Citesc mult despre încălzirea globală, dar scriu puțin. În primul rând pentru că, am observat, este un subiect care prezintă interes pentru puțină lume și care este menționat cel mult, la „diverse”, când temperaturile stau ridicate cu lunile sau vijelii extreme distrug culturi, copaci, clădiri, mașini șamd.
Subiectul încălzirii globale este unul complex, pentru explicații exhaustive, dar unul relativ simplu când este vorba despre concluzii și tendințe.
Pe scurt, planeta se încălzește într-un rimt fără precedent și nu pare a fi nimeni care să se simtă realmente responsabil. Iar asta înseamnă că, cel mai probabil, superficialitatea de azi va însemna dezastrul cvasi-apocaliptic de mâine la nivel global. Știu de pe acum că generațiile viitoare, când vor analiza această perioadă istorică, din perspectiva încălzirii planetare, ne vor numi „somnambulii”, pentru că realmente ne comportăm ca și cum nu observăm lumea în care trăim și ce se întâmplă cu ea, din cauza noastră.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Terra
Etapele evoluției universului. Universul este inițial un amestec extrem de fierbinte, dens, aproape omogen de fotoni și materie, strâns cuplate sub formă de plasmă.
Cosmologia modernă își are rădăcinile în observarea faptului că universul este în expansiune (Edwin Hubble, 1929) și a constatării că radiația cosmică de fond (RCF) este aproape uniformă (3K), radiație despre care fizicienii cred că este o consecință a Big Bang-ului.
Cosmologia bazată pe date este relativ recentă, fiind posibilă în ultimele 2-3 decenii ca urmare a progreselor fantastice în tehnologia ce permite observarea cosmosului. Aceasta a fost posibilă prin progresele obținute pe trei domenii:
• cartografierea cerului în segmentul microundelor al spectrului electromagnetic.
• utilizarea supernovelor de tip Ia pentru a determina rata de expansiune a universului.
• studii spectroscopice ale galaxiilor și quasarilor pe suprafețe mari ale cerului.
Este important să realizăm că fiecare set de observații oferă o fereastră diferită către evoluția universului. Acest lucru se datorează în parte pentru că fiecare set de observații oferă o vedere a universului la un timp diferit în istoria acestuia, vedere cuantificată în deplasarea către roșu a radiației care ajunge la noi.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Univers
Universul se află în expansiune accelerată. În 1929 astronomul american Edwin Hubble a descoperit că universul este în expansiune. Ulterior, în 1998, fizicianul Adam Reiss, împreună cu alți fizicieni, a arătat că, în fapt, universul este în expansiune accelerată, ceea ce a dus la apariția unui nou concept, acela de „energie întunecată” (inventat de cosmologul Michael Turner), care ar reprezenta 68% din univers. Despre „energia întunecată” nu știm mare lucru, cu excepția faptului că este o proprietate a spațiului responsabilă de expansiunea accelerată a universului.
Universul este format din 4,95% materie normală, 27% materie întunecată (nu știm ce este), 68% energie întunecată (nu știm ce este), 0,1% neutrino și 0,008% radiație electromagnetică (fotoni).
Dar ce înseamnă această expansiune a spațiului? Cum devine universul mai mare? Se întinde spațiul existent ori se creează, cumva, perpetuu, un spațiu suplimentar?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Univers
Atmosfera terestră este unică în sistemul nostru solar, dat fiind că nicio altă planetă nu dispune de amestecul de gaze, de umiditatea şi căldura pe care le găsim pe Terra. Această combinaţie unică permite existenţa vieţii.
În comparaţie cu raza Pământului, care are în jur de 6.400 km, atmosfera terestră reprezintă doar un strat extrem subţire.
Şi ce e şi mai interesant, mai mult de 99% din atmosfera terestră se găseşte în primii 30 km. Acest strat subţire de gaze este cel care asigură o incredibilă protecţie împotriva radiaţiei cosmice.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Terra
Stelele masive creează carbon, dar și straturi de oxigen, nitrogen şi fier.
Când nucleul conţine doar fier, fuziunea încetează şi are loc colapsarea, ca urmare a gravitaţiei enorme. Steaua atinge temperaturi enorme, explodând (supernovă).
Probabil ați auzit această cvasi-metaforă, care-și are originea, din câte știu, într-o expresie a faimosului om de știință american Carl Sagan, conform căreia suntem formați din „praf de stele”, însemnând că parte din atomii din organismul nostru, atomii „grei”, care nu au fost formați la scurt timp după apariția universului, au fost creați în procese care au avut loc în stele.
Despre cum au apărut atomii grei, am scris în alte articole (Originea celor mai răspândite elemente chimice din univers și Originea elementelor din tabelul periodic) și nu o să reiau aici cele menționate acolo.
Întrebarea la care încerc un răspuns este: cum anume au ajung atomii grei, creați în procese stelare, pe Terra și în organismul nostru? Cum au ajuns atomii cu mulți protoni, precum aurul (79 de protoni) sau platina (78 de protoni) pe Terra? Pentru că aceștia nu vin din Soare, ci din alte stele. Soarele, către finalul „vieții”, va ajunge să formeze atomi de carbon și de oxigen, fuzionând atomi de heliu; dar nu încă.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Lumea este foarte caldă. Nu doar că vedem temperaturi record, dar recordurile sunt doborâte cu diferențe record. În septembrie am avut o temperatură medie globală preliminară cu 1,7 °C peste nivelurile preindustriale. Este cu 0,5°C peste recordul anterior.
De ce este lumea atât de atât de fierbinte acum? Iată șase factori care contribuie la temperaturile ridicate globale, dintre care schimbările climatice sunt principalul motiv.
- Detalii
- de: Andrew King
- Terra
În imagine, toată apa de Terra, într-o sferă, pe fundalul planetei noastre
Apa, esențială pentru viață, acoperă mai mult de două treimi din suprafața Pământului. Însă originea apei a rămas un mister. În acest articol vom explora cele mai importante ipoteze cu privire la modul în care apa a apărut pe Terra, ordonate în funcție de probabilitatea lor, conform cercetărilor actuale.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Terra
Modelul ΛCDM conține trei componente fundamentale: întâi, constanta cosmologică Λ asociată cu energia întunecată, în al doilea rând materia întunecată (CDM, Cold Dark Matter), iar în al treilea rând materia obișnuită. Acest model este denumit modelul cosmologic Big Bang.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Universul este enorm și se extinde în mod accelerat. Dar dacă spațiul devine mai mare, înseamnă că acesta este generat din sine însuși în mod continuu. Cum este posibil așa ceva? Se extinde spațiul chiar și în interiorul galaxiilor? [video]
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Fotonii se „lungesc” pe măsură ce universul se extinde
După faimosul experiment Michelson-Morley din 1887, care a discreditat ideea de „eter”, ca mediu necesar pentru a explica propagarea undelor de lumină și după inventarea teoriei relativității de către Albert Einstein - ne-am trezit într-un univers în care spațiul nu mai este fix, ci „elastic”, iar timpul nu este imuabil, ci relativ, influențat de locul din univers.
Dar există totuși un sistem de referință fundamental care poate fi observat și la care te poți raporta oriunde ai fi în univers: radiația cosmică de fond.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Cometa LoverBoy (fotografiată de pe Stația Spațială Internațională)
Unul dintre cele mai contraintuitive aspecte, dat fiind că intră în contradicție cu experiențele noastre cotidiene, este următorul: viteza este relativă în univers. Adică un obiect are o viteză anume doar în raport cu un alt obiect. Este imposibil de spus altfel dacă un obiect are viteză sau se află în repaus. Particulele fără masă, precum fotonii, au alt regim.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Hartă a materiei întunecate din universul local. Punctele negre reprezintă galaxii. În galben, filamente de materie întunecate care acționează ca punți ascunse între galaxii. X-ul indică galaxia noastră, Calea Lactee, iar săgețile indică dinamica universului local generată de gravitație.
Credit: Hong et. al., Astrophysical Journal
Deși credem că știm atât de multe despre univers, printre altele știm și că nu știm mai nimic despre 95% despre ceea ce alcătuiește universul: materia întunecată și energia întunecată. În videoclipul de mai jos puteți urmări o scurtă introducere în istoria materiei întunecate, de la creare, la descoperirea acesteia și rolul acesteia în univers.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Materie „căzând” într-o gaură neagră (reprezentare grafică)
Cea mai mare parte a ceea ce compune universul constituie un mister pentru noi, căci materia „normală” reprezintă doar 5% din ceea ce există. Materia întunecată, în schimb, ar reprezenta 27% din compoziția universului, deci de 5 ori mai mult. Cum materia întunecată este mult mai prezentă decât cea normală, am putea avea și găuri negre formate exclusiv din acest tip de materie?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Teoria cosmologică dominantă este cea bazată pe modelul Big Bang. Universul a apărut acum 13,8 miliarde de ani în condiții neelucidate, iar de atunci, credem, se află în expansiune accelerată. Dar cum știm acest lucru și cât de solide sunt dovezile de care dispunem? În plus, luând în calcul ce știm și ce nu știm, putem vorbi de o criză în cosmologie?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Stele din Calea Lactee.
Imaginea este obținută din juxtapunerea mai multor imagini obținute de Telescopul Spațial Hubble în infraroșu și lumină vizibilă
Universul are vârsta de 13,8 miliarde ani ani, iar procesul de formare a stelelor și-a atins maximul acum 11-12 miliarde de ani. Circa 95 % din capacitatea universului de a produce noi stele este epuizată, iar viitorul va fi definit de un număr de stele noi din ce în ce mai mic, marcat de mici evoluții crescătoare generate, de exemplu, de uniri de galaxii. Cum se explică așa ceva?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
