Cei mai mulţi oameni nu se gândesc niciodată la faptul că procesele noastre perceptive sunt sintetice, reunite de creier. Reflectăm la acest lucru doar când e vorba despre vise, iluzii şi halucinaţii. Atunci faptul că percepţia este construită devine evident. Că putem trata percepţiile normale din starea de veghe ca fiind veridice (conforme cu lumea exterioară) se datorează acurateţii ei obişnuite. În general vorbind, ne putem încrede în ceea ce ne spune sistemul nostru perceptiv.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Roger Schank, un cercetător cognitiv influent, a spus simplu că: ”Noi avem în minţile noastre un model al lumii” (Schank, 1983, p.28). Percepţia este actul ce foloseşte fluxul de informaţii din mediu pentru a ghida construirea unui model mai mult sau mai puţin adecvat al lumii. Unde trasăm linia între senzaţie şi percepţie? Unde procesarea informaţiei senzoriale (codificarea fidelă a trăsăturilor din mediu de către neuronii senzoriali) se transformă în percepţie (construcţia unui model de interpretare a lumii)?
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Pentru aproape un secol oamenii de ştiinţă au argumentat fie în favoarea teoriei tricromatice, fie în favoarea teoriei culorilor oponente ca explicaţie a vederii color. Aşa cum s-a dovedit, ambele teorii aveau dreptate parţial. Teoria tricromatică a fost susţinută de descoperirea a trei tipuri de conuri. Teoria culorilor oponente a fost sprijinită de descoperirea canalelor roşu /verde şi galben /albastru.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Forţele de ordine sunt păcălite de miturile legate de comportamentul oamenilor în situaţii de criză. Există multe mituri despre cum reacţionează mulţimile în situaţii de criză: că mulţimea de obicei intră într-o stare de panică în masă, că dezastrele aduc la suprafaţă ce e mai rău în oameni şi mulţi profită de acestea pentru a desfăşura activităţi ilegale ori că majoritatea supravieţuitorilor sunt împietriţi de catastrofe şi intră într-o stare de şoc, rămânând neajutoraţi.
- Detalii
- de: Christian Jarrett
- Psihologie
În 1968, International Council of Medical Science (tr. Consiliul Internaţional de Ştiinţe Medicale) a stabilit patru criterii pentru diagnosticarea morţii: 1. Pierderea oricărui răspuns la mediu; 2. Încetarea completă a reflexelor şi pierderea tonusului muscular; 3. Oprirea respiraţiei spontane; 4. Scăderea bruscă a tensiunii arteriale. Care este definiţia modernă a morţii?
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
În 1802, Thomas Young considera că întreaga vedere umană se produce prin combinarea sensibilităţii la roşu, verde şi albastru. Această teorie, modificată de Hermann von Helmholtz în 1852, este cunoscută ca teoria Young-Helmholtz sau tricromatică a vederii color. Ideea fundamentală era că ochiul răspunde celor trei culori primare, iar combinarea celor trei culori primare prin sinteza aditivă a culorilor formează toate celelalte culori.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Într-o carte intitulată Strategii paradoxale în psihoterapie (1986), Leon F. Seltzer a descris modul în care psihologia inversă ar putea fi folosită în producerea de schimbări terapeutice.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Terapia non-directivă, cu insistenţa ei că iniţiativa schimbării trebuie să vină de la client, nu dă rezultate în toate cazurile. Unii oameni răspund mai bine la o provocare directă sau la o recomandare specifică. Unei astfel de persoane i s-ar potrivi mai mult terapia lui Albert Ellis. Ellis şi-a intitulat propria tehnică terapie comportamentală raţional-emotivă (REBT).
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Există poveşti care ne spun că acest satelit se află chiar acum în întunericul cerului, în afara luminescenţei Pământului (n.t. numele satelitului se traduce prin Cavalerul Negru). Acesta se deplasează încet şi în mod deliberat prin întunericul cerului de-a lungul orbitei sale implacabile. Pământul se roteşte mai jos de acesta, surprins fiind de prezenţa neautorizată a acestuia.
- Detalii
- de: Brian Dunning
- Scepticus: graniţele gândirii
Cu cât oamenii sunt mai rapizi, cu atât fac mai multe greşeli. De asemenea, cunoscută drept concesia viteză-precizie, această regulă este considerată de mulţi fundamentală comportamentului uman. Nici chiar aşa, potrivit psihologului sportiv James Bell şi colegilor lui. Ei sunt autorii unui nou studiu care indică faptul că persoanele care au un scor mare la nevrozism ca trăsătură de personalitate iau decizii mai precise, cu cât răspund mai repede.
- Detalii
- de: Jeremy Dean
- Psihologie
Studii recente dezvăluie legăturile dintre inteligenţă şi somn, boli mentale, politică, ateism, fericire şi multe altele. Beneficiile de a fi o persoană inteligentă sunt puţin probabil un mister. Oamenii inteligenţi se bucură, în principiu, de tot felul de avantaje în viaţă: au o educaţie mai bună, locuri de muncă mai bune, câştigă mai mult şi chiar trăiesc mai mult. Fireşte, deci, dacă ai putea să stabileşti inteligenţa copilului tău, probabil vei opta pentru inteligenţă superioară (totuşi, poate nu prea mare).
- Detalii
- de: Jeremy Dean
- Psihologie
„Piramida Soarelui" din Bosnia.
Credit imagine: Wikimedia.
Mult în interiorul Bosniei, într-un mic sat numit Visoko, aflat la doar 15 km nord-vest de Sarajevo, se află cea mai mare şi mai veche piramida antică. Cel puţin aşa pare a fi. Piramidele antice nu sunt complet necunoscute în Europa. Rămăşiţele unei mici piramide se află în Franţa, alte două piramide au fost descoperite în Grecia şi una în Italia. Acestea nu sunt cu mult mai mari decât o casă şi ele nu sunt, cu siguranţă, asemănătoare piramidelor masive din Egipt şi America Latină. Astfel, afirmaţia cum că o piramidă gigant s-ar afla în Bosnia ne provoacă uimirea.
- Detalii
- de: Brian Dunning
- Scepticus: graniţele gândirii
Conceptul de terapie centrată pe client este simplu. Consilierul se străduieşte să înţeleagă clientul şi modul în care acesta vede lumea. Consilierul oferă o atmosferă primitoare şi caldă în care clientul să poată realiza o anumită auto-explorare. Mai ales în primele zile ale terapiei rogersiene, mulţi terapeuţi centraţi pe client încearcă să reformuleze ceea ce spune clientul, pentru a se asigura că au o înţelegere clară. Nu se dă niciun sfat direct totuşi, urmărindu-se doar înţelegerea.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Prin ce se diferenţiază abordarea lui Rogers de cea a lui Ellis? În profesia de consiliere şi psihologie clinică pot fi identificate mai multe abordări terapeutice profund diferite. La începutul anilor '80, Smith (1982) afirma că cele mai influente figuri din consilierea şi psihologia clinică erau Carl Rogers şi Albert Ellis. Aceste două abordări şi-au menţinut influenţa peste ani. Ele au asigurat, de asemenea, o modalitate eficace de diferenţiere a stilurilor de consiliere, datorită anumitor tehnici complet opuse la care au apelat.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
În fiecare zi, când tu deschizi ochii dimineaţa, un imens flux de informaţii vizuale trece din lumea exterioară în mintea ta. Creierul tău editează acest flux rezumându-se la puţinele lucruri care sunt relevante: unde este halatul?; unde este draperia?; unde este uşa? Restul lucrurilor – starea covorului, umbrele de pe tavan – sunt toate ignorate. Sau nu?
- Detalii
- de: Jeremy Dean
- Psihologie
