Cu ceva timp în urmă am observat că mașina mea, 3 ani vechime, are semne de rugină la îmbinarea dintre un ornament și hayon. Fără măsuri, procesul de ruginire, pentru un obiect care stă afară, ca mașina, continuă nestingherit.

Dar ce se întâmplă atunci când ruginește o bucată de fier? Cum se transformă fierul în rugină? Iată, în continuare, o explicație la nivel atomic.


Stelele masive creează carbon, dar și straturi de oxigen, nitrogen  şi fier.
Când nucleul conţine doar fier, fuziunea încetează şi are loc colapsarea, ca urmare a gravitaţiei enorme. Steaua atinge temperaturi enorme, explodând (supernovă). 

Gândiți-vă la următorul lucru: 96% din corpul uman este format din doar patru tipuri de atomi: hidrogen, carbon, nitrogen şi oxigen. Suntem, așadar, un straniu conglomerat de particule care gândește și care explorează universul neîncetat. Suntem, mai mult decât mărturia propriei ființe, modul în care universul a devenit conștient de sine însuși (căci, deși ne raportăm la univers ca la „altceva”, suntem parte inseparabilă din acesta).

Atomii au început să se formeze imediat după nașterea universului. La 3-4 minute după Big Bang încep să se formeze atomi de deuteriu (deuteriul este un izotop al hidrogenului, având nucleul format dintr-un neutron și un proton), precum și alți atomi ușori. Producerea atomilor mai „complicați” are nevoie de procese cosmice speciale. Iată, în continuare, cum s-au format cele mai comune elemente din univers. Pentru fiecare tip de atom am atașat și un videoclip în care respectivul atom este analizat de un cunoscut chimist.

Dacă o să căutați pe Internet ce este pH-ul, o să găsiți nenumărate articole. Din păcate, nu există niciunul (ori cel puțin nu am putut găsi unul) care să explice într-o manieră simplă, ușor de înțeles, fără cuvinte complicate, dar mergând la nivel fundamental cu explicația. O explicație care introduce concepte misterioase, fără a le explica pe înțelesul tuturor, obligă la memorare, dar în lipsa înțelegerii intervine uitarea în scurt timp.

Asta încercăm să facem în acest articol: să explicăm ce este pH-ul, pornind de la bază, adică de la molecula de apă. Vom discuta despre: ionizarea apei; ce înseamnă acid și bază; ce măsoară de fapt sistemul pH; cum reglează organismul pH-ul; care este pH-ul unor substanțe din viața de zi cu zi.

Putem crea aurul în laborator? Ideea nu pare rea deloc, nu? Și de ce nu s-ar putea? Astăzi nu mai suntem pe vremea alchimiștilor, ca Newton, să nu avem idee despre structura și comportamentul atomilor. La urma urmelor aurul este doar un atom ca oricare altul care are 79 de protoni, aranjați pe straturi energetice ca în imaginea de mai sus (care nu este o redare fidelă a modului în care sunt aranjați, în fapt, electronii, conform mecanicii cuantice). Orice atom cu 79 de protoni este un atom de aur, pentru că numărul de protoni dă identitatea unui tip de atom. După cum puteți vedea mai jos, dacă ești atom și ai 80 de protoni - te numești mercur.

Așadar, ce ar trebui să facem este să luăm atomi cu un număr diferit de protoni care să găsesc din abundență pe Terra și să le adăugăm sau să le luăm protoni până ajungem exact la 79!

Molecula de apă

Știu, subiectul nu este foarte atrăgător pentru cei mai mulți, dar sunt convins că cei curioși îl vor găsi interesant. Explicațiile din cărți și enciclopedii sunt „parazitate” de jargonul specific, care fac înțelegerea dificilă pentru începători. Auziți adesea despre „substanțe chimice”, „compuși chimici” sau „molecule”. Care e diferența? Sunt termenii interschimbabili sau nu?

Iată o altă întrebare: formează sarea de bucătărie molecule ori nu? Atunci când un atom de clor (Cl) se întâlnește cu un atom de potasiu (Na) - se formează ori nu o moleculă de sare?

 

În acest articol vom vorbi despre ce se întâmplă, la nivel atomic, atunci când punem o lingură de sare într-o cană cu apă. Vom explica de ce molecula de sare se dizolvă în apă, pe înțelesul tuturor, fără a fi nevoie de cunoștințe de chimie sau fizică. Pentru a înțelege ce se întâmplă cu sarea, trebuie să înțelegeți, întâi, ce e așa special cu apa: cum se formează, care sunt proprietățile care o transformă într-un solvent.

Toată lumea a avut această experiență: dai foc unei bucăți de lemn și te alegi cu lumină, căldură și, la final, o mână de cenușă. Dintr-o bucată sănătoasă de lemn rămâne o grămăjoară de cenușă. Unde a dispărut lemnul? Ce s-a întâmplat cu toată materia inițială? Din ce este formată flacăra focului? Din ce este compusă cenușa?

Aţi auzit probabil expresia „suntem făcuţi din praf de stele", însemnând că parte din atomii care ne constituie organismul, atomii mai grei,  au fost creaţi cu certitudine în procese ce au avut loc în stele. Atomii au diverse origini, iar acest articol arată şi explică originea atomilor din tabelul periodic al elementelor. După cum puteţi vedea din imagine, mulţi atomi au origini multiple, sunt generaţi în procese diferite.


Figura 1

Similar informaţiei genetice codificată în ADN, informaţia chimică este codificată în atomii din structura moleculelor şi dictează comportamentul acestora. Progresele recente în proiectarea moleculară au permis sinteza de structuri moleculare ce pot fi optimizate pentru orice tip de aplicaţie. Capacitatea acestor compuşi de a recunoaşte şi a forma legături necovalente cu alţi compuşi organici, anorganici şi biologici se bazează pe principiul recunoaşterii moleculare, mecanism întâlnit în procese celulare, precum interacţia dintre centrul activ al enzimei şi analitul specific, interacţia anticorp-antigen, ADN-ARN etc.

Ştii că descoperirea unei metode de a crea amoniac reprezintă cel mai important factor responsabil pentru creşterea populaţiei lumii de la 1,6 miliarde (în 1900) la 7 miliarde? Dar că polietilena, cel mai prezent plastic de pe mapamond, a fost descoperit, accidental, de două ori? Probabil că nu ştiai aceste lucruri, dat fiind că, în comparaţie cu alte ştiinţe, chimia este un domeniu ignorat de public.

Sunt două tipuri de parfumuri în lume: parfumurile celebrităţilor, create pentru a realiza profituri rapid, până când capitalul de imagine al starului se prăbuşeşte, şi parfumurile clasice, create cu ingrediente scumpe. Dar chiar dacă anumite parfumuri au rezistat timpului, multe dintre ingredientele şi cantităţile utilizate s-au schimbat.

Singurele senzaţii pe care le receptăm la nivelul gurii sunt: dulce, acru, amar, umami şi sărat. Fără mirosul caracteristic, cafeaua ar avea doar un gust acru ori amar cauzat de acizii organici. Încearcă să verifici ce tocmai am spus când îţi bei următoarea cafea: blochează-ţi nările şi bea o gură de cafea.

Dioxid de carbonAtât oamenii, cât şi animalele expiră dioxid de carbon odată cu fiecare respiraţie. De ce acest lucru nu este considerat o ameninţare în ceea ce priveşte încălzirea globală?

ParfumCompaniile axate pe produse odorizante „miros” a bani mulţi! Atât cele producătoare de parfumuri, cât şi cele care elimină mirosurile neplăcute. În timp ce producătorii de parfumuri şi articole de toaletă sunt într-o perpetuă competiţie în încercarea lor de a descoperi miresme noi care să delecteze receptorii noştri olfactivi, există o altă ramură industrială importantă care este preocupată de apărarea consumatorilor de asaltul mirosurilor neplăcute.

Produse cosmeticePractic toată lumea este conştientă de legătura care există între colesterolul crescut în sânge şi declanşarea bolilor de inimă. Dar faptul că deseori colesterolul este folosit ca ingredient în produsele cosmetice ar putea fi o surpriză pentru mulţi dintre noi. De ce este folosit în acest mod şi de ce ne îngrijorează faptul că acesta este adăugat în astfel de produse?

ÎngheţatăSarea este folosită pentru a topi gheaţa, dar este, de asemenea, folosită la prepararea îngheţatei. De ce? Cum se face că în ţările calde adăugăm sare în aparatele folosite pentru prepararea îngheţatei pentru a împiedica îngheţata să se topească?

VinFlacoanele folosite pentru îmbutelierea băuturilor răcoritoare sunt fabricate dintr-un material plastic denumit polietilentereftalat sau PET. Acest tip de plastic este recomandat pentru băuturile răcoritoare. Nu şi pentru vinul de casă.

Lumea e ciudată... ştim oameni cu nume cel puţin bizare... se pune întrebarea: de ce să aibă numai oamenii astfel de nume?! Compuşii chimici ce au? În rândurile ce urmează vă prezentăm câţiva compuşi chimici cu denumiri cel puţin bizare.

RujAm primit o întrebare legată de conţinutul de plumb din rujuri. Pe eticheta acestor produse nu veţi găsi indicat plumbul, dar asta nu înseamnă că rujurile nu conţin plumb. Un lucru este cert: plumbul nu este adăugat în mod intenţionat.

Solutie de albitO doamnă se plângea unei vecine de o invazie de şoareci în locuinţa ei. Prietena, bine intenţionată, i-a dat o sugestie. Să amestece soluţie de albit cu soluţie de curăţat pentru toaletă într-un vas şi să lase mixtura în casă peste noapte. Doar că soluţia pune şi oamenii în mare pericol.

Carbune activFoarte mulţi oameni suferă din cauza mirosului neplăcut al picioarelor. Există însă un tip special de branţuri care susţin că pot rezolva problema. Ele folosesc un material remarcabil denumit cărbune activ. De ce "activ"? Aflaţi în continuare.

Producerea săpunului a început în secolul al XV-lea, la Veneţia, în secolul al XVII-lea, la Marsilia, iar în secolul XVIII s-a răspândit în întreaga Europă şi în America de Nord. Săpunul reprezintă amestecul de săruri de sodiu ale acizilor graşi (C12-C18), obţinut prin hidroliza bazică a grăsimilor.

Derivaţii halogenaţi sunt compuşii organici care conţin în molecula unul sau mai mulţi atomi de halogen. Aceştia au forma R-X (unde X poate fi F, Cl, Br sau I).

Compuşii organici care au în molecula lor una sau mai multe grupe amino ( -NH2 ) se numesc amine.

Acizii carboxilici, prin modificarea grupei funcţionale carboxil (-COOH), pot genera mai mulţi compuşi organici numiţi derivaţi funcţionali.


 


Sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro