2024 a fost cel mai cald an înregistrat vreodată, atingând temporar o creștere de 1,5°C față de epoca preindustrială. Lumea s-a confruntat cu valuri de căldură letale, inundații devastatoare și cicloane intense.
Este cauza climatică una pierdută? Statele Unite se retrag pentru a doua oară din Acordul de la Paris, recordurile de temperatură pe uscat și pe mare sunt depășite, iar fenomenele meteorologice extreme s-au înmulțit.
La sfârșitul anului 2015 națiunile lumii au convenit prin Acordul de la Paris să încerce să mențină încălzirea globală cu mult sub 2°C și, ideal, la 1,5°C. Aproape zece ani mai târziu, reducerea emisiilor până la atingerea obiectivului de 1,5°C pare extrem de dificilă.
Dar umanitatea și-a schimbat traiectoria suficient cât să evite cel mai sumbru scenariu climatic. Sursele regenerabile, eficiența energetică și alte măsuri au avut efecte palpabile.
Scenariul cel mai grav — cu utilizare extinsă a cărbunelui, emisii în creștere accelerată și o lume mult mai fierbinte — este din ce în ce mai puțin probabil.
În schimb, Pământul pare să se îndrepte spre o încălzire medie de aproximativ 2,7°C până în anul 2100. Acest nivel de încălzire ar reprezenta un „pericol fără precedent” pentru viața de pe planetă. Dar el arată totodată că se fac progrese.
Cum am ajuns aici?
Emisiile globale de gaze cu efect de seră au crescut de la începutul erei industrializării, în jurul anului 1850. Dioxidul de carbon (CO2) este de departe cel mai comun gaz cu efect de seră emis de noi, deși metanul și oxidul de azot joacă și ele un rol. Aceste gaze captează căldura solară în atmosferă, împiedicând-o să radieze înapoi în spațiu.
Notă scentia: Atmosfera terestră este alcătuită din azot (78,084%), oxigen (20,946%), argon (0,934%), dioxid de carbon (0,0415%), neon (0,00182%), heliu (0,000524%), metan (0,00019%), kripton (0,000114%), hidrogen (0,000055%), xenon (0,000009%) și oxid de azot (0,000033%).
Există și o serie de componentele variabile ale atmosferei, care includ vapori de apă (0–4%), ozon (0,000004%), monoxid de carbon (0,00001%), oxizi de azot – NO și NO2 (în jur de 0,000003%), precum și aerosoli (în concentrații extrem de variabile, exprimate în micrograme pe metru cub).
Dioxidul de carbon (CO₂) crește anual cu aproximativ 2-3 ppm.
Ozonul (O3) este prezent în cantități mici, dar esențial în stratosferă pentru protecția împotriva radiațiilor UV.
Particulele solide includ praf, cenușă vulcanică, sare marină, polen, bacterii și altele.
În 2023, 41% din emisiile mondiale de CO2 legate de energie au provenit din cărbune, în principal pentru generarea de electricitate. Aproximativ 32% au venit din arderea petrolului în vehicule rutiere, iar 21% din utilizarea gazului natural pentru încălzirea clădirilor și în procese industriale.
Lumea resimte cu siguranță efectele. Organizația Meteorologică Mondială a confirmat că 2024 a fost cel mai cald an înregistrat vreodată, atingând temporar o creștere de 1,5°C față de epoca preindustrială. În consecință, lumea s-a confruntat cu valuri de căldură letale, inundații devastatoare și cicloane intense.
Cum stăm în acest moment?
În 2014, principalul organism global pentru evaluarea științei climatice — Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPCC) — a început să folosească patru scenarii numite „Căi Reprezentative de Concentrație” (RCP).
Aceste patru scenarii climatice sunt bazate pe acțiunile pe care umanitatea le ia sau nu le ia:
• acțiune climatică rapidă, emisii scăzute (RCP 2,6)
• două scenarii de acțiune redusă și emisii medii (RCP 4,5 și 6,0)
• lipsă de acțiune, emisii ridicate (RCP 8,5)
Numerele din paranteze se referă la câți wați suplimentari de căldură ajung pe fiecare metru pătrat al planetei.
Dintre cele patru, doar scenariul RCP 2,6 este compatibil cu obiectivul Acordului de la Paris de a menține schimbările climatice cu mult sub 2°C.
Însă Pământul se îndreaptă către o traiectorie situată între RCP 2,6 și 4,5, ceea ce ar însemna o încălzire de aproximativ 2,7°C până în 2100.
Experții IPCC au dezvoltat și cinci traiectorii de viitor social, economic și politic pentru a completa cele patru scenarii.
Dintre aceste traiectorii, ne aflăm cel mai aproape de un scenariu „de mijloc”, în care dezvoltarea rămâne inegală, intensitatea utilizării resurselor și energiei scade, iar creșterea populației se stabilizează.
Deși utile, aceste scenarii au peste un deceniu vechime și au nevoie de actualizare. În acest scop, colegii mei și cu mine am elaborat „One Earth Climate Model”, pentru a schița traiectorii rapide către decarbonizare. Am stabilit un buget ambițios de carbon de 450 gigatone de CO2 până la atingerea neutralității — o traiectorie chiar mai ambițioasă decât RCP 2,6.
SUA, Uniunea Europeană și China reprezintă împreună aproximativ 28% din populația globală, dar sunt responsabile pentru 56% din emisiile istorice (926 gigatone). Traiectoriile compatibile cu obiectivul de 1,5°C le alocă un buget de carbon rămas de 243 Gt CO2. China ar avea nevoie de cel mai mare buget pentru a atinge decarbonizarea.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, până în 2050 lumea ar trebui să fie alimentată 100% din surse curate și să renunțe complet la combustibilii fosili. Acest lucru ar limita încălzirea globală la aproximativ 1,5°C, cu o certitudine de puțin peste 50%. Ar trebui, de asemenea, să punem capăt defrișărilor în același interval de timp.
Am atins deja vârful emisiilor?
Emisiile de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră nu s-au stabilizat încă, în ciuda creșterii accelerate a producției de electricitate din surse regenerabile, a stocării energiei cu ajutorul bateriilor și a scăderii costurilor vehiculelor electrice.
Totuși, s-au înregistrat progrese reale. UE afirmă că emisiile sale au scăzut cu 8,3% în 2023 față de 2022. Emisiile nete ale Europei sunt acum cu 37% sub nivelurile din 1990, în timp ce PIB-ul regiunii a crescut cu 68% în aceeași perioadă. UE rămâne pe drumul cel bun pentru a-și atinge obiectivul de reducere a emisiilor cu cel puțin 55% până în 2030.
Emisiile Australiei au scăzut cu 0,6% anul trecut. Țara se află acum cu 28,2% sub nivelul din iunie 2005, care este referința stabilită pentru obiectivul său din Acordul de la Paris, de reducere cu 43% până în 2030.
În SUA, emisiile sunt încă sub nivelurile de dinainte de pandemie și se mențin cu aproximativ 20% sub cele din 2005. De la vârful atins în 2004, emisiile din SUA au avut o tendință descendentă.
Cel mai mare poluant din lume, China, începe în sfârșit să-și reducă emisiile. Creșterea masivă a capacității regenerabile a dus acum la prima scădere înregistrată a emisiilor, în ciuda cererii tot mai mari de energie. Aceasta este o veste bună. Ani la rând, emisiile interne ale Chinei au rămas ridicate, în ciuda rolului său de lider în tehnologiile solare, eoliene, vehicule electrice și baterii.
China produce aproape o treime (31%) din emisiile globale legate de energie — în mare parte pentru că este „atelierul lumii”. Fiecare reducere a Chinei va avea un efect major la nivel global.
Potrivit IPCC, pentru a limita încălzirea la aproximativ 1,5°C, emisiile globale trebuie să atingă vârful cel târziu până în 2025. Se pare că acest vârf ar putea fi atins chiar în acest an.
În ciuda fluxului constant de știri negative, trenul decarbonizării a părăsit gara. În 2024, sursele regenerabile au reprezentat peste 90% din creșterea producției globale de electricitate. Vehiculele electrice au devenit competitive din punct de vedere al costurilor, pompele de căldură se dezvoltă rapid, iar energia solară este într-o perioadă de expansiune.
Așadar, este prea târziu să salvăm clima?
Nu. Tehnologiile de care avem nevoie sunt în sfârșit suficient de ieftine. Cu cât oprim mai repede procesul de agravare a schimbărilor climatice, cu atât prevenim mai multe dezastre, foamete și pierderi de vieți omenești.
S-ar putea să nu reușim să menținem încălzirea la 1,5°C sau chiar la 2°C, dar fiecare zecime de grad contează. Cu cât facem tranziția mai rapid, cu atât viitorul climatic va fi mai bun.
Traducere după Earth is heading for 2.7°C warming this century de Sven Teske, director cercetare la Institutul pentru un viitor sustenabil, Universitatea de tehnologie din Sydney.
