Pe scurt, este corect și „nicio”, și „nici o”; depinde de context.
Spunem „Nu am văzut nicio stafie în viața mea”. Dar dacă sunt întrebat: „Pot arunca o dată cu sulița ta?", răspund: „Nu poți arunca nici o dată, nici de două ori".
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
Elisabeth Kübler-Ross, medic psihiatru, e autoarea teoriei cu stadiile psihologice prin care, credea dumneaei, ar trece oamenii când află de moartea lor iminentă sau când au pierdut pe cineva drag. Această tanti a scris câteva cărți unde a promovat teoria cu stadiile și experiențele din apropierea morții. Și, evident, mulți alți simpatizanți, care au trecut cu magna cum laude examenul la rațiune critică, o promovează pe YouTube.
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Deși liberul-arbitru pare că intră în conflict cu legile fizicii, nu este în mod necesar așa
Despre aceste subiecte, conștiința și liberul-arbitru, am mai scris o serie de articole de-a lungul timpului. Două dintre acestea (despre conștiință - despre liberul-arbitru) sunt axate, în fapt, pe același aspect: de ce este imposibil să le înțelegem. Dar propriile idei au evoluat și s-au mai rafinat. Și cred acum că explicația fundamentală este mai simplă, ușor de înțeles și de netăgăduit: explicația celor două fenomene mentale este imposibilă cu o minte ca a noastră, bazată pe stabilirea și etalarea unui lanț cauzal între evenimente. Iată de ce.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Am tot întâlnit în ultima vreme articole sau cărți despre „sensul vieții”. Pare că toată lumea știe să dea sfaturi, în timp ce mai nimeni nu s-a lămurit cam care ar fi ăla. Sigur, în realitate lucrurile sunt de-o altă factură: nu ia nimeni dintr-o carte / articol / podcast / postare pe Facebook sensul vieții sale, după care se apucă să-l pună în practică vertiginos.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Moartea lui Socrate de Jacques-Louis David (1787)
• Citeam cu ceva vreme în urmă despre un om de știință australian bătrân, dar sănătos, care cauta o țară în care să moară (asistat). Nu voia să mai trăiască, nu mai avea de ce, dar nu voia să se sinucidă; socotea că are dreptul la o moarte decentă, liniștită, controlată. Mă gândeam atunci că aceasta ar putea fi numită o viață împlinită: când nu ai niciun regret că mori, când frica instinctuală de moarte este complet epuizată. Poți ajunge aici altfel decât printr-o viață prea lungă, fiind pur și simplu prea bătrân?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Îmi imaginez că ești într-o relație romantică. La o cafea, te întrebi așa: de ce simt că îl iubesc și urăsc simultan? Sau te afli de câțiva ani într-un parteneriat, iar romantismul e deja plecat peste hotare laolaltă cu dorința sexuală. Și te întrebi: de ce mai rămân cu el? Greu de explicat.
Urmează ca mașinăria cognitivă să fabrice motive. Să-ți povestesc tragicomedia în baza unui excelent textbook de psihologie socială*. Cercetarea experimentală arată că pe măsură ce analizezi motivele, atitudinea tinde să se schimbe, deoarece (a) mintea conștientă fabrică motive ce nu prea reflectă ceea ce simți și (b) începi să te încrezi că așa simți potrivit cu motivele (efectul de corespondență).
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
• De vreme ce nicio teorie a fizicii nu explică realitatea, ci reprezintă doar un instrument pentru a măsura ce se întâmplă în natură, mai este vreun dubiu că toate legile naturii sunt în mod obligatoriu inventate? A descoperi înseamnă a găsi ceva care există undeva, dar legile naturii sunt doar aproximări ale fenomenelor pe care le percepem. Cum putem spune că teoria gravitației a lui Einstein explică gravitația, când nu avem, în fapt, nicio idee cum funcționează? Sigur, teoria este excelentă în a măsura obiecte cosmice și a face predicții, dar nu în a explica ce se întâmplă.
Probabil că mecanica cuantică este momentul de sinceritate din fizică, pentru că marii ei făuritori nici nu s-au mai chinuit să explice ce înseamnă (pentru că nu au găsit nicio cale rezonabilă să o facă); e suficient că formulele funcționează.
Pe de altă parte, dacă Newton și-ar trimite teoria gravitației să fie publicată azi, ar fi imposibil să găsească vreo revistă serioasă care să o ia în calcul. Este pur și simplu prea lipsită de sens. Conceptual, nu e nimic de înțeles. Deși este un foarte bun instrument pentru măsurarea mișcării corpurilor cosmice (cum ar fi orbitele planetelor).
• Știința nu desvrăjește lumea, ci doar mută misterul la un nivel mai adânc. În plus, știința te ține alert, în perpetuă căutare, în disconfortul unei continue apropieri de adevăr. Unde gândirea magică plasase spirite și zei, știința pune explicații nedefinitive.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Suntem, de regulă, înmărmuriți și revoltați atunci când auzim de atrocități împotriva unor nevinovați, de nedreptăți strigătoare la cer. Ne întrebăm, onest (credem), cum e posibil așa ceva? Cum e posibil Holocaustul? Cum sunt posibile crimele în masă? Cum este posibilă indiferența globală față de suferința celorlați?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Observ că puțini realizează că să spui că o populație e într-un fel sau altul (gen „românii sunt geniali / patrioți / dezorganizați etc.”) este, cel mult, ca și cum ai spune despre zece pietre, dintre care 4 sunt roșii, 3 sunt galbene, 2 albe și una neagră, că „pietrele sunt roșii”.
• Infantilismul unor lideri ai lumii este ușor vizibil pe timpul paradelor militare și al demonstrațiilor unor arme noi. În pofida costumelor scumpe, gândirea, comportamentul și discursul acestora sunt încă cele ale unui șef de trib preistoric.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
În 2015 o afirmație a faimosului scriitor italian Umberto Eco a împânzit mijloacele de comunicare în masă: „Rețelele de socializare dau drept la cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Apoi erau rapid aduși sub tăcere, dar acum au același drept la cuvânt ca un câștigător al Premiului Nobel. Este invazia imbecililor”.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
În urma cu câteva săptămâni am primit o întrebare, care în esență sună cam așa: „Mi-ar plăcea dacă ați scrie un articol despre déjà-vu și posibilitatea de a prevedea viitorul apropiat, nu prin „magie”, ci prin capacitatea minții de a „calcula” rapid cel mai probabil și logic viitor”, prin „intuiție”. Întrebarea originală o puteți găsi aici.
Cred că două aspecte sunt importante de analizat: întâi, de ce nu este posibil să prevedem (calculăm) viitorul, mai apropiat ori mai îndepărtat, și, doi, de ce ceea ce numim „intuiție” ne ajută în multiple situații să estimăm rezultatul unei acțiuni (deci, cumva, să „ghicim” viitorul), fără a implica nimic misterios, paranormal. Primul aspect ține de legile fizicii, al doilea ține de evoluție și experiența de viață.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Dacă nu ne gândim serios la întrebare, pare că lucrurile sunt clare în ce privește emoțiile. Știm ce sunt, pentru că le experimentăm zilnic. Dar lucrurile nu sunt însă nici foarte clare și nici foarte simple (motivul pentru are nu sunt foarte clare...). De pildă, este „surpriza” o emoție? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
Acest „de ce” este esențial, pentru că arată nevoia unei teorii a emoțiilor, care să permită ulterior definirea acestora. Având o definiție, putem stabili ulterior ce este și nu este o emoție.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
Luna trecută mai mult de 100 de milioane de oameni s-au uitat la Squid Game, sângerosul serial de pe Netflix. Dacă violența de pe ecran este dăunătoare sau nu pentru noi a făcut obiectul unor studii extinse. Consensul este că poate avea efecte negative. Dar întrebarea de ce ne place să privim violența a primit mult mai puțină atenție.
Moartea, sângele și violența au atras mereu mulțimea. Vechii romani se adunau să vadă carnagii pe Colosseum. În secolele care au urmat execuțiile publice au constituit mari atracții. În epoca modernă, regizorul de film Quentin Tarantino este de părere că: „În filme violența este tare. Îmi place”. Se pare că mulți dintre noi suntem de aceeași părere. Un studiu despre filmele cu încasări mari a descoperit că 90% dintre ele conțin cel puțin un fragment în care personajul principal a fost implicat într-un act de violență. În mod similar, majoritatea americanilor savurează filmele de groază și văd astfel de filme de câteva ori pe an.
- Detalii
- de: Simon McCarthy-Jones
- Psihologie
Universul are circa 13,8 miliarde ani, Terra în jur de 4,5 miliarde de ani, iar viața a apărut acum aproximativ 3,5-4 miliarde ani. A durat, așadar, circa 3,5-4 miliarde de ani pentru a avea o specie inteligentă ca omul. Iar 100 de ani au fost necesari pentru a ajunge la o tehnologie primitivă la super-rețelele moderne de calculatoare, la o „armată” de roboți pe Marte, la navete spațiale care au ieșit deja din sistemul solar ori care urmează, la progrese remarcabile privind inteligența artificială șamd. Și este posibil ca acesta să fie doar începutul progresului tehnologic al omenirii, căci 100 de ani nu înseamnă mare lucru la scara istoriei speciei noastre. Sigur, asta dacă nu cumva ne-am atins limitele progresului și dacă nu găsim vreun motiv suficient de bun pentru a ne autodistruge într-un război.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
În acest articol prezentăm 10 idei ale unor cercetători de marcă în domeniul neuroștiințelor, care încapsulează prezentul și viitorul înțelegerii creierului uman.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
