În cartea „Știința veselă”, aforismul 341, filozoful german Friedrich Nietzsche introduce conceptul „eternei reîntoarceri”, care nu-l numește însă așa în carte la modul explicit.
Iată o scurtă analiză a ideii, ce putem scoate din aceasta, cum o putem introduce în propria viață și care sunt consecințele.
Pe scurt, Nietzsche spune următoarele:
Ce ai spune dacă ai afla că ar ar trebui să-ți trăiești propria viață din nou și din nou, la nesfârșit? Dacă fiecare zi a vieții tale ar trebui reluată într-un ciclu infinit de retrăiri ale propriei existențe, de la naștere la moarte? Ai fi stăpânit de disperare ori de fericire? Și mai adaugă Nietzsche: „cât ar trebui să te corectezi pe tine și viața?”.
Puteți citi integral ce a spus Nietzsche la finalul articolului, unde am introdus întregul aforism.
Care este substratul?
Pentru a ajunge la implicațiile acestei maxime, să analizăm, simplu, ce înseamnă cele două variante de existență: o singură viață versus o viață ciclică, repetată la nesfârșit.
Dacă trăiești ca și cum fiecare clipă trece iremediabil în trecut, așa cum o facem cel mai probabil aproape toți, atunci trecutul este doar... trecut. Nu prezintă nicio amenințare. Mai mult, viitorul poate fi tratat cu o oarecare lejeritate, pentru că și acesta este destinat transformării în trecut într-o zi. Deși în mod natural viitorul ne poate provoca unele temeri, prin necunoscutul pe care-l ascunde, odată trăit, își pierde tăria.
Dar dacă viața pe care o trăim acum ar trebui repetată la nesfârșit, atunci viitorul, ceea ce facem cu el, capătă altă greutate. De ce? Pentru că deciziile și acțiunile noastre includ asumarea reluării lor la nesfârșit. În acest fel viitorul devine semnificativ în mod fundamental, iar modul în care-l pregătim și, finalmente, trăim, va avea consecințe pe termen nelimitat.
Trăind o viață ciclică la indigo reprezintă, desigur, o provocare majoră la nivel individual, căci atunci ar trebui să iei în serios ceea ce faci, în detaliu. Cum spune Nietzsche, trebuie să te gândești serios dacă este cazul „să te corectezi pe tine și viața” ta.
Cât de utilă este ideea „eternei reîntoarceri”?
Probabil că puțini pot încorpora această idee în propria viață. Ar fi util să poți face asta și să tratezi fiecare alegere și fiecare act ca pe ceva pe care vei fi nevoit să-l repeți la nesfârșit, pentru că asta ar însemna, cum spuneam, să te preocupi să fii tot timpul cea mai bună versiune a ta. Dar nu sunt convins că ideea are capacitatea de a convinge prea mulți semeni.
Conceptul eternei reîntoarceri nu este susținut nici de bunul-simț, nici de știință. Prin urmare, mai rămâne să fie asumat pornind de utilitatea sa teoretică și practică. Dar, din nou, nu cred că are șanse prea mari de reușită... Așadar, o interesantă idee filozofică, fără prea mare aplicabilitate însă, din câte-mi dau seama.
Sursa: Nietzsche, Opere complete, vol. IV, Editura Hestia
