Este uimitor cât de confuzi suntem în legătura cu oglinzile având în vedere omniprezenţa acestora în viaţa de zi cu zi. Mulţi dintre noi nu realizăm cât de mică este imaginea din oglindă a capetelor noastre, spre exemplu. Citiţi detalii în continuare...
- Detalii
- de: Christian Jarrett
- Psihologie
Când memoria autobiografică ne părăsește, cum reconstruim capitolele pierdute? Doi psihologi, R. Nash și M. Takarangi au identificat oamenii perfecți pentru a răspunde la această întrebare: "amnezicii" care uită diverse episoade pe fondul consumului de alcool.
- Detalii
- de: Christian Jarrett
- Psihologie
Este foarte important pentru starea noastră de bine, atât psihică cât şi fizică, să simţim că aparţinem cuiva, de ceva. Excluderea socială doare şi ne afectează starea de spirit. Un studiu recent înfăţişează o metodă eficace de a evita acest lucru.
- Detalii
- de: Christian Jarrett
- Psihologie
Modul în care luăm deciziile a fost, chipurile, elucidat de știință de multă vreme. Înțelegerea acestuia a început în 1654 printr-un schimb de scrisori între doi eminenți matematicieni, Blaise Pascal și Pierre Fermat, pe ale căror idei pe tema jocurilor de noroc se bazează teoria probabilităţilor.
- Detalii
- de: Kate Douglas
- Psihologie
Un inventator sau un om de pseudoștiinţă căruia îi este refuzată publicarea în publicaţiile clasice, care presupun revizuirea articolelor de către experţi, se poate simţi dispreţuit sau ignorat în mod nedrept de către comunitatea știinţifică.
- Detalii
- de: Russel A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Nu-i de mirare că părinţii se implică aşa de mult în întrecerile organizate pentru ei la competițiile școlare ale copiilor. Un studiu indică faptul că, departe de a se diminua, spiritul de competiție al oamenilor crește de-a lungul vieții, ajungând la apogeu în jurul vârstei de 50 de ani.
- Detalii
- de: Christian Jarrett
- Psihologie
Pun sub semnul întrebării credinţa cvasi-generală că orice proces de învăţare ar da rezultatele cele mai bune atunci când se bazează pe plăcere / recompensă şi exclude orice stres. E un semn de întrebare specific pentru ce numim gândire critică.
- Detalii
- de: Elisabeta Stănciulescu
- Psihologie
Unii sunt tentaţi să creadă că alergia la reguli a majorităţii românilor, chiar şi a celor cu studii şi situaţi sus în ierarhii, ar fi un reflex postcomunist: după ani de dictatură (echivalată cu dominaţia regulilor), ne-am câştigat libertatea, nu e normal să facem ce ne place?
- Detalii
- de: Elisabeta Stănciulescu
- Psihologie
Cel dintâi secret al succesului în învăţare e o atitudine. Dacă nu o avem, o putem exersa păstrând continuu în minte următoarele: ce spune, scrie sau face celălalt e treaba lui, munca lui, ce fac eu cu ce scrie, spune sau face el e treaba mea, munca mea.
- Detalii
- de: Elisabeta Stănciulescu
- Psihologie
O caracteristică a sindromului pseudoştiinţei constă într-o reticenţă în a publica detaliile legate de dovezile ce sprijină o afirmaţie într-o publicaţie ştiinţifică normală. În schimb, un fals om de ştiinţă va căuta să-şi facă publicitate într-un ziar, o revistă sau un site.
- Detalii
- de: Russel A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Lobii sunt zone întinse ale cortexului cerebral delimitate de şanţurile creierului. Lobul occipital, specializat în vedere, e situat în partea posterioară a creierului. Stimularea cu un curent electric de mică intensitate a cortexului vizual primar face ca o persoană să vadă fosfene.
- Detalii
- de: Russel A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
„Efectul Placebo” constă în efectul fiziologic şi psihologic ce determină îmbunătăţirea stării de sănătate a unui pacient în urma administrării unui placebo. În continuare, partea a doua a articolului "Placebo și Efectul Placebo: implicații asupra demersului terapeutic".
- Detalii
- de: Adrian Andreescu
- Scepticus: graniţele gândirii
Stratul aflat la exteriorul cerebrumului se numeşte cortexul cerebral. Acest strat are în medie o grosime de 3.2 mm la fiinţele umane. Cortexul cerebral acoperă suprafaţa cerebrumului, urmând forma creierului (circumvoluţiunile şi fisurile).
- Detalii
- de: Russel A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Un alt cuvânt care pune probleme din punct de vedere al pluralului (vezi şi Viruşi versus virusuri. Cum este corect?) este substantivul neutru vis.
În principiu, vorbim despre vis - ca înlănţuire de imagini pe timpul somnului şi vis - ca aspiraţie, dorinţă arzătoare etc. Dicţionarele limbii române nu ne ajută prea mult, pentru că nu fac diferenţa, sub aspectul pluralului, între cele două sensuri de bază ale termenului vis.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
Viruşi versus virusuri
Dacă o să verificaţi dicţionarele limbii române existente pe piaţă ori DexOnline.ro o să observaţi că pentru substantivul virus există două forme de plural, ambele acceptate: virusuri şi viruşi.
Întrebarea care se naşte este următoarea: cum spunem când ne referim la viruşii informatici şi cum spunem când ne referim la agentul patogen?
Opiniile pe Internet sunt diverse. Oricum ele nu reprezintă o autoritate, dar existenţa acestor dezbateri în spaţiul online arată că există o preocupare pentru acest subiect.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
