„Asertiv” este unul dintre cuvintele pe care le auzi des astăzi. O simplă căutare pe Internet te va duce la explicații complicate, adică un bla-bla obositor despre cum să fii, cum să te comporți, cum să te raportezi la ceilalți șamd.

Ce spun dicționarele limbii române? Spun ceva, dar nu lămuresc  sensul „modern” al termenului.

ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.
sursa: DEX '09 (2009) via dexonline.ro


Dar cel mai probabil atunci când auziți acest termen astăzi, pronunțat cu emfază de cineva care se numește „coach” ori psiholog, altul este sensul...
Prin urmare, ce spun dicționarele limbii române nu ajută prea mult. Adică nu ajută deloc în această situație.

Noul sens pentru „asertiv” este intrat în uz, firește, din limba engleză.

Iată două definiții ale termenului:
Dicționarul Oxford:
Assertive: having or showing a confident and forceful personality.
Exemplu de utilizare: The job may call for assertive behaviour.

Dicționarul Merriam-Webster:
Assertive: disposed to or characterized by bold or confident statements and behavior.
Exemplu de utilizare: An assertive leader.

Așadar, să fii asertiv înseamnă să fii caracterizat de încredere și îndrăzneală (în discurs ori comportament).

Va intra termenul în dicționare? Rămâne de văzut odată cu edițiile viitoare ale acestora.

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • This commment is unpublished.
    Aurel · 1 years ago
    Multumesc mult pentru explicație domnule Iosif. 
    Foarte adevarat spuneți despre Dex- ul român!