Pe 13 mai 2021, Bill de Blasio, primarul orașului New York la acea vreme, a ținut o conferință de presă online, unde a anunțat un acord între primărie și Shake Shack, un lanț local de restaurante cu burgeri. Scopul era de a-i încuraja pe locuitorii New Yorkului să se vaccineze împotriva Covid-19. Fiecare persoană vaccinată primea un cupon pentru un burger sau un sandviș gratuit la orice locație a lanțului. În științele comportamentale, acest tip de stimulent este cunoscut sub numele de „ghiont” (eng. nudge).
Termenul a fost popularizat de Richard H. Thaler (câștigătorul Premiului Nobel pentru economie în 2017) și Cass R. Sunstein în bestsellerul lor din 2008, „Nudge: Improving Decisions About Health, Wealth, and Happiness”.
În esență, un „ghiont” implică orice manipulare a „mediului decizional” care ghidează comportamentul oamenilor într-o direcție benefică pentru ei, fără a le restricționa opțiunile sau a le limita în vreun fel libertatea de alegere.
Un exemplu binecunoscut de îmbunătățire a obiceiurilor oamenilor în acest fel poate fi găsit în cantinele Google. Într-un efort de a îmbunătăți obiceiurile alimentare, apa îmbuteliată a fost plasată la nivelul ochilor în automatele lor, în timp ce băuturile carbogazoase și alte opțiuni bogate în calorii au fost puse într-o poziție mai puțin vizibilă. A funcționat – această măsură simplă a crescut consumul de apă în rândul personalului cu 47%.
O altă măsură similară este instalarea scărilor interactive, cu lumini pe fiecare treaptă sau care emit note de pian când sunt călcate. Oamenii aleg adesea să folosească aceste scări chiar dacă se află chiar lângă un lift.
Ghidarea deciziilor – o dilemă etică
Ghionturile influențează comportamentul oamenilor, într-o anumită măsură, prin ignorarea sau trecerea cu vederea a autonomiei lor. Thaler și Sunstein au numit această abordare „paternalism libertarian”.
Dar este legitim să interferăm în deciziile oamenilor dacă este în avantajul acestora? Susținătorii paternalismului libertarian cred că da, mai ales când se pot preveni sau rezolva problemele de sănătate publică, cum ar fi obezitatea, dependențele, sedentarismul și tratamentele insuficiente sau excesive.
Multe campanii au scopul de a împinge oamenii către o dietă mai sănătoasă – de exemplu, cantinele școlare din Connecticut au oferit elevilor mere gratuite pentru a încuraja consumul de fructe.
În Buenos Aires, Argentina, restaurantele au eliminat solnițele de pe mese pentru a reduce consumul de sare.
Aceste exemple arată cum un „ghiont” nu impune o decizie. Angajații Google sunt în continuare liberi să aleagă o băutură carbogazoasă în loc de apă, iar oamenii pot trece pe lângă scările muzicale pentru a lua liftul.
Aici intervine elementul „libertarian”, deoarece libertatea de alegere trebuie să rămână intactă. Potrivit lui Thaler și Sunstein, acest lucru înseamnă că:
- nicio opțiune nu poate fi interzisă.
- stimulentele economice nu pot fi folosite pentru a submina libertatea – un hamburger gratuit este în regulă, dar nu un cec de 100 de euro.
- toate opțiunile ar trebui să fie disponibile în aceleași condiții: dacă opțiunea dorită este accesibilă și ieftină, atunci și celelalte ar trebui să fie la fel.
Ghionturi în sănătate: ghidarea deciziilor clinice și de sănătate publică
În contextul sănătății, ghionturile pot fi clasificate în două categorii: „clinice” sau de „sănătate publică”.
„Ghionturile clinice” apar în contexte clinice și implică în mod concret modul în care este prezentată informația despre un anumit tratament pentru a încuraja pacientul să-și dea consimțământul – un exemplu ar fi menționarea ratei de succes a unei proceduri în locul ratei de eșec. Ghionturile clinice sunt întotdeauna făcute în interesul pacientului.
„Ghionturile de sănătate publică”, pe de altă parte, încurajează acțiunile individuale pentru a îmbunătăți sănătatea individuală, având ca scop îmbunătățirea sănătății populației în ansamblu. Acest lucru poate include servirea de carne sau pește cu o salată în mod implicit în cantinele școlilor publice, cu cartofii prăjiți disponibili la cerere.
Ambele sunt măsuri non-coercitive. Măsurile mai ferme, precum obligarea populației să rămână în case pentru a preveni răspândirea unei boli, sunt măsuri de sănătate publică, dar depășesc cu mult un simplu ghiont. Același lucru se poate spune despre spitalizarea involuntară a unei persoane care suferă de idei suicidare: o măsură clinică, dar care nu lasă loc pentru libertatea de alegere.
Este pentru binele tău și al tuturor celorlalți
Argumentele împotriva paternalismului libertarian văd plasarea acestor mici ghionturi în contextul sănătății ca periclitând principiul autonomiei. Este discutabil dacă o astfel de critică are aceeași greutate în contextul sănătății publice, unde principiul bioetic al autonomiei vine adesea pe locul doi față de principii colective precum justiția, echitatea sau utilitatea.
În sănătatea publică, ghionturile pot acționa ca o alternativă blândă pentru a ghida alegerile oamenilor, evitând astfel restricții mai drastice asupra libertății personale, cum ar fi limitarea libertății de mișcare.
Pandemia recentă oferă câteva exemple de ceea ce ar putea fi considerate „ghionturi” – un exemplu clar a fost amplasarea vizibilă a containerelor cu dezinfectant în restaurante, supermarketuri și în aproape orice alt spațiu public închis. Mesajele de reamintire cu privire la programările de vaccinare sau campaniile cu puncte mobile de vaccinare sunt alte exemple.
Multe măsuri mai stricte pentru evitarea contagiunii au afectat libertatea oamenilor și nu pot fi considerate ghionturi de sănătate publică – măștile obligatorii, atât în interior, cât și în exterior, luarea temperaturii la intrarea în anumite spații, interzicerea accesului persoanelor cu febră, testele PCR pentru călătorii internaționale și așa mai departe.
De aceea sunt ghionturile un instrument atât de valoros – își ating obiectivele de sănătate publică fără a compromite libertatea individuală. Doar atunci când eșuează are sens să se recurgă la măsuri mai agresive și restrictive. Atâta timp cât un ghiont poate atinge obiectivele propuse, pare o metodă rezonabilă pentru a evita restrângerea libertăților.
Traducere și adaptare după How the psychology of ‘nudging’ pushes us to make healthier choices
Autorii:
Ramón Ortega Lozano - profesor la Universitatea Nebrija
Aníbal M. Astobiza - studii post-doctorale, Universidad del País Vasco / Euskal Herriko Unibertsitatea
David Rodríguez-Arias - profesor, Universidad de Granada
