„Asertiv” este unul dintre cuvintele pe care le auzi des astăzi. O simplă căutare pe Internet te va duce la explicații complicate, adică un bla-bla obositor despre cum să fii, cum să te comporți, cum să te raportezi la ceilalți șamd.
Dicționarele limbii române oferă mai multe definiții, dar cele mai multe sunt limitate, făcând termenul nefuncțional.
Hybris [pronunțat „hübris” sau „hibris”] vine din greaca veche, „ὕβρις”. Astăzi dicționarele limbii române îl consemnează cu sensul de „mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere în confruntarea cu destinul”, dar termenul are o evoluție interesantă de-a lungul istoriei.
Simțul limbii se formează prin lecturi. Dar nu orice fel de lecturi, ci lecturi de calitate. Atunci când jurnalistul ajunge să scrie, fără să fi citit, scrie la întâmplare, cum este și în acest caz de folosire nenaturală a verbului „a eșua”.
De când ne-am „procopsit” cu noul coronavirus, epidemia ne-a adus și un potop de noi termeni, care mai de care mai interesant!
Am aflat că atunci când păstrăm o distanță de 1-2 metri între noi se numește „distanțare socială” (în primă fază, până s-au reglat lucrurile un pic) sau, mai nou, „distanțare fizică”.
După cum puteți observa în secțiunea scientia.ro dedicată dificultăților limbii române, limba română folosită de jurnaliști suferă de multe ori.
În textele de mai jos, puteți vedea trei extrase, luate la întâmplare, de pe site-ul ziarului Adevărul. Sunt trei folosiri greșite ale substantivului expertiză.
Am început pandemia cu un concept nou, „distanțare socială”, o traducere mot à mot după englezescul „social distancing”.
În urmă cu mai multe săptămâni unii au avut o revelație: „distanțare socială” trebuie să aibă legătură cu altceva, nu cu distanța dintre oameni. Probabil s-au gândit la diferența de clasă ori poate, cine știe, la altceva. Și au inventat o nouă sintagmă: „distanțarea fizică”.
Expresia: „drept pentru care” este des folosită în limba vorbită sau scrisă.
„Drept pentru care” este sintagmă folosită în limbajul administrativ-juridic; cel mai des caz de întâlnire a ei este, credem, în procese-verbale, unde întâlniți, spre final: „drept pentru care...”. Este atât de bine „fixată” în jargonul juridic, încât este puțin probabil că aceasta va dispărea vreodată.
De când presa pune accent pe cantitate (adică producerea de multe articole, cu titluri-momeală, care să asigure un număr mare de accesări), limba română utilizată este, de multe ori, de o calitate foarte slabă.
Asta ne dă posibilitatea să adăugăm destul de des noi articole în secțiunea dedicată „dificultăților limbii române”.
De ceva vreme a mai intrat un „termen-stafie” în limba română vorbită: „narativ”, cu varianta sa „narativă”.
Ce vrea să însemne acest nou cuvânt? Este o intrare pe „filiera engleză”, de care am tot vorbit în ultimele săptămâni.
„Narrative” în limba engleză înseamnă „istorisire”, „poveste”, „narațiune”.
Textul din imaginea de mai sus este dintr-un raport din 5 aprilie al Institutului Național de Sănătate Publică. Scris, așadar, de specialiști.
Dar limba engleză și-a băgat și aici coada... Am scris recent de problema cu „intrigant” și „evidență”.
Textul de mai sus este de pe republica.ro.
Dacă citiți textul de mai sus cu atenție, o să vedeți că autorul vrea să spună respectivele statistici ridică semne de întrebare, te fac curios să analizezi mai serios ce se întâmplă. Și nu a găsit alt cuvânt pentru a descrie asta decât „intrigant”. Din păcate autorul textului nu are simțul limbii.
Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație! |
Cumpără un exemplar printat!
Clic pe imagine pt. detalii.
