Dieta mediteraneană a fost recunoscută de UNESCO în 2020 drept patrimoniu cultural intangibil al umanității, fiind asociată cu efecte protective împotriva a numeroase afecţiuni care duc la milioane de decese la nivel mondial, precum diabetul zaharat, obezitatea, bolile cardiovasculare şi cancerul. Majoritatea studiilor care au investigat modul în care dieta mediteraneană influențează în sens pozitiv sănătatea s-au focalizat pe aportul crescut de fructe, legume, ulei de măsline şi cereale.
Un nouă analiză publicată în Journal of Translational Medicine arată că nu doar clasele de alimente contribuie la beneficiile dietei mediteraneene asupra sănătăţii, ci şi metodele de producţie, procesare şi conservare a alimentelor, mediul din care provin acestea, dar și obiceiurile alimentare şi non-alimentare şi stilul de viaţă al consumatorilor. Pe baza datelor despre impactul dietei mediteraneene și a stilului de viață mediteranean asupra sănătății poate fi definit un model „planetarian”, care să introducă niște principii de viață sănătoase și pentru populațiile din afara zonei Mediteranei.
Cultura alimentară mediteraneană este expresia istoriei populațiilor care trăiesc în regiune, arată stilurile lor de viață și tradițiile, religiile și elementele culturale. Un astfel de model alimentar nu ar trebui considerat o simplă listă de ingrediente sau recomandări de urmat, desprinse de fundalul istoric, calitatea alimentelor și obiceiurile de viață asociate cu acesta.
Studiul dietei mediteraneene ar trebui să depășească însuși „modelul dietetic” și ar trebui să ia în considerare și adevărata natură a stilului de viață și interacțiunea cu moștenirea culturală tradițională aparținând populației care trăiește în zona mediteraneană.
Astfel, contextul consumului grupurilor de alimente incluse în dieta mediteraneană şi fondul geografic mediteranean ar putea să influenţeze semnificativ impactul asupra sănătăţii. Evaluarea holistică a efectelor tuturor acestor aspecte va permite elaborarea de recomandări specifice pentru a adapta dieta mediteraneană la contextul altor regiuni din lume, astfel încât să fie obţinute beneficii maxime asupra sănătăţii.
Grupuri de alimente subestimate din dieta mediteraneană
Ouăle nu au fost privite drept o componentă majoră a dietei mediteraneene, deşi acestea sunt consumate adesea în cadrul acestui stil alimentar. Ouăle sunt o sursă accesibilă de proteine, vitamine şi minerale. Proteinele din ouă sunt uşor digerabile, oferind numeroşi aminoacizi esenţiali. Ouăle conţin şi peptide bioactive, care au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatorii. În plus faţă de conţinutul bine studiat în colesterol, ouăle conţin fosfolipide, acizi graşi, luteină, lecitină şi colină. Consumul de ouă asociază multiple beneficii asupra sănătăţii. Detalii aici.
Laptele şi lactatele fac parte din dieta mediteraneană clasică de 9000 de ani. Similar situaţiei conţinutului ridicat în colesterol al ouălor, lactatele conţin numeroşi acizi graşi saturaţi, motiv pentru care s-a preferat limitarea consumului acestora din cauza potenţialului de a creşte colesterolul LDL (low-density lipoprotein). Aportul de lactate, însă, ameliorează funcţiile metabolice, previne dezechilibrele microbiomului intestinal, reglează nivelurile de colesterol HDL (high-density lipoprotein) şi se asociază cu riscul redus de complicaţii cardiovasculare şi cancer colorectal.
Nucile şi seminţele, incluzând migdalele, nucile, fisticul, semințele de pin, in, dovleac și floarea soarelui, fac parte din dieta tipică de tip mediteraneean. Acestea conţin acizi graşi esențiali, fotochimicale cu proprietăţi antioxidante şi antiinflamatorii, dar şi fitosteroli care reduc nivelurile de colesterol. Cantitatea informaţiilor provenite din studii clinice despre aceste grupuri de alimente este limitată, însă s-a constatat că aportul de nuci se asociază cu reducerea riscului de boli cardiometabolice.
Ierburile aromatice şi condimentele pot reduce riscul de boli netransmisibile, deoarece conţin fitochemicale care au proprietăţi antioxidante, antiinflamatorii, anticancer, de reducere a nivelurilor de lipide şi a tensiunii arteriale. Aceste componente pot să îmbunătăţească digestia şi să prezinte efecte neuroprotective.
Vinul roşu este consumat în cantităţi moderate în cadrul dietei mediteraneene. Deşi consumul de alcool nu este recomandat din cauza efectelor negative asupra sănătăţii, atunci când aportul este moderat se asociază cu reducerea riscului de boală cardiovasculară şi mortalitate de toate cauzele. Alcoolul poate reduce vâscozitatea sângelui, dar şi să crească nivelurile de colesterol HDL. Vinul roşu este bogat în fenoli şi polifenoli, care au efecte pozitive asupra endoteliilor vasculare.
Importanța surselor alimentelor și metodelor de gătit
Societățile occidentale au dezvoltat o cultură de creștere a consumului de tip fast-food, care nu doar că are consecințe asupra sănătății (perturbarea ritmurilor circadiene, tulburări de somn, posibil izolare socială și simptome depresive), dar i-a și îndepărtat pe oameni de a se bucura de întregul proces de cultivare, gătire și savurare împreună a unor alimente bune și sănătoase.
Printre alte aspecte subevaluate ale diete mediteraneene, metodele de gătit sunt destul de simple și totuși extrem de variate. Mai multe aspecte subevaluate sunt legate de calitatea alimentelor consumate: alimentele sunt produse local, minim prelucrate și conservate cu metode clasice (de exemplu, fermentația), strâns legate de teritoriu cu un impact limitat și controlat asupra mediului.
Obiceiurile alimentare sunt de asemenea asociate cu comportamente legate de stilul de viață, cum ar fi comportamentele legate de somn, și valorile sociale și culturale, favorizând frugalitatea.
Astfel, dieta mediteraneeană nu este doar un model de grupe de alimente ce trebuie consumate, ci ar trebui privite în contextul factorilor sociali și geografici ai culturii mediteraneene.
Articol preluat de pe RaportulDeGardă, publicat sub licența Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License
Abstractul articolului original:
Over the last decades, the Mediterranean diet gained enormous scientific, social, and commercial attention due to proven positive effects on health and undeniable taste that facilitated a widespread popularity.
Researchers have investigated the role of Mediterranean-type dietary patterns on human health all around the world, reporting consistent findings concerning its benefits.
However, what does truly define the Mediterranean diet?
The myriad of dietary scores synthesizes the nutritional content of a Mediterranean-type diet, but a variety of aspects are generally unexplored when studying the adherence to this dietary pattern.
Among dietary factors, the main characteristics of the Mediterranean diet, such as consumption of fruit and vegetables, olive oil, and cereals should be accompanied by other underrated features, such as the following:
(i) specific reference to whole-grain consumption;
(ii) considering the consumption of legumes, nuts, seeds, herbs and spices often untested when exploring the adherence to the Mediterranean diet;
(iii) consumption of eggs and dairy products as common foods consumed in the Mediterranean region (irrespectively of the modern demonization of dietary fat intake).
Another main feature of the Mediterranean diet includes (red) wine consumption, but more general patterns of alcohol intake are generally unmeasured, lacking specificity concerning the drinking occasion and intensity (i.e., alcohol drinking during meals).
Among other underrated aspects, cooking methods are rather simple and yet extremely varied.
Several underrated aspects are related to the quality of food consumed when the Mediterranean diet was first investigated: foods are locally produced, minimally processed, and preserved with more natural methods (i.e., fermentation), strongly connected with the territory with limited and controlled impact on the environment.
Dietary habits are also associated with lifestyle behaviors, such as sleeping patterns, and social and cultural values, favoring commensality and frugality.
In conclusion, it is rather reductive to consider the Mediterranean diet as just a pattern of food groups to be consumed decontextualized from the social and geographical background of Mediterranean culture.
While the methodologies to study the Mediterranean diet have demonstrated to be useful up to date, a more holistic approach should be considered in future studies by considering the aforementioned underrated features and values to be potentially applied globally through the concept of a “Planeterranean” diet.
