Filozoful german Arthur Schopenhauer a fost un pesimist extrem care credea că trăim în cea mai rea dintre toate lumile posibile şi că fericirea este o iluzie. Surprinzător este faptul că el a scris un best-seller care conţine o secţiune de auto-ajutorare. Deşi termenul auto-ajutorare pare oarecum înşelător, principalul scop al recomandărilor sale a fost într-adevăr reducerea nefericirii. Mda, bătrânul Arthur era plin de haz.
- Detalii
- de: Jeremy Dean
- Psihologie
Cu începuturi modeste, cărţile de auto-ajutorare au ajuns acum să ocupe mare parte din spaţiile librăriilor, numărul lor fiind în continuă creştere. Cele mai bine vândute titluri precum "Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus" sau "Nu vă faceţi griji, faceţi bani", promit să ne înveţe cum să ne remediem relaţiile interpersonale şi să trăim "mai bine". Nu sunt cumva acestea şi altele care urmează să apară doar asigurări goale menite să vândă un produs sau altul?
- Detalii
- de: Jeremy Dean
- Psihologie
„Acela care vrea să fie mereu fericit trebuie să se schimbe neîncetat", credea Confucius. În China, în urmă cu două milenii şi jumătate, Kong Qiu şi adepţii săi au sintetizat tradiţiile poporului chinez pentru a fundamenta ceea ce credeau ei că reprezintă principiile fundamentale ale umanităţii. Desigur, ceea ce înţeleg occidentalii acum prin confucianism este diferit de învăţăturile iniţiale, acestea schimbându-se de-a lungul timpului, asemenea celorlalte filosofii majore care au înflorit în Est: budismul şi taoismul.
- Detalii
- de: Jeremy Dean
- Psihologie
Filosoful hedonist Epicur avea dreptate în caracterizarea fericirii (în cea mai mare parte): "Dacă nu te poţi mulţumi cu puţin, nu te poţi mulţumi cu nimic." Filosofii din vremurile vechi erau dornici să spună şi celorlaţi cum să trăiască şi cum să fie fericiţi. Desigur, recomandările lor sunt repere pentru noi datorită operelor lor; ele sunt pline de învăţăminte şi îndemnuri deopotrivă, dar putem noi să le înţelegem cu adevărat şi să le raportăm la cercetarea psihologică modernă?
- Detalii
- de: Jeremy Dean
- Psihologie
Toţi dorim să fim fericiţi. Dar ce este fericirea? Pentru că fericirea este ceva dorit de majoritatea dintre noi, modul în care o definim are implicaţii importante pentru felul în care ne coordonăm existenţa. Pentru a vedea de ce, comparaţi cele două definiţii concurente ale fericirii de mai jos.
- Detalii
- de: Jeremy Dean
- Psihologie
Atunci când sistemul perceptiv formează un obiect al percepţiei sau gestalt, întreaga imagine are o realitate a sa proprie, independentă de părţile sale. Psihologul gestaltist Kurt Koffka a făcut o afirmaţie celebră despre acest lucru: ”Întregul este altceva decât suma părţilor sale”. Această afirmaţie este adesea tradusă în engleză ca ”Întregul este mai mult decât suma părţilor”.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Kohler, unul dintre psihologii gestaltişti influenţi, a descris legile clarităţii (ale ”pragnanz”) ce, spunea el, determină care obiect (gestalt) va fi format într-o situaţie de stimul ambiguu. În germană, ”pragnanz” înseamnă claritate, aşa că legile ”pragnanzului” sunt legile clarităţii. Cea mai întâlnită traducere este de ”legile bunei forme”. O lege a clarităţii identifică o tendinţă organizaţională, un mod în care creierul uman decide să unifice lucrurile.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Terapiile comportamentale sunt acele terapii care utilizează proceduri de condiţionare. La sfârşitul anilor '60, terapiile comportamentale au câştigat brusc în influenţă, întrucât ele veneau cu un set alternativ de ipoteze referitoare la natura problemelor unui client, precum şi cu un nou set de tehnici de tratare a acestor probleme.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Iluziile au constituit argumente extrem de importante pentru psihologii gestaltişti de la începutul secolului 20. Cuvântul ”gestalt” (pronunţat ge-STALT cu un ”g” puternic precum în ”get”) este cuvântul german pentru ”formă” sau ”întreg”. Se referă la o structură, lucru, formă, configuraţie sau obiect: ceva întreg. Cuvântul ”obiect perceput” înseamnă cam acelaşi lucru precum gestalt: un obiect al percepţiei.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Cei mai mulţi oameni nu se gândesc niciodată la faptul că procesele noastre perceptive sunt sintetice, reunite de creier. Reflectăm la acest lucru doar când e vorba despre vise, iluzii şi halucinaţii. Atunci faptul că percepţia este construită devine evident. Că putem trata percepţiile normale din starea de veghe ca fiind veridice (conforme cu lumea exterioară) se datorează acurateţii ei obişnuite. În general vorbind, ne putem încrede în ceea ce ne spune sistemul nostru perceptiv.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Roger Schank, un cercetător cognitiv influent, a spus simplu că: ”Noi avem în minţile noastre un model al lumii” (Schank, 1983, p.28). Percepţia este actul ce foloseşte fluxul de informaţii din mediu pentru a ghida construirea unui model mai mult sau mai puţin adecvat al lumii. Unde trasăm linia între senzaţie şi percepţie? Unde procesarea informaţiei senzoriale (codificarea fidelă a trăsăturilor din mediu de către neuronii senzoriali) se transformă în percepţie (construcţia unui model de interpretare a lumii)?
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Pentru aproape un secol oamenii de ştiinţă au argumentat fie în favoarea teoriei tricromatice, fie în favoarea teoriei culorilor oponente ca explicaţie a vederii color. Aşa cum s-a dovedit, ambele teorii aveau dreptate parţial. Teoria tricromatică a fost susţinută de descoperirea a trei tipuri de conuri. Teoria culorilor oponente a fost sprijinită de descoperirea canalelor roşu /verde şi galben /albastru.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Forţele de ordine sunt păcălite de miturile legate de comportamentul oamenilor în situaţii de criză. Există multe mituri despre cum reacţionează mulţimile în situaţii de criză: că mulţimea de obicei intră într-o stare de panică în masă, că dezastrele aduc la suprafaţă ce e mai rău în oameni şi mulţi profită de acestea pentru a desfăşura activităţi ilegale ori că majoritatea supravieţuitorilor sunt împietriţi de catastrofe şi intră într-o stare de şoc, rămânând neajutoraţi.
- Detalii
- de: Christian Jarrett
- Psihologie
În 1968, International Council of Medical Science (tr. Consiliul Internaţional de Ştiinţe Medicale) a stabilit patru criterii pentru diagnosticarea morţii: 1. Pierderea oricărui răspuns la mediu; 2. Încetarea completă a reflexelor şi pierderea tonusului muscular; 3. Oprirea respiraţiei spontane; 4. Scăderea bruscă a tensiunii arteriale. Care este definiţia modernă a morţii?
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
În 1802, Thomas Young considera că întreaga vedere umană se produce prin combinarea sensibilităţii la roşu, verde şi albastru. Această teorie, modificată de Hermann von Helmholtz în 1852, este cunoscută ca teoria Young-Helmholtz sau tricromatică a vederii color. Ideea fundamentală era că ochiul răspunde celor trei culori primare, iar combinarea celor trei culori primare prin sinteza aditivă a culorilor formează toate celelalte culori.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
