates, Elon Musk șamd este o ilustrare perfectă a erorii de logică numită „apelul la autoritate”.
Presupunem, în mod greșit, că aceștia spun ceea ce spun, de regulă banalități sau stupizenii, ca urmare a unui proces reflexiv îndelung și profund. În fapt, aceștia sunt doar portavoce ale unor figuri necunoscute, ale căror opinii sunt preluate și amplificate.
Concluziile fără silogisme care să le susțină sunt marca superficialității și un indicator clar pentru a-ți muta atenția în altă parte.
• Sunt copleșit de câți inși sinceri și vulgari sunt pe stradă. Când aud pe cineva că preferă să spună ce gândește, mă îngrozesc și mă rog să nu-l aud vorbind deloc.
Aș prefera oameni falși și decenți.
• Mai nimic din ce mi-am imaginat despre adulți pe când eram copil nu am găsit când am ajuns adult, nici la mine, nici la ceilalți.
• Nu știu niciun produs care să aibă marca „pentru adulți” și de care să nu-i fie rușine unui adult educat și decent. Eticheta „pentru adulți” pare să aibă ca singur scop să ascundă față de ne-adulți vulgaritatea și micimea adulților.
• Cei mai mulți dintre noi trebuie să înțelegem că nu contăm.
• Cea mai bizară transformare pe care am văzut-o în Occident este transformarea catedralelor în... altceva.
Până și transformarea în obiectiv turistic, cum este cazul în multe locuri, nu este așa înjositoare ca transformarea în hotel.
Chiar și fără să crezi în Dumnezeu, o catedrală transmite ideea de transcendent, pe când un hotel vorbește doar despre provizoriu și derizoriu.
• Deși nu sunt credincios, mă întreb: în lipsa religiei, ce se opune sistematic și la nivel general afundării complete în vulgaritate a lumii? Educația din familie și de la școală nu pare să aibă vreun rezultat notabil.
• Maxima mult citată, conform căreia puterea corupe, este falsă. Orice om decent înțelege asta.
Puterea este oportunitatea pentru cel corupt să se exprime „liber”, să-și manifeste adevărata natură. Nimic mai mult.
• Astăzi o persoană cultă, profundă, decentă și amabilă nu mai poate impresiona aproape pe nimeni. Este prea simplă, prea insipidă.
„Calitățile” care se cer azi sunt de o cu totul altă factură.
Am risca fără să stăm pe gânduri să se aleagă praful de tot, dar să putem admira un ipochimen „cu personalitate”, idiot, dar îndrăzneț, nesimțit, dar comic, superficial, dar carismatic.
• Imposibil să ajungi la o minte clară, fără să treci prin ani de confuzie.
Cu excepția idioților, care reușesc imposibilul.
• Niciodată în istorie nu au fost atât de mulți care să predea și predice altora teme pe care nu le cunosc.
• Astăzi toată lumea vede și aude același lucru, știind aceleași lucruri, dar știind puțin.
Chiar și cei care se opun și propun teorii conspiraționiste delirate, se adapă tot la șuvoiul la care sunt conectați toți.
Prin urmare, orice discurs ce deviază de la cursul majorității este neînțeles și marginal.
• Astăzi, când mulți oamenii își găsesc modele pe Internet, întrupați de mediocri, adoratorii, în fine, îi înțeleg pe cei adorați în ceea ce gândesc. E un lucru nou în istorie.
• Terra a ajuns locul pe care-l apreciem în special atunci când nu sunt oameni în jur.
Au înțeles repede asta dealerii de mașini, care ne propun în reclame mașini care merg pe străzi pustii, în oraș ori în afara acestuia.
• Tinerii de astăzi sunt vulgari, în esență, pentru că doar vulgaritatea le dă sentimentul că sunt relevanți. Autenticul în forma lui cea mai decadentă.
• O urgență a timpului nostru este să nu-i lăsăm pe tineri „să se exprime liber” și „să-și exprime personalitatea”. Altfel, vulgaritatea va fi regula.
• Să faci „ceea ce se cade” a devenit un mister pentru cei mai mulți. Nu mai există niciun sistem de valori cu aplicabilitate generală.
• Părinții sunt, de regulă, o autoritate insuficientă în fața copiilor pentru a le insufla valori necesare unei bune creșteri. Iar o autoritate suficientă nu mai există la nivel social.
• Două sunt motivele pentru care vulgaritatea a devenit ubicuă de la vârste fragede: lipsa unui sistem moral solid, precum cel religios, și posibilitatea proliferării rapide a limbajului și comportamentului suburban prin tehnologie.
• Posibil ca alte vremuri să fi fost la fel de vulgare, dar doar în cadrul unui grupuri izolate. Azi toate granițele sunt nivelate, vulgaritatea având un avantaj net în fața decenței în a se extinde copleșitor peste ceilalți.
• Unele lucruri rămân valabile în forma veche, chiar dacă opinia curentă este diferită. Importanța decenței și a amabilității, printre altele.
• Apetitul pentru spectacol al omului este înspăimântător. Atât de inadaptat este în fața vieții monotone.
Pus în fața unui buton care ar declanșa distrugerea lumii, l-ar apăsa imediat, dacă el rămâne nevătămat.
Nu spuneți că nu e chiar așa! Uitați-vă la starea lumii azi.
• Într-o țară subdezvoltată și fără viitor ca Rusia pare natural să te îndoiești de civilizația Occidentală și să fii mândru de valorile tale naționale.
• Așa a fost dintotdeauna, dar tot este șocant să observi că indiferent de cauza susținută, oamenii susțin că sunt de partea binelui.
Ataci o altă țară? Există o justificare.
Susții țara care atacă fără motiv o altă țară? Ești de partea păcii.
Violezi, ucizi, furi? Nu este adevărat! Ceilalți și-au făcut-o cu mâna lor. Tu nu ai face așa ceva.
Unul de-al tău este ucis? Ceilalți sunt teroriști! Ucizi zeci de micii de copii și femei, direct, cu bombe, sau îi supui foametei? Este autoapărare.
Această idee că nimic nu contează, la nivel fundamental, și că discursul poate crea impresia că tu ai dreptate, orice ai face, a stat și va sta la baza dezastrelor pe care ni le provocăm și, în final, probabil, la distrugerea speciei.
• Oamenii care trăiesc înconjurați de cărți sfârșesc inevitabil în a fi idioți. E nevoie de interacțiuni insalubre pentru a te calibra ca om.
• Deși cunoașterea nemijlocită ajută, despre om afli cele mai multe lucruri utile din cărți. Cei mai mulți oameni sunt plați, liniari, în care singurele neregularități sunt vulgaritățile.
• Unul dintre cele mai uimitoare aspecte ale stupidității recente este cel referitor la etalarea stupidității cu pretenția curiozității.
Unii se întreabă ingenuu, de pildă, cum poți pretinde că Pământul este rotund, atâta vreme cât nu l-ai văzut cu ochii tăi. Iar alții explică în videoclipuri lungi de ce Pământul e rotund...
• Odată cu vârsta, într-o lume în care divinul nu este manifest, ajungi să te convingi că nimic din ce fac oamenii nu poate fi obiectul unei judecăți serioase din partea unui eventual demiurg.
Toate ce se petrec sunt prea mărunte și vulgare.
