Harta umidității solului în Europa la sfârșitul lunii martie 2025: maro închis indică un sol mai uscat decât în mod normal, iar albastru închis indică un sol mai umed decât de obicei.
Joint Research Centre/Comisia Europeană, CC BY-SA
Primăvara ploioasă din 2025 a pus capăt rapid secetelor care afectau mai multe regiuni spaniole, refăcând ecosistemele din câmpurile aride, revigorând copacii și arbuștii veștejiți și readucând un peisaj verde și luxuriant, nemaivăzut de multă vreme. De asemenea, a dus la creșterea semnificativă a nivelului rezervoarelor de apă din țară, peste mediile ultimului deceniu.
În același timp, seceta s-a extins în țările din centrul și nordul Europei, care nu sunt obișnuite cu lipsa apei. Dar de ce s-au inversat tiparele de precipitații de pe continent?
Nord umed, sud uscat
În general, nordul Europei are parte de mai multe ploi și, aspect esențial, mai multe zile ploioase decât Europa sudică. Dacă ne concentrăm pe coasta Atlanticului, de exemplu, Irlanda este mai ploioasă decât vestul Andaluziei sau Algarve. Aceasta este însă o observație generală, întrucât chiar și sudul Spaniei are enclave foarte ploioase, cum ar fi Sierra de Grazalema din Cádiz.
Explicația pentru cantitățile modeste de precipitații din Europa mediteraneană și pentru perioadele lungi de secetă – în contrast cu peisajele umede și verzi ale Europei nordice – se află în curenții atmosferici generali.
La latitudini medii și înalte, în Europa circulația atmosferică este caracterizată de vânturi predominante dinspre vest, provenind din Atlantic, deci umede. Acestea sunt adesea asociate cu zone de presiune joasă, care aduc fronturi calde și reci. Aceste sisteme meteorologice se deplasează de obicei din sud-vest spre nord-est, iar fronturile lor aduc precipitații frecvente, dar moderate.
La sud de aceste vânturi vestice predominante intrăm în latitudinile mediteraneene, unde atmosfera este de obicei dominată de presiune ridicată. La altitudini de 5.500 m și mai sus, aceste latitudini formează limita nordică a anticiclonului subtropical, o centură vastă de anticicloni subtropicali și tropicali care înconjoară globul.
Această centură anticiclonică are axa în jurul latitudinii de 30º în ambele emisfere. Ea influențează clima celor mai mari deșerturi tropicale ale lumii, precum Sahara și Deșertul Arabiei în emisfera nordică și Marele Deșert Australian în emisfera sudică.
Anticiclonul azoric – un element aproape permanent pe hărțile meteorologice din arhipelagul cu același nume – este una dintre verigile acestei centuri. El acționează ca o barieră pentru furtunile atlantice, ceea ce înseamnă că acestea nu ajung frecvent în Peninsula Iberică, spre deosebire de țările mai nordice. De fapt, este obișnuit să vedem o extensie sau o prelungire a anticiclonului azoric care acoperă Peninsula Iberică. Aceasta determină o vreme foarte senină și stabilă, fără precipitații (cu excepția eventuală a unei burnițe ușoare pe coasta cantabrică de nord).
Poziția anticiclonului azoric deasupra Oceanului Atlantic.
Divulgameteo.es/AEMET, CC BY-SA
Ce s-a întâmplat în această primăvară?
Tiparul normal este uneori inversat. Aceasta înseamnă adesea o zonă de presiune joasă în sud-vestul Europei, spre Golful Cádiz, și un anticiclon în nordul sau centrul continentului, în Insulele Britanice, Scandinavia și Europa Centrală.
Acest anticiclon situat la latitudini mai nordice decât Spania și Portugalia se numește „anticiclon de blocaj”, deoarece împiedică circulația vânturilor vestice obișnuite. Asta înseamnă precipitații abundente sau chiar torențiale în sud-vestul Europei și perioade de secetă în regiunile mai nordice. Această situație a avut loc în primăvara anului 2025, cu ploi foarte abundente în multe regiuni din Spania și cu secetă în nordul Europei.
O întrebare pe care mulți și-o pun, fără îndoială, este dacă această inversare este o consecință a schimbărilor climatice. Răspunsul este, cel puțin în principiu, nu.
De fapt, există multe exemple de primăveri similare în trecut, precum cele din 2013 și 2018. Spaniolii au chiar proverbe despre vremea imprevizibilă și ploioasă a primăverii – „marzo ventoso y abril lluvioso, dejan a mayo florido y hermoso” – care se traduce aproape literal prin „martie vântos și aprilie ploios, lasă un mai înflorit și frumos”.
Este adevărat că primăvara lui 2025 a fost excepțional de ploioasă în mare parte a Spaniei, mai ales în luna martie, care a înregistrat de două ori și jumătate mai multe precipitații decât normalul. Un sfert dintre stațiile de observație ale AEMET, Agenția meteorologică de stat a Spaniei, au înregistrat cel mai ploios martie din 1961 încoace. Stația de măsurare din Parcul Retiro, în centrul Madridului, a înregistrat 235,4 mm în luna martie – de peste două ori mai mult decât media sa anuală.
Nu este o coincidență nici faptul că, tocmai din cauza poziției lor nordice în Peninsula Iberică, unele regiuni dintre Galicia și Țara Bascilor au făcut excepție și au consemnat precipitații sub medie.
Traducere după Record rainfall in the south, drought in the north de Javier Martin Vide, Catedrático de Geografía Física, Universitat de Barcelona.
