Newton a reuşit un experiment simplu dar original. Prin punerea unei lentile în faţa prismei, el a recombinat curcubeul culorilor, concentrându-le într-un singur punct. Spre surpriza sa, această sinteză a culorilor a produs o lumină albă ”deloc diferită de lumina directă a soarelui”. Intrigat, Newton a continuat să experimenteze. El a încercat să recombine doar părţi din lumina colorată prin mişcarea unui bord cu fante prin faţa prismei.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Miracolele sunt evenimente destul de rare. Cu excepţia emisiunii televizate ”Dr. Oz” unde apar cu o frecvenţă uluitoare. Desigur, Oz nu susţine că poate învia morţii sau despărţi apele Mării Roşii, dar alimentează speranţele oamenilor pretinzând că poate topi grăsimea. Şi, bineînţeles, nu se sfieşte să folosească expresii precum ”tratamente minune”. Se pare însă că miracolele ”se ofilesc” foarte repede după ce apar.
- Detalii
- de: Joe Schwarcz
- Scepticus: graniţele gândirii
Mit: Dacă îl asculţi pe Mozart vei deveni mai inteligent. Acest mit a fost popularizat de către un studiu publicat în revista Nature în anul 1993 şi care a fost efectuat de către University of California din Irvine. La acest studiu au participat 36 de elevi ce au ascultat timp de 10 minute muzică de Mozart înainte de a efectua un test spaţial de IQ. S-a afirmat atunci că muzica lui Mozart a crescut scorul IQ obţinut de elevi cu o medie de aproximativ 8 puncte ca urmare a creşterii performanţelor în cadrul anumitor tipuri de teste spaţio-temporale.
- Detalii
- de: Daven Hiskey
- Psihologie
Cine crede că guvernul S.U.A. a plănuit în mod deliberat sau a permis atacurile de la 11 septembrie, înseamnă că trebuie să afirme că preşedintele Bush a sacrificat 3000 de americani. Ca să crezi că explozibilii şi nu avioanele au dărâmat turnurile gemene, trebuie să îţi imaginezi o operaţiune de o anumită amploare pentru a fi posibilă plantarea unor astfel de dispozitive fără ca nimeni să fie prins.
- Detalii
- de: William Saletan
- Scepticus: graniţele gândirii
Se tem oamenii în mod automat de ceea ce este nou? Ei par să respingă noutatea suficient de des, încât să existe un sindrom psihologic care să explice asta. Reflexul Semmelweis a fost denumit după un individ care a avut o idee radicală, ce ar fi putut salva mii de vieţi, dar care a fost respinsă de toată lumea, astfel că măcelul a continuat.
- Detalii
- de: Esther Inglis-Arkell
- Psihologie
După ce Aaron Alexis a împuşcat mortal 12 persoane la Navy Yard în Washington DC în septembrie, instituţiile mass-media s-au grăbit să scoată în evidenţă plăcerea lui declarată pentru jocurile video. Pentru mulţi, acesta a reprezentat cel mai recent exemplu privind modul în care jocurile violente pot încuraja agresivitatea în viaţa reală.
- Detalii
- de: Christian Jarrett
- Psihologie
Relaţia dintre sensul unui cuvânt şi succesiunea de litere care formează cuvântul este de obicei considerată arbitrară. Adică sensul unui cuvânt este dictat de convenţie şi tonul emoţional al vorbitorului. Prin înlăturarea acestor lucruri, sunetele grupurilor de litere în sine – cunoscute drept foneme - sunt în general considerate fără sens. Cel puţin, această perspectivă a fost populară o anumită perioadă de timp.
- Detalii
- de: Christian Jarrett
- Psihologie
Atunci când oamenii gesticulează în timp ce vorbesc, acest lucru îi ajută să-şi schimbe gândurile. Dacă rogi pe cineva să-ţi arate cum îşi leagă şireturile sau cum joacă Jenga, aproape sigur se va folosi de mâini pentru a-ţi explica. Chiar şi oamenii care sunt orbi din naştere şi nu am văzut niciodată gesturi, gesticulează totuşi în timp ce vorbesc.
- Detalii
- de: Jeremy Dean
- Psihologie
Karen Horney a fost un psiholog teoretician care a avut, de asemenea, ca şi Freud, Jung ori Adler, o abordare distinctă în terapie. Ea era singura din grup care susţinea autoanaliza. În ce consta diferenţa dintre punctul de vedere al lui Horney şi cel al lui Freud cu privire la posibilităţile auto-analizei? Horney credea că, într-o oarecare măsură, noi putem înțelege lumea noastră interioară mai bine decât oricine altcineva.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Bastonaşele şi conurile diferă ca amplasament în cadrul ochiului. Conurile sunt concentrate în zona centrală a retinei numită fovea (de la latinescul ”groapă”). În fovea centralis (centrul foveei) nu sunt deloc receptori bastonaşe, iar cele 50 000 conuri sunt aşezate într-o arie de mărimea punctului de la litera ”i”. Dar ce este fovea? Ce este fovea centralis? Cum poţi crea un stimul vizual care abia dacă acoperă fovea centralis?
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Persoanele depresive se simt neajutorate, fără speranţă, fără valoare şi cred că vieţile lor sunt în afara controlului. Destul de uşor de constatat dar mult mai greu de tratat şi încă şi mai greu de a le face faţă. Dar depresia este o afecţiune mult mai complexă decât realizează mulţi. Este mai mult decât doar de ’a fi trist’ tot timpul şi a gândi că viaţa nu are niciun rost.
- Detalii
- de: Jeremy Dean
- Psihologie
Adler a propus o modalitate unică de a-ţi forma o idee cu privire la sentimentele adevărate faţă de sine. El a numit-o autoestimare inconștientă. Auto înseamnă sine, astfel că fraza înseamnă autoevaluare inconştientă. Ea are loc atunci când te întâlneşti cu o imagine de-a ta sau cu un produs pe care l-ai creat şi când, fără să realizezi că este al tău, reacţionezi cu o evaluare.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Alfred Adler a folosit mai multe unelte diagnostice în terapie. El considera amintirile timpurii ca fiind foarte importante. Adler credea că acestea relevă modul caracteristic al interacţiunii unei persoane cu ceilalţi oameni. Adler a recunoscut că era posibil ca primele amintiri pe care le relatau oamenii să nu fie foarte precise şi chiar ca ele să nu fie cele mai vechi amintiri pe care le avea o persoană, dar asta nu conta.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Retina este constituită din mai multe straturi de celule nervoase. Este precum un creier periferic ce realizează o procesare sofisticată a imaginii vizuale înainte de a transmite informaţia către creier. Lumina trece prin vasele de sânge şi câteva învelişuri de celule nervoase înainte de a ajunge la fotoreceptorii conuri şi bastonaşe. Conurile şi bastonaşele sunt celule receptoare ale ochiului.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Sistemul vizual este studiat mai mult decât celelalte sisteme perceptive pe care oamenii le au, pentru că oamenii sunt dependenţi de vedere şi au o porţiune mai mare din creier care răspunde de vedere decât oricare alt simţ. Oamenii care sunt orbi adesea devin mai sensibili la indiciile non-vizuale din mediu, nu pentru că aud mai bine decât oamenii care văd, ci pentru că acordă o mai mare atenţie informaţiilor non-vizuale.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
