Nu e uimitor că oamenii au ajuns să se simtă împliniți pentru că le spune telefonul că au făcut 10 mii de pași?

Practic nu există subiect care să poată fi epuizat, complet explicat de mintea umană. Nu există subiect care să nu se termine într-un mister.

Nu înțeleg cum oamenii pot vorbi pentru zeci de minute, în monolog, spunând cele mai plictisitoare lucruri din lume, fără să se plictisească. Vălul amorului-propriu ne împiedică să vedem și cele mai evidente lucruri, cum ar fi că nu prezentăm niciun interes pentru interlocutor.

Ce încercăm să facem, în fapt, cei mai mulți dintre noi, este să colectăm prin ceea ce facem amintiri interesante. Și facem poze și filmăm ce ni se întâmplă. Doar că nu ne prea pricepem ori ni se pare prea dificil, dacă avem vreo idee mai răsărită. Așa că ne uităm la filme (făcute de alții, pe Netflix). Nu că ar ajuta la colectarea de amintiri interesante, dar măcar uităm de problemă.

Când devine cineva bătrân? Cu siguranță mai rapid decât își dă seama și decât e pregătit să accepte. Iar când, în fine, descoperă și acceptă, e surprins și se întristează.

Oare cum arată o viață în care nu ai nici o meserie, niciun angajament față de nimeni? Te trezești, îți faci o cafea și nu știi în ce direcție să o iei, iar tot ce e  stimulent pentru alții, TV, Internet, nu prezintă niciun interes pentru tine. Nu există mai mare „aderență” la timp decât atunci când ești în căutarea a ceva de făcut în fiecare secundă.

Dintre componentele unei competențe cel mai greu se educă atitudinea. Informațiile și deprinderile sunt mai simplu de asimilat / format. Atitudinea face inutile în multe cazuri primele două, dacă nu este cea corectă.

Puțini oameni excelează la mai mult de un domeniu. Dar experiența arată totuși că cei care excelează la un domeniu au păreri pertinente și despre alte domenii. Cel mai probabil pentru că înțeleg ce înseamnă să ai opinii ridicole, reflex format în procesul de perfecționare în domeniul de excelență.

Atunci când spunem, crezând asta, că „Nimic nu e imposibil”, spunem în fapt că „Nimic din ce e posibil nu e imposibil”.

Satisfacția de a câștiga, orice, e la fel, indiferent dacă avem vreun merit ori este pură întâmplare. Și, cumva, credem că avem un merit, chiar dacă știm că e pură întâmplare.

Unul dintre motivele pentru care avem atât de mulți oameni care nu se potrivesc pe poziția pe care o ocupă, fie că e vorba de funcționari ai statului, fie că e vorba de altceva, este pentru că prea mulți dintre noi avem speranța și încrederea că o să ne descurcăm cumva, chiar dacă înțelegem rapid că nu e așa.

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.