Este universul nostru infinit? Există vreun mod de a stabili asta în mod definitiv? Pare că subiectul este încă motiv de confuzie printre oamenii de știință, dar e foarte posibil ca motivul confuziei să nu fie de natură științifică.

Într-un articol recent cinci personalități din domeniul științei sunt solicitate pentru a răspunde la această întrebare: este universul infinit? Răspunsurile lor detaliate (eng.) le puteți citi aici. Dar, în esență, un astrofizician și un astronom spun că DA, un filozof și un istoric specializat în știință spun că NU, iar o astronomă spune că E POSIBIL. Ce poți face cu suma acestor răspunsuri? :)

Despre infinit se poate vorbi în mod complicat, iar utilizarea lui în domeniul matematicii cu siguranță necesită cunoștințe avansate și înțelegerea unui jargon specific domeniului.

Dar, în esență, problema nu este una de fizică, matematică sau astronomie, ci una de limbaj și de interpretare. Infinitul este dincolo de capacitatea de înțelegere a omului.

Ce înseamnă, în teorie, infinitul știe și un copil - ceva ce nu are limite. Dar conceptul este imposibil de conceptualizat/reprezentat. Orice am face, nu putem imagina ceva ce nu are limite, fie că este vorba despre spațiu, timp ori orice altceva. Mintea umană poate percepe doar lucruri cu limite.

La limită, infinitul este un concept neștiințific (în afara științei), pentru că nu poate fi măsurat și nici nu poate fi folosit pentru a descrie observațiile făcute pe timpul experimentelor științifice.

Așadar, atunci când discutăm despre infinitatea universului, explicații cu privire la forma universului, evoluția acestuia, teoria ce explică nașterea și evoluția universului - toate sunt inutile, pentru că folosim un concept care scapă înțelegerii noastre.

În fapt, infinitul este una dintre limitele de nedepășit ale omului. Printre altele, nu vom înțelege niciodată complet universul în care trăim pentru că nu putem rezolva mental problema infinitului. Nu avem cum înțelege lumea, în ansamblul ei, atâta vreme cât nu avem capacitatea de a înțelege ceva infinit.

Oricât de avansate teorii științifice ar crea omul, infinitul va fi acolo pentru a ne reaminti că sunt bariere în cunoaștere pe care nu le putem trece, indiferent de progresele din știință și tehnologie.

Pe de altă parte, doar de dragul discuției, dacă ne raportăm strict la universul nostru și considerăm adevărată teoria Big Bang privitoare la apariția universului, este pur și simplu absurd să consideri că universul este infinit, oricâte explicații ai oferi. Ceva care are un centimetru, apoi doi, apoi 10, nu poate deveni peste un număr de ani, instantaneu, fără limite, oricâte ecuații ai scrie și oricâtă gimnastică mentală ai face. Un univers început cu limite își va păstra limitele, oricât de distanțate ar deveni ele unele de altele în timp. Cel puțin nu există niciun mecanism mental prin intermediul căruia să facem saltul de la ceva ce înțelegem, adică un obiect cu limite/margini (universul), la ceva ce nu înțelegem, adică ceva fără limite, infinitul.

Dar dacă totuși considerăm universul finit, atunci în mod natural apare întrebarea: ce este în afara universului? Sigur, se poate specula, dar speculația este absolut gratuită, de vreme ce nu avem nici cea mai mică informație pe baza căreia să filozofăm. Dar indiferent de ce ar fi în afara universului, un univers mai mare sau orice altceva, oricâte straturi am adăuga, așadar, la ceea ce conceptualizăm (universul nostru finit), nu vom putea ajunge la etapa în care infinitul să aibă sens.

În fapt, infinitul pare mai degrabă rezultatul mirării noastre în fața a ceva enorm, universul. Apăruți într-un colț incredibil de mic al cosmosului și având de-a face cea mai mare parte a istoriei cu lucruri de mici dimensiuni pentru a ne duce viețile, ne-am trezit deodată evaluând totul. Și nu știm cum să-l cuprindem în creierul nostru apărut cu alte obiective....

Știința și tehnologia ne-au extins enorm cunoașterea și pretențiile de înțelegere a lumii, dar toate acestea nu ne permit să depășim biologia, limitele înnăscute ale capacității de cunoaștere.

Prin urmare, întrebarea dacă universul este infinit este nerezolvabilă și fără noimă, pentru că întrebarea este pusă în termeni neinteligibili. Nu putem stabili dacă ceva este în anume fel, dacă nu înțelegem ce înseamnă acel „fel”.

Pe de altă parte, dacă ceea ce știm despre nașterea și evoluția universului este cât de cât corect, universul nostru trebuie să fie definit de anumite limite; dar asta nu rezolvă absolut deloc problema infinitului...


Dacă vreți să mai citiți câteva dintre articolele noastre care vorbesc despre limitele omului, iată câteva recomandări:
  Timpul nu există, în fapt, în univers
  Cea mai importantă idee din psihologie
  De ce roboții nu pot fi niciodată ca oamenii
  Rar știm motivația din spatele deciziilor noastre
  Mecanismele fundamentale ale minții umane
  De ce nu vom ști niciodată cum arată lumea, în „realitate”
  De ce nu vom înțelege niciodată ce este conștiința
  De ce nu vom ști niciodată dacă avem liber-arbitru

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.