În lume au loc multiple atacuri, executate de așa-numiți lupi singuratici, care au ca rezultat uciderea, fără discriminare de multe ori, de copii, adolescenți, adulți, bătrâni. Astfel de crime sunt greu de înțeles, pentru că sunt uciși oameni, fără a exista vreo legătură directă între ei și atacatori, ori, dacă există o legătură între ei, nu e clar ce a justificat crima în masă. Sunt uciși la întâmplare colegi de clasă și profesori, tineri care participă la un festival ori, pur și simplu, oameni de pe stradă. Ce e în mintea unui astfel de criminal? Cum e posibil ca o ființă umană se ia decizia să-și ucidă semeni, fără a avea o motivație care să-i lege în mod direct de victime?
De la început trebuie clarificat în ce fel abordăm noţiunea de "motivaţie". De regulă analizele jurnaliştilor, psihologilor ori structurilor de forţă guvernamentale se focalizează pe motivaţia aparentă, gen: era pe punctul de a fi concediat, era ironizat de colegii de şcoală, ducea o viaţă retrasă etc. Un aspect iese în evidenţă imediat: mulţi sunt pe punctul de a fi concediaţi ori sunt concediaţi, dar nu devin ucigaşi în masă. Ce vrem să evidenţiem în acest articol este motivaţia intrinsecă, care corelată cu evenimente ale vieţii (concediere, umilire etc.) face ca o persoană să devină pasibilă de implicarea în astfel de crime.
Împuşcăturile în masă, soldate cu 1 sau mai multe decese, sunt mult mai frecvente decât vă puteţi închipui. Nu sunt, aşadar, chestiuni cu totul excepţionale, care ar putea fi explicate prin invocarea unor afecţiuni de natură psihică. De exemplu, în SUA, ţară cu o lungă tradiţie în deţinerea armelor de foc de către populaţie, din 2013 nu a fost decât o singură săptămână, în ianuarie 2014, fără un eveniment de împuşcături în masă. Nu toate tragediile ajung în presa lumii, ci doar cele cu multiple victime. Un ultim exemplu de astfel de atac a avut loc pe 31 mai anul acesta în SUA, când un angajat nemulţumit a ucis 12 persoane cu focuri de armă.
Astfel de atacuri nu au loc numai în Statele Unite ale Americii, ci pe toate continentele. Dacă intrați pe articolul dedicat ucigaşilor în masă de pe wikipedia, puteți vedea statistici privind amploarea acestui tip de crimă.
În acest articol ne-am propus să vorbim, pe scurt, despre profilul psihologic al ucigaşului implicat în astfel de crime. Vom folosi teoria motivației umane create de un psiholog american, Steven Reiss. Această teorie a fost explicată într-un articol recent pe scientia.ro (Ce ne motivează în viaţă? 16 dorinţe fundamentale care ne definesc comportamentul); dacă doriţi să înţelegeţi mai bine contextul a ceea ce vom prezenta în continuare, vă invităm să citiți articolul indicat pe acest subiect.
Pentru a răspunde întrebării din titlul acestui articol, iată nucleul teoriei lui Reiss, care e necesar a fi cunoscut înainte de a trece la prezentarea profilului psihologic al lupului singuratic:
- oamenii sunt caracterizați de 16 dorințe fundamentale;
- aceste dorințe au o componentă genetică, iar ele sunt identificabile în diferite tării în fiecare din noi; unii sunt dominați de dorința de putere, alții de dorința de status social, alții de idealism, alții de o combinație a 2 ori 3 dorințe fundamentale.
- aceste dorințe fundamentale, care ne motivează în viața de zi cu zi, sunt stabile pe tot timpul vieții adulte. Prin urmare, ele constituie adevărata noastră natură și chiar dacă încercăm să luptăm împotriva acestor motivații intrinseci, încercăm să ne schimbăm, ele ne vor însoţi orice am face.
Răzbunarea
O motivație din lista de 16 care are o influență majoră în decizia de a trece la măsuri extreme, cum este cazul unui ucigaș în masă, este răzbunarea.
Răzbunarea este o tendinţă fundamentală către a fi chit cu cei care sunt o sursă de ofensă ori frustrare. Atunci când această nevoie este împlinită, când răzbunarea este desăvârșită, individul are sentimentul plăcut al satisfacerii unei nevoi interioare.
Toți avem tendința de a ne răzbuna din când în când în când, iar uneori chiar acționăm. Doar că sunt oameni la care nevoia de răzbunare este mult mai pregnantă. Acest tip de om pare a fi mereu în competiție, se caracterizează printr-un spirit competitiv. Sigur cunoașteți persoane care par a fi într-un război neîncetat cu toată lumea, se contrează pentru nimicuri, sunt cumva predispuși către a-i confrunta pe ceilalți, indiferent de costurile sociale. Aceștia apreciază competitorii şi câştigătorii.
Cum am spus, tendinţa către răzbunare motivează competiţia. Dar nu trebuie înțeles acum că spiritul competitiv duce neapărat la agresiune fizică, nici vorbă. În fapt cei mai mulți nu fac rău nimănui. Sunt chiar și aspecte pozitive uneori în această încrâncenare: de exemplu unii dintre cei care sunt dominați de răzbunare țin cu orice preț să fie primii din clasă la învățătură, oricare ar fi costurile. Pe de altă parte, trebuie reafirmat că cei dominaţi de motivația răzbunării sunt predispuşi către a-i confrunta pe alţii, uneori cu orice preț și cu mijloace letale.
Așadar, supoziția avansată de psihologul american este că cei care ajung să ucidă în masă sunt dominați de motivația răzbunării, iar această motivaţie intrinsecă este relativ uşor identificabilă pentru baza comportamentului de zi cu zi al cuiva. Această explicaţie surprinde prin simplitatea ei, dar surprinde şi pentru că aşteptările noastre sunt excepţionale pentru un comportament uman totuşi nu cu totul şi cu totul excepţional (din nou, citiţi statisticile). Nu există, aşadar, niciun alt resort interior ascuns pe care trebuie să-l descoperim. Desigur, pot fi și alte cauze, precum cauze medicale, care alterează personalitatea, dar ne referim aici la cazul celor care nu sunt bolnavi psihic.
Posibili indicatori ai unui viitor ucigaş în masă: modul în care gestionează critica şi respingerea, lipsa de compasiune, lipsă de moralitate în urmărirea propriilor interese, lipsa fricii. O persoană predispusă către violenţă valorizează peste medie agresiunea şi victoriile (în orice domeniu este implicat), dar îi lipseşte ori prezintă o slabă valorizare a onoarei şi idealismului. Trăsături de personalitate: competitor, luptător, poate agresiv, argumentativ, combativ, rău.
Am menționat că înclinaţia către agresivitate este stabilă de-a lungul vieţii, care oricare dintre cele 16 dorințe fundamentale. O posibilă consecință este că cei care au tendinţa de a-şi hărţui colegii pe timpul şcolii pot ajunge criminali la vârsta adultă.
Dar ce simt ucigașii în masă că pierd? Ce trebuie ei să apere? Depinde. Dintre principalele aspecte care sunt percepute ca fiind amenințate menționăm: statusul, teritoriul, copiii, resursele, potenţiale legături romantice. Și au fost, într-adevăr, cazuri de ucidere în masă doar pentru a evidenția presupuse amenințări la civilizație, cultură etc. Este ultracunoscut cazul lui Anders Behring Breivik, care a ucis 77 de persoane, marea majoritate copii. Breivik (care iniţial a fost declarat schizofrenic şi paranoic, iar la reexaminare a fost găsit perfect sănătos) ura Islamul, şi pe acest fond a văzut crima sa drept un semnal care nu va putea fi ignorat de societate.
— • • • —
În anul 2012 Divizia de analiză comportamentală a FBI a publicat câteva statistici referitoare la criminalii prin împușcare din școli. Iată ce au scos în evidență, iar aceste date sunt în acord, credem, cu teoria lui Reiss:
:: 61% au fost motivați de dorința de răzbunare.
:: 93% au avut comportamente anterioare care au indicat o tendință către violență.
:: 24% au fost motivație de dorința de atenție ori recunoaștere
:: 27% au fost motivați de disperare ori de dorința de a se sinucide
:: 34% au fost motivați de dorința de a rezolva o problemă
:: 27% dintre atacatori au arătat interes în filme violente.
:: 37% arată interes în violență în scrierile lor ori memoriile personale.
:: 93% dintre atacatori au planificat crima, ceea ce anulează una dintre presupunerile ce par cumva justificate, și anume că aceste ucideri au loc pe fondul unei suprasolicitări nervoase ori sub imperiul unui șoc emoțional.
Ok, ne apropiem de final. Iată care sunt concluziile:
1. Nu există un profil unic al celui ce ucide în masă;
2. Cel implicat în astfel de crimă își planifică acțiunile;
3. Crima survine, cel mai probabil, pe fondul unei motivații intrinseci către răzbunare (care trebuie înţeleasă ca o trăsătură fundamentală a personalităţii persoanei);
4. Răzbunarea reprezintă o motivație care poate fi identificată pe baza observării comportamentului de zi cu zi. Asta nu înseamnă că putem spune în avans cine va fi deveni un ucigaş în masă, dar putem înţelege cine prezintă trăsăturile de personalitate care ar putea trece pe cel care le prezintă în lista celor implicaţi în acte de crimă în masă.
