Există o frontieră nevăzută între viața în papuci de casă și viața în bocanci de explorator interior. Acesta poate fi și motivul pentru care unii oameni pleacă în drumeție. Nu mă gândesc la aceia care se hăhăie tot drumul de răsună pădurea și toate animăluțele se ascund în vizuini și tufișuri cu inima cât un purice. Nu mă refer nici la aceia care aleargă nebunește în vreun concurs în care trebuie să-și demonstreze aptitudinile sportive.
Cunoașterea de sine poate fi o invitație prietenoasă (dar serioasă) la o aventură… cu tine însuți.
















