Steaua Mira se deplasează prin mediul interstelar cu o viteză de circa 130 km/s, de zece ori mai rapid decât o stea „tipică”, dar încă sub „viteza de evadare”. Multe alte stele însă, super-rapide, scapă gravitației galaxiei în care s-au format și ies din aceasta.
Credit: NASA/JPL-Caltech/C. Martin (Caltech)/M. Seibert(OCIW)

Stelele din galaxia noastră, Calea Lactee, nu doar că vor „muri” la un moment dat, dar acestea părăsesc galaxia continuu, urmând a „peregrina” pentru perioade enorme prin adâncimile universului.

Observațiile recente privind stelele super-rapide, care au la bază mai multe mecanisme, ne arată tocmai acest lucru: stelele din galaxii, la rate superioare celor presupuse inițial, sunt expulzate din acestea.

Dar ce face ca stelele să ajungă la viteza de evadare, care le pecetluiește soarta, intrând pe un curs echivalent cu ieșirea din galaxiile din care fac parte?

 →  Citește și: Nașterea și ciclul de viață al unei stele

În Calea Lactee sunt între 200 și 400 de miliarde de stele. O mică parte sunt vizibile cu ochiul liber. Într-o noapte senină și fără poluare luminoasă, ochiul uman poate vedea între 2.500 și 5.000 de stele. 

Metodele de calculare a vitezelor stelelor din galaxia noastră s-au tot perfecționat, odacă cu evoluția tehnologiei. Astfel, astăzi știm că stelele din Calea Lactee se deplasează, în mare, în aceeași direcție, cu aproximativ aceeași viteză, 220 km/s, și, în majoritate, în același plan galactic.

Stelele din vecinătatea noastră se deplasează cu viteze între 10 și 20 km/s în raport cu Soarele.

Dar există și o categorie de stele stranii, stele super-rapide, care se deplasează cu viteze de sute de kilometri pe secundă, în raport cu stelele din jurul acestora.

 →  Citește și: Ce lucruri incredibile spune știința despre lume

Inițial s-a crezut că astfel de stele super-rapide își au originea în sisteme binare, stelele fiind expulzate din sistem, în urma interacțiunii, de exemplu, cu o gaură neagră. Pe scurt, trecând prin apropierea unei găuri negre, o stea poate primi un „impuls” care-i crește substanțial viteza relativă.

Un excelent loc de analizat este un roi globular, care reprezintă o aglomerare de sute până la milioane de stele, aflate într-un volum de doar câțiva ani-lumină, cuplate între ele de propria gravitație. Într-un astfel de loc, circa jumătate dintre stele sunt sisteme singulare, dar cealaltă jumătate sunt prinse în sisteme binare sau de mai multe stele. Într-un astfel de context cosmic, stele din  sistemele cu mai multe stele pot fi expulzate cu putere la un moment dat, având viteze relative mari, dar fără a ajunge la vitezele necesare pentru a fi stele super-rapide.

Dar există și evenimente cosmice cataclismice, precum supernovele ori kilonovele, care pot induce energia necesară pentru ca o stea din relativa proximitate să ajungă super-rapidă.

Prima stea super-rapidă a fost descoperită în anul 2005, dar rapid numărul stelelor de acest tip a crescut rapid, în prezent fiind identificate în jur de o mie, 591 fiind descoperite în anul 2020.

Interesantă este originea acestor stele super-rapide, care se poate determina după calcularea traiectoriei identificate a acestora.

Astfel, astronomii au găsit că 15% dintre stelele super-rapide își au originea undeva către centrul Căii Lactee.  55% își originea în discul galactic al Căii Lactee. Dar restul de 30% se pare că vin din alte galaxii!

Odată cu timpul, din ce în ce mai multe stele vor fi expulzate din galaxiile în care s-au format. Pe baza observațiilor curente se poate estima că atunci când universul va avea de un milion de ori vârsta de astăzi (13,8 miliarde ani), majoritatea galaxiilor vor fi păstrat enormele găuri negre din centrul acestora, dar vor fi expulzat majoritatea stelelor.

Sursa: The Milky Way’s stars are gradually being ejected

Write comments...
symbols left.
Ești vizitator ( Sign Up ? )
ori postează ca „vizitator”
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.