Am acordat o atenţie crescută recunoştinţei în ultimul timp, expunând dovezile experimentale ale sporirii nivelului de fericire prin practicarea recunoştinţei şi recenzia lucrării "Thanks!" - cartea autorului studiului. Pentru a fi şi mai convingători, prezentăm în continuare cele 10 etape recomandate de dr. Robert Emmons pentru a practica recunoştinţa şi a deveni, astfel, mai fericiţi.
- Detalii
- Scris de: Jeremy Dean
Oamenii din toată lumea valorizează fericirea - adică, pun senzaţia de bine deasupra inteligenţei, succesului şi chiar bogăţiei materiale (Diener & Oishi, 2006). Acest lucru are sens, deoarece fericirea este asociată cu atât de multe rezultate pozitive: satisfacţia în relaţiile personale, un loc de muncă mai bun, mai multă împlinire la acel loc de muncă şi un venit mai mare.
- Detalii
- Scris de: Jeremy Dean
Articolele de genul "Cum să fii fericit" au devenit emblematice pentru ziare, reviste, cărţi şi un număr tot mai mare de site-uri. Trebuie să "acceptăm realitatea", "să facem o pauză", "să fim sinceri cu noi înşine" sau "să ne înconjurăm de oameni fericiţi". Este puţin probabil ca aceste lucruri să ne facă vreun rău, dar asta nu ne opreşte să le privim ca pe o listă de platitudini - de tipul celor pe care oamenii le recomandă mereu altora, fără să le urmeze ei înşişi.
- Detalii
- Scris de: Jeremy Dean
Cercetări psihologice recente constată că nivelul de fericire al oamenilor este stabil pe termen lung. Dacă vei câştiga la loterie sau vei paraliza de la gât în jos, după aproximativ trei până la şase luni vei reveni la nivelul de fericire cu care eşti obişnuit. Dacă aceste constatări sunt profund contra-intuitive, ele ridică în acelaşi timp o problemă serioasă pentru cei care doresc să obţină mai multă fericire.
- Detalii
- Scris de: Jeremy Dean
Ce strategii poţi să foloseşti pentru a te simţi mai bine, a-ţi ridica nivelul de energie şi a-ţi reduce tensiunea? Această întrebare i-a motivat pe Robert Thayer şi pe colegii săi de la Universitatea de Stat din California să investigheze strategiile pe care le folosesc oamenii şi pe care le găsesc eficace (Thayer, Newman şi McClain, 1994). Rezultatele, fără a fi nişte revelaţii, au evidenţiat faptul că aceleaşi trei strategii principale sunt considerate utile atât în vederea schimbării stării de spirit, cât şi pentru reducerea tensiunii şi creşterea energiei:
- Detalii
- Scris de: Jeremy Dean
Muzica bună are acces direct la emoţii. Ca atare, aceasta poate constitui un instrument fantastic de acordaj fin al stărilor noastre de spirit. Saarikallio şi Erkkila (2007) au investigat modalităţile obişnuite de utilizare a muzicii pentru controlarea şi îmbunătăţirea stărilor de spirit, prin intervievarea unui grup de opt adolescenţi din Finlanda. Participanţii pot reprezenta un eşantion foarte mic şi specific, dar ei au enumerat o listă realmente foarte utilă:
- Detalii
- Scris de: Jeremy Dean
Utilizează acest exerciţiu simplu al recunoştinţei pentru a obţine o stare de spirit mai bună, în mai puţin de două minute pe săptămână. Stările de spirit cu adevărat bune sunt asemănătoare pulberii de aur. Ele aduc optimism, râsete, creativitate şi simpla bucurie de a trăi. Stările bune ne ajută să suportăm toate frecuşurile cotidiene ale vieţii, cu multă graţie.
- Detalii
- Scris de: Jeremy Dean
Soarta primelor noastre amintiri este o enigmă. La vârsta adultă, mulţi dintre noi nu avem amintiri de dinainte de vârsta de trei sau patru ani. Totuşi, când suntem mici avem această capacitate de a povesti şi evoca amintiri de dinainte de această vârstă. Pentru a elucida acest mister, trebuie să cunoaştem mai multe despre modul în care funcţionează memoria copiilor. Recent, un studiu ingenios a realizat un test despre cât de durabile pot fi amintirile unui copil.
- Detalii
- Scris de: Christian Jarrett
Muzica tristă creează un amestec contradictoriu de emoţii, plăcut pentru experienţă. Potrivit unui nou studiu realizat de Kawakami şi colaboratorii săi (2013), muzica tristă este plăcută, deoarece creează un amestec interesant de emoţii; unele negative, altele pozitive. În studiul lor, cercetătorii au descoperit că: "percepţia asupra muzicii triste este una mai gravă, în timp ce trăirile reale ale participanţilor care ascultau muzică tristă se traduceau în emoţii mai romantice, mai voioase şi mai puţin triste decât cele pe care le percepeau cu privire la aceeaşi muzică."
- Detalii
- Scris de: Jeremy Dean
Cine sunt eu? Probabil fiecare şi-a pus măcar o dată această întrebare în încercarea de a-şi reprezenta propriului sine. Suntem fiinţe sociale, motiv pentru care relaţiile cu ceilalţi reprezintă o sursă importantă a suportului social resimţit şi a stării de bine. De ce unele conexiuni ne aduc mai multă satisfacţie decât altele? Un atribut personal important, prin intermediul căruia se poate răspunde la această întrebare, este legat de modul în care ne reprezentăm sinele. Mai exact, despre relational-interdependent self-construal (RISC) - gradul în care indivizii includ relaţiile cu cei apropiaţi în definirea propriului sine.
- Detalii
- Scris de: Ruxandra Besciu
Literatura psihologică de specialitate specifică în mod clar că există o relaţie puternică între succes şi fericire. De exemplu, persoanele care au un venit confortabil sau un statut înalt în societate sunt, de obicei, mai fericite. Dar care dintre ele apare în primul rând, fericirea sau succesul?
- Detalii
- Scris de: Jeremy Dean
În prezent, o mulţime dintre noi vorbim, în gând, cu noi înşine, însă doar câţiva dintre noi auzim voci. Conform unui psiholog, în urmă cu mai puţin de 3000 ani situaţia a fost exact invers.
Teoria bicamerală a lui Jaynes
În 1976, Julian Jaynes a propus o idee care a zguduit modul în care oamenii se înţelegeau pe sine, cât şi societatea în care trăiau: teoria minţii bicamerale. Propunea o minte diferită de cea pe care o avem în prezent, mintea noastră obişnuită, capabilă de introspecţie şi meditaţie. Ea nu acţiona ca un întreg, asemeni creierului modern. Emisfera stângă îngloba informaţiile şi lua decizii la nivelul limbajului, iar jumătatea dreaptă executa, în absenţa vreunui gând cu adevărat conştient. Jumătatea stângă executa aşadar fără să înţeleagă că se supune unor decizii luate de mintea însăşi.
- Detalii
- Scris de: Esther Inglis-Arkell
Este destul de greu să vorbim despre moarte cu alţi adulţi. Este chiar mai greu atunci când trebuie să explicăm unui copil impresionabil că cineva iubit a plecat pentru totdeauna. În continuare puteţi găsi câteva sfaturi pentru abordarea în cel mai bun mod posibil a acestui subiect inevitabil.
- Detalii
- Scris de: Melanie Pinola
Există noi dovezi că suplimentele alimentare ce conţin vitamina D pot facilita tratarea autismului. Mulţi oameni de ştiinţă au presupus că comportamentul social problematic al persoanelor cu autism este influenţat de nivelurile scăzute de vitamina D şi serotonină. În prezent, un studiu a descoperit un raport de cauzalitate între vitamina D şi cei trei hormoni care sunt importanţi pentru comportamentul social: serotonina, oxitocina şi vasopresina.
- Detalii
- Scris de: Jeremy Dean
"Eşti destul de bun!" Auto-acceptarea este un obicei cheie pentru fericire, dar este unul pe care oamenii îl practică cel mai puţin. Un nou sondaj pe 5.000 de oameni a găsit o legătură puternică intre auto-acceptare şi fericire, în ciuda faptului că este un obicei care nu este foarte des practicat. Constatarea vine de la un studiu realizat de către organizaţia umanitară Acţiunea pentru fericire (Action for Happiness), în colaborare cu programul Fă ceva diferit (Do Something Different).
- Detalii
- Scris de: Jeremy Dean