Cunoașteți opinia mea despre timp: este un concept uman. Timpul nu există în natură. Nu există un „lucru” exterior care să fie identificat drept „timp”. Timpul nu poate fi indicat ori/ și supus studiului nemijlocit.
Timpul pare a fi ceea ce indică ceasul, iar ceasul este un obiect uman, a cărui funcționare este determinată de măiestria făuritorului și influențele mediului înconjurător (gravitația, de pildă). Deși „timpul” este un instrument, fără îndoială, foarte folositor omului, acesta nu are o existență independentă, nu e ceva ce ține de alcătuirea lumii, nu este un ingredient al cosmosului.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Tribalismul ne asigură mai multă putere și protecție în cadrul unui grup. Dar tendința individului de a aparține unui grup asigură o trăsătură nocivă grupului: membrii grupului ajung să aibă idei bizare, pe care aceștia le susțin oricum ar fi. Un exemplu ar fi partidele politice, unde persoane decente ajung să susțină persoane și idei/ politici bizare.
În plus, indiferent de obiectivele mari și declarate ale grupului, fără un mecanism independent de autocontrol, în timp se poate ajunge la un comportament intern ce intră deschis în conflict cu obiectivele declarate. Luați ca exemplu comportamentul Bisericii Catolice în cazurile de abuzuri asupra unor copii.
• Un aspect stupefiant al adepților determinismului și lipsei liberului-arbitru este acela că, în mod misterios, aceștia se așteaptă să ne convingă de adevărul lor, rezultat al unui efort intelectual îndelungat. Dar dacă suntem mașini, orice efort, orice pasiune, orice aparentă descoperire - sunt toate rezultatul implacabil al progresului mecanismului neîndurător și precis al universului. Iar orice efort de convingere este ridicol și inutil.
Dacă, de pildă, Robert Sapolsky într-adevăr crede că nu există liber-arbitru, în orice apariție publică ar trebui să-și înceapă discursul prin a spune: „Sunt astăzi în fața dvs pentru că nu se putea altfel. Universul, acest mecanism uriaș implacabil, m-a adus în acest punct. Am descoperit fără voia mea, căci nu am nicio libertate în ceea ce fac, că nu am liber-arbitru. Știu că nu aveți nici dvs liber-arbitru și că sunteți aici pentru că nu puteți fi altundeva. Știu că nu depinde de mine sau de dvs dacă mă credeți sau nu, pentru că fiecare lucru din acest univers este predeterminat și nimeni nu poate decide nimic. Scriu cărți, le promovez și mă folosesc de fondurile obținute pentru că nu am scăpare, pentru că așa este scris.”.
Dar nu face asta, nu? Cumva, trăiește totuși cu impresia (sau, cel puțin, se comportă ca atare) că e singurul cu liber-arbitru, dar noi ceilalți nu avem.
• Astăzi, practic nu prea pare să mai existe problemă omenească să nu fie rezolvată cu mindfulness...
Mi se pare la fel de miraculos ca intervenția divină în meciurile de fotbal din liga 1.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
În 1922, sub titlul Tractatus Logico-Philosophicus (titlul fiind, cel mai probabil, inspirat după o carte a lui Spinoza, Tractatus Teo-logico-Politicus), apare la Londra cartea lui Ludwig Wittgenstein, care, după cum se exprimă chiar filozoful austriac în „Cuvânt înainte”, rezolvă „problemele în mod definitiv”. Problemele filozofiei.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
• Unii oameni simt că viața nu este pur și simplu despre a trăi. Trebuie să fie despre altceva, trebuie să fie ceva mai mult.
Gândul se atenuează cu vârsta.
• Propria moralitate, cea pe care o exercităm în propriile acțiuni, o regăsim în evaluarea altora. De aceea lideri cu intenții și comportamente imorale sau ilegale ne lasă indiferenți pe prea mulți.
• Contraintuitiv, dacă-ți faci cunoscute scopurile, probabilitatea de a le îndeplini scade. Pare că, odată expuse, ne pierdem din vitalitate.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Nassim Nicholas Taleb, eseistul libanezo-american faimos în special pentru conceptul de „lebădă neagră”, este activ pe Twitter. Comentează diverse evenimente politice, periodic atacă diverse figuri politice sau literare și își testează propriile idei. Pe lângă activitatea intelectuală, acesta este pasionat de ciclism și practică și ridicarea de greutăți. Mai jos am extras 10 dintre cele mai recente gânduri publicate pe contul de Twitter.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Undeva, într-un colț al Twitter-ului, în urmă cu câteva zile a avut loc o discuție aprinsă între un filozof și un fizician despre existența electronilor. Filozoful, Philip Goff. Fiziciana, Sabine Hossenfelder. Conversația, pe alocuri destul de dură, este răspândită în mai multe fire de discuție, dar esența este aici.
Pe scurt, „bătălia” conține următoarele puncte de vedere:
- Goff spune: „Nu putem observa electronii, dar aceștia sunt parte dintr-o explicație teoretică bună cu privire la ce observăm”.
- Hossenfelder spune: „Noi (n.n. fizicienii) nu folosim niciodată presupunerea că „electronii există” pentru a explica datele. Când spunem că electronii există, vrem să spunem că un anume set de postulate matematice se dovedesc utile pentru a descrie observațiile”.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
În 2014, David Boxenhorn, care se descrie pe pagina de LinkedIn ca inginer software, antreprenor și blogger, a publicat un articol denumit „Mundia & Modia: the two worlds in which we live”, pe care-l puteți citi în original aici, articol care a atras atenția, fiind menționat de diverși bloggeri de-a lungul timpului. Așa mi-am și amintit de el recent.
În esență, articolul susține că fiecare dintre noi trăiește în două lumi, denumite Mundia și Modia, doar că trăim mai mult într-una decât în cealaltă, iar caracteristicile lumii dominante determină atitudinea față de diversele evenimente din viața noastră și ne impun în final un mod de viață; cu alte cuvinte, puși în fața unei situații/ probleme, în funcție de lumea în care trăim, vom avea o abordare în consecință.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Deși liberul-arbitru pare că intră în conflict cu biologia și fizica, nu este un subiect explicabil de om
Recent, faimosul cercetător în neuroendocrinologie și autor american Robert Sapolsky a publicat o carte dedicată liberului-arbitru, intitulată „Determined: A Science of Life Without Free Will”. Cu certitudine va fi publicată și în limba română, așa cum a fost cazul și cu celelalte cărți ale acestuia.
Ce este important de reținut este că autorul crede că nu avem liber-arbitru și se străduiește să demonstreze asta în sute de pagini. Argumentele, din punctul meu de vedere, sunt irelevante pentru dezbaterea cu privire la liber-arbitru, pentru că liberul-arbitru nu este un subiect care să poată fi demonstrabil științific.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Cărțile vechi au avantajul de a avea idei noi, spre deosebire de cărțile noi.
• Trei oameni se sinucid pe Terra la fiecare 2 minute.
În fiecare zi oamenii ucid circa 200 de milioane de pui, 12 milioane de rațe, 4 milioane de porci, 1 milion de vaci și neștiute milioane de pești.
• Emoțiile nu sunt pentru a ne bucura de ele ori pentru a le evita (pe cele neplăcute). Altfel spus, emoțiile nu sunt la capătul firului, ci la început, având rolul de a ne orienta în acțiunile viitoare.
Să luăm, de pildă, invidia. Această emoție nu a evoluat pentru a ne rușina de ea și pentru a încerca să o evităm. Are un rost, și anume acela de a ne stabili un nou obiectiv, de a ne propune să obținem ceea ce face obiectul invidiei.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Acest articol este, în fapt, o extensie a unei idei pe care am detaliat-o în capitolul 6 din cartea „Călătorie la granițele gândirii” în care vorbesc despre de ce nu există realitate obiectivă. Cred că merită citit tot capitolul, care nu e prea lung, dar în esență este vorba despre faptul că susțin că nu există realitate obiectivă, pentru că nu există punct de vedere privilegiat în univers. Nu există și nu poate exista nicio metodă de investigație a lucrurilor din univers care să pună în evidență adevărata natură a acestora. Lumea, pentru oricine interacționează cu aceasta, este strict rezultatul măsurătorii și interpretării acestor măsurători.
Ce vreau să dezvolt în articolul de față este următoarea idee: atunci când descriem lumea, ne descriem mai degrabă pe noi decât pe lume, pentru că rezultatul interacțiunii dintre noi și lume este mai influențat de ce suntem noi, de cât ce este lumea.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Se consideră, în genere, că personalitatea, adică un anumit tipar specific persoanei de gânduri, sentimente și comportamente, este fixă. Și, pe lângă ce spun psihologii, asta observăm în jurul nostru, în sensul că foști colegi de școală, indiferent de nivelul studiilor, nu se schimbă substanțial odată cu trecerea timpului. Și totuși unii se schimbă... Iată care sunt evenimentele din viață care lasă urme asupra personalității.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
De când cu explozia de la Crevedia, „GPL” a fost pe buzele tuturor. Pronunția acestei abrevieri, reporter TV sau simplu cetățean, a fost cea aleasă de vorbitor, după cum era obișnuit. Dar care este cea corectă?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” a creat o pagină web pe care pune la dispoziția publicului dicționarele esențiale ale limbii române.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
A deveni supraom în sensul definit de Friedrich Nietzsche nu este un obiectiv simplu sau o transformare instantanee, ci un proces continuu de autodepășire, creație și refuz al limitărilor impuse de societate sau de sine. Supraomul nu este un statut final la care ajungi, ci o modalitate de a trăi care implică asumarea unei viziuni curajoase asupra existenței, renunțarea la vechile valori și crearea unor noi sensuri și scopuri. Iată câteva pași și principii care te-ar putea ghida pe drumul către această transformare:
- Detalii
- de: IA
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
Friedrich Nietzsche (1844–1900) este unul dintre cei mai influenți și provocatori filozofi ai modernității, iar conceptul său de Übermensch (supraom) reprezintă una dintre cele mai importante și mai controversate contribuții ale sale. Deși în multe cazuri supraomul a fost interpretat greșit sau distorsionat de-a lungul timpului, o înțelegere profundă a acestui concept este esențială pentru a pătrunde nucleul gândirii lui Nietzsche.
- Detalii
- de: IA
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
