Credința încă majoritară astăzi este aceea că minciuna se poate identifica prin observarea limbajului corpului. Dar cercetările efectuate în special în ultimii 30 de ani au arătat că deși nu este complet lipsită de merite, evaluarea comportamentului non-verbal este mult mai puțin eficientă decât se crede. În schimb analiza conținutului vorbirii, utilizându-se diverse tehnici îndelung studiate și aplicate, poate oferi indicatori puternici pentru a stabili valoarea de adevăr a afirmațiilor unei persoane.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
Cei care spun adevărul informează cu mai puține detalii atunci când sunt intervievați după o perioadă (de exemplu, conform unor studii, după trei săptămâni) de la producerea unui eveniment la care se raportează (comparativ cu situația în care sunt intervievați imediat după eveniment), din cauza intervenirii uitării.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Erori de logică - biasuri cognitive
Biasul echiprobabilității descrie tendința de a crede că probabilitatea unor evenimente întâmplătoare este egală ori, cu alte cuvinte, că toate rezultatele posibile ale unui proces au aceeași probabilitate.
Biasul echiprobabilității apare atunci când oamenii asociază eronat evenimente independente cu o distribuție uniformă de probabilitate. De exemplu, o persoană poate crede că aruncarea unei monede de 5 ori va da ca rezultat de două ori cap și de trei ori pajură, pentru că aceasta pare să fie o distribuție „echitabilă”. În realitate, fiecare aruncare este independentă de celelalte și există o probabilitate de 50% pentru cap și 50% pentru pajură la fiecare aruncare. Astfel, această idee greșită despre distribuția uniformă poate duce la decizii și concluzii greșite.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Erori de logică - biasuri cognitive
Kant începe discuția despre axiomele intuiției enunțând principiul intelectului pur: toate fenomenele sunt conform intuiției lor mărimi extensive. Apoi, pe 3 pagini, filozoful german încearcă să demonstreze acest principiu.
Toate reprezentările au la bază intuiția spațiului și a timpului, ceea ce reprezintă o condiție pe care toate reprezentările trebuie să o îndeplinească a priori.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
Unul dintre fizicienii cei mai renumiți de astăzi, italianul Carlo Rovelli, activ în domeniul gravitației cuantice, a publicat o carte în anul 2017 intitulată, în original, L’ordine del tempo (Ordinea timpului). În cuprinsul aceste cărți fizicianul argumentează în circa 120 de pagini împotriva existenței timpului, deconstruind conceptul de timp până la completa disoluție. Personal, mi se pare că argumentația, deși frumos pusă în cuvinte, nu este foarte convingătoare, pentru că pe măsură ce invalidează timpul, îl reinventează în diverse moduri, nu tocmai credibil.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
Cei mai mulți dintre noi au auzit despre faptul că dacă îți încrucișezi brațele la piept, te simți în defensivă sau că dacă te joci cu părul în timp ce vorbești, te simți nervos. Dar sunt adevărate stereotipurile despre limbajul corpului?
Citirea limbajului corpului poate fi o abilitate utilă pentru a înțelege cum se simte cineva sau ce ar putea gândi. Dar este important să ne amintim că nu este o știință exactă și pot exista variații culturale sau individuale în modul în care oamenii se exprimă prin limbajul corpului. De exemplu, contactul vizual în Japonia poate fi considerat un act de agresiune sau grosolănie.
- Detalii
- de: Geoff Beattie
- Psihologie
Kant identifică trei facultăți superioare de cunoaștere: intelectul, facultatea de judecare și rațiunea. Există o diferență între cele trei. Dacă intelectul și facultatea de judecare au o întrebuințarea obiectiv valabilă, rațiunea prezintă o caracteristică aparte: încearcă să extindă cunoașterea dincolo de experiențele posibile (este cu totul dialectică), fiind responsabilă pentru afirmații iluzorii.
Analitica principiilor înseamnă, prin urmare, o analiză a facultății de judecare, care este, în fapt, facultatea de a distinge dacă ceva se află sau nu sub o regulă dată.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
Te-ai întrebat vreodată dacă ai putea trece un test de detectare a minciunii sau ți-ai imaginat cum ar fi să „citești” limbajul trupului altora?
Citirea limbajului corpului poate fi excelentă pentru a adăuga tensiune scenelor de interogatoriu din filmele de acțiune. Cu toate acestea, adevărul este că nu există prea multe dovezi că putem detecta minciunile urmărind limbajul corpului cuiva.
Când încerci să descoperi dacă cineva minte pe timpul unui interviu, sursele tale sunt comportamentul pe care îl afișează persoana sau informațiile pe care le oferă. Detectarea minciunilor pe baza unor indicii nonverbale (limbajul corpului) este mai populară decât detectarea minciunii pe bază de indicii verbale, deoarece oamenii cred că mincinoșii își pot controla vorbirea, dar nu și comportamentul. Dar indiciile verbale privind minciuna sunt mult mai revelatoare.
- Detalii
- de: Aldert Vrij
- Psihologie
În acest articol vom vorbi despre deducția conceptelor pure ale intelectului, aspect căruia Kant îi acordă un spațiu de aproape 30 de pagini. Aici se observă, în opinia mea, graba în care a scris CRP (4-5 luni, timp în care și-a văzut și de obligațiile sociale, precum predatul la facultate), căci multe idei sunt reluate, iar de multe ori exprimarea este confuză. Posibil ca textul să fie o punere împreună a texte scrise în diverse perioade. Abia în ultima parte a acestui segment al cărții acesta simte nevoia de pune esențialul laolaltă, într-o formă concisă, și vom prezenta cu precădere acea parte.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
Cei care intră din când în când pe acest site, probabil au dat peste nenumăratele articole dedicate aspectelor fundamentale ale universului, precum particulele fundamentale / câmpurile cuantice sau spațiul / timpul. În multe situații aceste discuții au fost împănate cu abordări împrumutate din filozofie, încercând să înțeleg semnificația conceptelor fizicii dincolo de interpretările adeseori limitate ale acestui domeniu al cunoașterii.
Spațiul și timpul sunt concepte dificile atât din perspectivă științifică (fizică), cât și din perspectivă filozofică. Din punct de vedere științific, în prezent spațiul și timpul sunt unificate într-un concept unic: continuumul spațio-temporal, această idee având la baza teoria relativității generale. Deși greu de înțeles această alipire dacă uităm aspectul instrumental al fizicii, timpul este cumva atașat spațiului pentru a crea spațiu-timpul.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
În acest articol vom trece în revistă vom trece conceptele pure ale intelectului, pe care Kant le numește „categorii”, în onoarea lui Aristotel, primul care a avut această inițiativă de a „compartimenta” intelectul uman. Desigur, Kant crede că l-a depășit pe Aristotel, care nu ar fi avut o metodă, ci și-a creat categoriile în timp, pe măsură ce-și mai dădea seama că a mai identificat câteva suplimentare.
Categoriile kantiene sunt în același număr ca funcțiile logice ale judecăților posibile, expuse în articolul anterior, dat fiind faptul că „intelectul este complet epuizat prin funcțiile menționate”.
Prezentăm întâi tabelul categoriilor, pentru ca ulterior să arătăm rostul acestuia, așa cum îl prezintă Kant:
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
Umblă prin „târg” povestea că termenul „pușcărie” a ajuns să aibă sensul principal de astăzi, acela de „închisoare”, ca urmare a faptului că la un moment dat un turn utilizat ca depozit de tunuri și puști ar fi avut și rolul de închisoare. În acest fel termenului „pușcărie”, derivat din „pușcă”, i s-a asociat sensul de „închisoare”. Închisoarea de la pușcărie s-ar fi aflat în apropierea Curții Domnești și a Hanului lui Manuc și a ars în 1847 (sursa).
Dar este adevărată această poveste?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
Nu am găsit vreo indicație clară în dicționarele limbii române cu privire la modul în care se scrie „bine-mersi”, dar cred că putem ajunge la o concluzie urmând modelele deja existente.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
Această observație, că timpul nu există pentru un foton, a devenit cumva un loc comun în fizica modernă. Iar chestiunea pare paradoxală sub următorul aspect: cum se face că putem spune cât timp trece din momentul în care un foton părăsește o galaxie formată acum miliarde de ani și ajunge fie captat de un telescop terestru, dar cu toate acestea pentru foton totul este instantaneu?
Răspunsul „clasic” pentru a rezolva aparentul paradox este acela că fotonul are nevoie de timp pentru a parcurge diverse distanțe din perspectiva unui observator, nu din perspectivă proprie. Din perspectivă proprie, pentru că se deplasează cu viteza maximă în univers, avem de-a face cu dilatarea timpului și cu contracția spațiului; altfel spus, timpul „experimentat” de foton este inexistent, iar distanța parcursă, din „perspectiva” acestuia, de asemenea, inexistentă.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Ne apropiem de prezentarea categoriilor, a conceptelor pure, un element important în filozofia kantiană. Dar până acolo, căci aceste categorii vor fi prezentate în articolul următor, pregătim terenul.
Cunoașterea unui intelect este una prin concepte, nu intuitivă. Acest aspect a fost deja lămurit anterior, dar Kant îl reia. Dar are un motiv, pentru că vrea să lămurească modul în care a ajuns la concepte.
Conceptele se întemeiază pe funcții, o funcție fiind „unitatea acțiunii de a ordona reprezentări diferite în într-una comună”, ceea ce este echivalent cu „spontaneitatea” gândirii.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
