Stele din Calea Lactee.
Imaginea este obținută din juxtapunerea mai multor imagini obținute de Telescopul Spațial Hubble în infraroșu și lumină vizibilă

Universul are vârsta de 13,8 miliarde ani ani, iar procesul de formare a stelelor și-a atins maximul acum 11-12 miliarde de ani. Circa 95 % din capacitatea universului de a produce noi stele este epuizată, iar viitorul va fi definit de un număr de stele noi din ce în ce mai mic, marcat de mici evoluții crescătoare generate, de exemplu, de uniri de galaxii. Cum se explică așa ceva?

Actuala paradigmă cosmologică (cum înțelegem astăzi lucrurile) ne spune că trăim într-un univers dominat de materia întunecată (care reprezintă 27 % din tot ce există, materia normală fiind doar 5 %). Prin urmare, cele mai mari galaxii ar fi trebuit să se fi format recent, ca urmare a unirii a diverse sisteme cosmice (galaxii) mai mici, sub influența gravitației. Dar observațiile arată că galaxiile cele mai vechi sunt compuse din stele bătrâne. Iată o problemă complicată de rezolvat...

Pentru a explica ce se întâmplă, astronomii au căutat să identifice un mecanism care ar putea cumva bloca producerea de noi stele.

O ipoteză este că găurile negre supermasive din centrul celor mai multe galaxii, prin materia pe care o aruncă în spațiu din discul de acreție din jurul orizontului evenimentelor - ar perturba gazul interstelar care, altfel, fără această perturbare, s-ar răci și s-ar uni în cantități din ce în ce mai mari, formând noi stele. Procesul nu este încă bine înțeles, asta în cazul în care ipoteza se va dovedi corectă.

Dar astăzi se dețin indicii cu privire la un fenomen bizar: masa găurilor negre supermasive este corelată cu masele stelelor din galaxia care le conține. Iar observația este șocantă și greu de înțeles, pentru că găurile negre, oricât de mari, ocupă un spațiu foarte mic, raportat la dimensiunile de sute de mii de ani-lumină ale galaxiilor. Găurile negre sunt simple puncte microscopice la scara unei galaxii. Și cu toate acestea, cumva, acestea sunt conectate la tot ce se întâmplă în galaxii. Dar cum?

Nu e foarte clar deocamdată. S-a propus existența unui sistem de feedback între gaura neagră și restul galaxiei. Atunci când gaura neagră „înghite” aceeași cantitate de materie ca cea care generează stele, are loc acel fenomen de ejectare a unei mari cantități de materie din discul de acreție al găurii negre care împrăștie norii de gaz. În felul acesta producerea de noi stele este ținută sub control.

Găurile negre, așadar, aceste obiecte cosmice care inițial, când au apărut ca soluții ale ecuațiilor relativității generale, erau simple curiozități matematice, se pare că au rol mult mai important în mecanismul galactic și universal.

Oricât de avansați am crede că suntem astăzi, în mod cert suntem încă în zorii cunoașterii. Viitorul apropiat ne va schimba viziunea asupra cosmosului. Iar găurile negre par să aibă un rol important în progresul cunoașterii cu privire la univers.

Textul este inspirat de acest articol de pe Nautilis.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.