Pentru foarte mulți oameni, cu excepția unor budiști și stoici, Viața pare să funcționeze în doi pași. E cu două viteze. Primul e că Viața se manifestă sau, în alte cuvinte, un eveniment se întâmplă. Să numim evenimentul X. El poate fi orice. Un țânțar te-a pișcat. Ți s-a dezumflat măseaua, pardon, roata pe Valea Prahovei în mijlocul aglomerației de weekend. Locuiești în București și deodată nu mai ai apă caldă.
Te-ai măritat, ai divorțat, ai rămas însărcinată, te-ai descoperit purtătoare de HPV, ai fost concediată sau promovată sau nu ai luat examenul de licență. Odată ce s-a întâmplat ceva, urmează rândul tău. Pasul doi e că tu reacționezi. Ai un răspuns Y la evenimentul X (sau Y = efectul la cauza = X).
Y e atât un răspuns emoțional, cât și unul comportamental. Pișcată de țânțar, faci o erupție însoțită de prurit și te scarpini.
Acționezi într-un anume fel la X. Adică râzi, plângi, sari de bucurie sau la beregata dumnealui când nu arunci cu farfurii. Acțiunea e de cele mai multe ori motivată emoțional. Ele vin aproape împreună, emoția și acțiunea.
De la distanță dacă privești, poți paria toate economiile tale pe faptul că evenimentul X a cauzat reacția Y. Dacă șefa iți critică raportul, te înfurii și arunci la gunoi raportul. Mai târziu, vei povesti cuiva cum șefa te-a înfuriat (are control asupra ta!).
X = Critica șefei………………… Y = Tu te înfurii și arunci raportul după ce iți blestemi zilele pentru alegerea proastă de a lucra acolo.
Pare că Viața se manifestă (X) și tu reacționezi (Y). Iată cum funcționează Viața. Sau poate nu?
De fapt, Viața funcționează în trei pași.
Viața se manifestă (Șefa te critică)…. „Întotdeauna se ia de mine. Nu mai suport” (gândești)…. Tu reacționezi (Te înfurii și arunci raportul).
Între pasul doi și trei, ai opțiunea să te oprești (autocontrol). Să pui PAUZĂ, fiind in contact cu reacția furioasă. „Unde îmi simt furia?”… „Iar astea sunt trenurile de gânduri. Aha, povestea cu smiorcăiala… Ce anume contează pentru mine în acest moment?”
Aici poți opta pentru un răspuns comportamental. E potrivit să te exprimi asertiv? Ce e acela stil asertiv poți găsi în alte articole. Poate merită să ceri șefei lămuriri suplimentare. Sau poate fi potrivit să revizuiești raportul. Depinde de situația ta particulară.
Mi pare important să reții că între X și Y există SPAȚIU, dacă așa decizi TU. Poți, dacă decizi cu adevărat și contează pentru tine, să locuiești acest spațiu. În alte cuvinte, poți pune STOP, rămâne prezentă (psihologic) și acționa deliberat și NU ghidată de reacția sau impulsul automat Y. E cea mai tare șmecherie din psihologie și are de-a face, ca s-o dau tehnic, cu controlul cognitiv. Mmm, dar cum poți face asta? Ce te poate ajuta la această șmecherie?
Înveți să folosești Vocea interioară, cea din capul tău. Vorbești cu tine, da, da! Îți spui pe nume și îți oferi îndrumare așa cum ai face cu un bun prieten. Nu critici! Nu negi ceea ce simți! Ci accepți sau lași să fie orice experiență (aici și acum) și apoi te ghidezi cu îndemnuri calme și ferme.
Odată ce intri în controlul acestei Voci și o folosești astfel încât să treci la acțiuni eficiente (a mindful trick!), viața ta poate deveni mai bună. Crește în calitate. E o abilitate psihologică. Merită să o cultivi. Viața iți oferă suficiente încercări. Și nu cred că e cazul să le faci mai dure decât sunt în realitate.
Deci, câte trepte de viteză are Viața? Câte vrei tu, dar cu condiția să vrei cu adevărat.
Articol preluat de pe blogul SasSeramis, cu acordul autorului
Credit imagine: depositphotos.com
