Un lucru ce mă scoate din sărite este lamentația periodică în care se angajează jurnaliști ori blogări de ocazie cu privire la cât de puțin citesc românii. Că cică alții din alte țări citesc mai multe cărți și, e clar, ăia sunt mai deștepți și de aia au mai mulți kilometri de autostrăzi. Să citim și noi mai multe cărți și se vor rezolva toate problemele nației.

Dar chiar să fie așa? În opinia mea cititul este un lux pe care puțini oameni relativ educați, prinși în serviciul public, și-l mai permit. Dacă ești Liiceanu, sigur, ai timp, iar dacă n-ai, îți faci rost, că altfel nu se justifică de ce apari în poze cu mâna în falcă, dar dacă ești ministru într-o țară ca a noastră, și chiar vrei să faci ceva pe timpul ministeriatului, nu prea ai când să (mai) citești cărți serioase. Poate după ce ești demis.

Dar, desigur, aici nu vorbim despre politică. Interesant e de vorbit despre ce poate face cititul. Ca om care-și permite să citească în mod constant (nici nu sunt ministru, nici nu pot scrie articole fără să citesc :)), mi-am format anumite opinii despre utilitatea / inutilitatea cititului. A venit timpul să le exprim! :)


Cititul e nociv dacă nu citești ce trebuie

Cititul, ca act în sine, nu aduce nimic bun. Este esențial ce citești.

Dacă-l citești, de exemplu, pe Dumitru Constantin Dulcan și crezi că ai înțeles ceva despre știință, tocmai te-ai scufundat într-o mare de pseudoștiință fără să știi. Reușești exact opusul a ceea ce ți-ai propus: în loc să înțelegi ceva despre lumea noastră, afli tot felul de năzbâtii puse pe hârtie de un autor care nu înțelege știința nici cât un licean mediu. Am scris despre el aici.

Dacă citești ce publică Andreea Marin, cred că nu ți se va întâmpla nimic rău, dar o poveste mai interesantă de viață ar putea avea femeia de serviciu de pe scara ta, dacă ai avea curiozitatea și curajul să intri cu ea în vorbă vreodată.

Și Dulcan, și Marin scriu cărți. Iar dacă le citești, se cheamă că ai citit cărți. Vor fi fericiți cei care se tânguie că nu citim cărți, dar cititul de acest fel este inutil, ba chiar nociv, pentru că ai doar impresia că ai aflat ceva util. În fapt, că să fiu direct, cel mai probabil ai devenit un pic mai prost.


Cititul este inutil dacă nu ești pregătit pentru ce citești

Să spunem (de dragul discuției...) că ești cititorul „mediu”, adică cel care a trecut prin școală ca „orice om”, are un serviciu ok, se uită la televizor să nu piardă contactul cu ce se întâmplă în scumpa patrie și află lucrurile picante de pe Facebook.

Ai un moment de ambiție inexplicabilă și-ți spui că vrei și un pic de filozofie în viața ta. Nu te încurci cu fitecine, ci vrei unul „mare”, un filozof cu greutate, ca să afli multe și în scurt timp. Să spunem că afli pe Internet că Heidegger (pe 26 septembrie ar fi făcut 132 de ani) este o bună alegere. Îi iei cartea lui cea mai renumită, Ființă și timp, și începi să citești cu fervoare. Cam ce crezi că iese din această întâlnire de grad zero? Probabil că nu mare lucru. Mintea ta nu este antrenată pentru o atare întreprindere. E ca și cum ai vedea un bătrânel simpatic, 90+, cu burtică și operație la șold, că intră, plin de speranțe, în cursa de 100 m la Jocurile olimpice.

Nu mai vorbesc despre vreo intenție nesăbuită de a citi un articol de știință autentic. Probabil că 1 % din populație nu poate depăși prima frază, dacă-și propune să înțeleagă ce citește. Iar aici vina e împărțită, căci nici oamenii de știință nu fac vreun efort să fie înțeleși de cei care nu sunt ca ei... Câteodată mizează pe faptul că nu-i va citi nimeni, căci așa pot spune lucruri nesemnificative fără prea mare jenă, dar vor clama că au mai publicat un articol de succes.

Ce vreau să spun că pentru lucruri serioase, cum ar fi întâlnirea cu un mare gânditor, ai nevoie de ceva pregătire. Nu neapărat o facultate, dar ceva lecturi solide.

A, și dacă ai rămas cu Heidegger în minte, am scris noi acum câteva luni un articol cu esența cărții „Ființă și timp”. Și am făcut în așa fel încât propozițiile să fie în „limba română”.


Cititul este inutil dacă nu este sistematic


Hai să reducem un pic nivelul. Renunțăm la filozofi obscuri și articole de știință. Să spunem că te aventurezi în lumea Dune. O operă SF excepțională. Cartea e tradusă integral în limba română. Câteva mii de pagini și gata, te-ai lămurit despre ce este vorba. Nu te gândi la film, că n-a trecut niciun regizor de primul volum.

Bun, și te apuci să citești 15 minute pe seară, înainte de culcare. Cititor înveterat, cum ar veni :) Cât de utilă va fi lectura? E mai bine decât nimic, dar greu vei înțelege ceva din carte, căci imersiunea în universul cărții nu are o durată suficientă pentru a te menține la curent cu ce se întâmplă acolo.

Iar dacă vorbim despre o carte de idei, cum ar fi „Cugetări”, de Blaise Pascal, cu atât mai dificil va fi să rămâi cu ceva din această experiență livrescă.


Și atunci? La ce bun cititul?

Ideea de bază este următoarea: ca cititul să fie util, trebuie citit ceva care să te transforme în mod semnificativ și trebuie făcut într-o manieră care să asigure un câștig pe termen lung. Contează ce și cum citești. Cam abstract, dar trebuia să pornesc de la o idee mai generală. Încerc să clarific mai departe.

Cititul trebuie să fie sistematic și pe un anumit domeniu. Îți place psihologia? Aprofundează domeniul. Citește întâi marii autori, nu interpreți de ocazie, iar abia apoi cărți în care ideile acestor autori sunt dezbătute. Cititul alandala, cum fac blogării care ne fac liste cu multe cărți, din domenii cât mai diverse, nu poate lăsa prea mult în urmă. Când văd cum unii ne pun liste de 4-5 cărți pe lună, pe care chipurile le-au citit și și înțeles, nu pot să nu mă amuz. Cititul nu e o cursă în care contează numărul de cărți la final de lună, ci una în care contează ideile transformatoare pe care le întâlnești, înțelegi și asumi (adică le introduci în viața ta cumva). La urma urma urmelor cititul ar trebui să ne schimbe în bine, să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și să înțelegem mai bine lumea exterioară. De fapt cel mai important lucru, omis de regulă, este revenirea asupra celor mai importante aspecte ale unei cărți, analiza lor, extinderea lor cu puterea propriei minți. Cei care citesc pentru colectarea unor citate nu se aleg cu nimic pe termen lung. Mi se pare că scopul cititului ar trebui să fie modelarea propriei gândiri, care echivalează cu rafinarea percepției lumii.

Actul lecturii, pentru a fi util, trebuie să fie unul lent. Ca să înțelegi ce a vrut să spună un mare gânditor trebuie să ai răbdare. În cele mai multe cărți mari fiecare cuvânt contează, pentru că autorul a depus un efort uriaș în fixarea unui limbaj coerent și în zugrăvirea unei imagini cât mai fidele a realității pe care a vrut el să o surprindă. Marile cărți sunt grele pentru că sunt precise (adică profunde), iar nouă ne plac cele „ușurele”, unde frazele curg rapid, iar progresul este fulminant, chiar dacă nu ne alegem cu mare lucru.

Literatura beletristică, în cea mai mare parte, o găsesc o experiență plăcută, dar inutilă, dacă nu asta este specialitatea ta. Ce vreau să spun este că un roman ușor nu te va transforma într-un gânditor și nu-ți va spori semnificativ înțelegerea lumii. Dar dacă doar vrei să-ți petreci o parte din timp într-o lume paralelă, de ce nu? Sunt și autori extraordinari, care surprind în cuvinte nuanțe ale gândirii și simțirii tale într-o manieră în care nu ai fi niciodată în stare. Prin ei te descoperi pe tine. Prin ei te înțelegi mai bine și devii mai înțelept.

Gândește-te la următorul lucru: ce-ți aduci aminte seara, înainte de culcare? Ce gânduri îți ocupă atenția? Probabil că te gândești la ce ai făcut în ziua respectivă, la vreo problemă de sănătate pe care o ai tu ori cineva apropiat ori poate la un eveniment mai dificil care urmează. Revine însă vreo idee dintr-o carte pe care o citești ori tocmai ai citit-o? Nu? Atunci nu pui mare preț pe citit. Degeaba figurezi în statistica celor care îi numără pe cei care cumpără cărți.

Cărțile care nu sălășluiesc în mintea ta după ce le-ai lăsat jos din mână sunt cărți inutile. Nu neapărat din vina lor. În fapt, cel mai probabil nu din vina lor.

Cărțile care nu te fac să te gândești la ele, la ce au între coperți, sunt inutile. Din nou, cel mai probabil nu din vina lor.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.