Ceea ce numim „criza apei” este, de fapt, o criză culturală și politică.

În această vară, în anumite regiuni din Anglia au fost anunțate interdicții privind folosirea furtunurilor. După cea mai secetoasă primăvară din ultimul secol, Agenția pentru Mediu a emis o avertizare de risc mediu de secetă, iar Yorkshire Water a introdus restricții începând cu vineri, 11 iulie.
Povestea este cunoscută: precipitații reduse, rezervoare care se golesc și apeluri reînnoite la reținere: faceți dușuri mai scurte, nu udați gazonul, opriți robinetul când vă spălați pe dinți.
Aceste apeluri la responsabilitate individuală reflectă o viziune mai largă asupra apei: că toți oamenii, de pretutindeni, se confruntă cu aceeași criză și că mici gesturi personale reprezintă un răspuns semnificativ. Dar dacă această narațiune, oricât de familiară ar fi, ascunde mai mult decât dezvăluie?