Omul refuză durerea, frustrarea sau supărarea; de altfel, orice emoție negativă. El refuză în loc să accepte, să le permită să fie, să coabiteze cu ele.
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Acum câteva zile a apărut un interviu pe un post TV în care un psihiatru ne spunea ce gândește și ce simte Putin și ce probleme mentale are. E uimitor să vezi cum un psihiatru poate să facă așa ceva, nu? Se uită un pic la niște materiale video pe Internet, apoi vine la TV și ne spune care-i treaba. De vreme ce omului, în genere, îi e dificil să explice ce se întâmplă cu propria minte, e cu atât mai spectaculos că un psihiatru român ne explică ce se întâmplă cu mintea altuia! Cu atât mai mult cu cât vorbim despre o persoană despre care știm doar ce ne lasă ea să vedem. Dar așa să fie? Să fie așa facil să știi ce simte și gândește o altă persoană?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
Credem că ne cunoaștem propriile minți și că ne putem prezice comportamentul în anume circumstanțe, prin intermediul introspecției, dar studiile din domeniul psihologiei ne arată exact contrariul.
Imaginați-vă că sunteți puși în situația de a participa la un experiment care constă în pedepsirea cu aplicarea unor șocuri electrice unor alți participanți la studiu. Cum v-ați comporta? Le-ați aplica șocuri electrice care, în realitate (dacă nu ar fi un experiment controlat), i-ar ucide pe cei care le suportă? Probabil ați spune că nu, căci așa vă cunoașteți pe voi înșivă: cu autocontrol, făcând diferența între ce e acceptabil și ce nu șamd.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
Elisabeth Kübler-Ross, medic psihiatru, e autoarea teoriei cu stadiile psihologice prin care, credea dumneaei, ar trece oamenii când află de moartea lor iminentă sau când au pierdut pe cineva drag. Această tanti a scris câteva cărți unde a promovat teoria cu stadiile și experiențele din apropierea morții. Și, evident, mulți alți simpatizanți, care au trecut cu magna cum laude examenul la rațiune critică, o promovează pe YouTube.
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Îmi imaginez că ești într-o relație romantică. La o cafea, te întrebi așa: de ce simt că îl iubesc și urăsc simultan? Sau te afli de câțiva ani într-un parteneriat, iar romantismul e deja plecat peste hotare laolaltă cu dorința sexuală. Și te întrebi: de ce mai rămân cu el? Greu de explicat.
Urmează ca mașinăria cognitivă să fabrice motive. Să-ți povestesc tragicomedia în baza unui excelent textbook de psihologie socială*. Cercetarea experimentală arată că pe măsură ce analizezi motivele, atitudinea tinde să se schimbe, deoarece (a) mintea conștientă fabrică motive ce nu prea reflectă ceea ce simți și (b) începi să te încrezi că așa simți potrivit cu motivele (efectul de corespondență).
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Dacă nu ne gândim serios la întrebare, pare că lucrurile sunt clare în ce privește emoțiile. Știm ce sunt, pentru că le experimentăm zilnic. Dar lucrurile nu sunt însă nici foarte clare și nici foarte simple (motivul pentru are nu sunt foarte clare...). De pildă, este „surpriza” o emoție? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
Acest „de ce” este esențial, pentru că arată nevoia unei teorii a emoțiilor, care să permită ulterior definirea acestora. Având o definiție, putem stabili ulterior ce este și nu este o emoție.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
Luna trecută mai mult de 100 de milioane de oameni s-au uitat la Squid Game, sângerosul serial de pe Netflix. Dacă violența de pe ecran este dăunătoare sau nu pentru noi a făcut obiectul unor studii extinse. Consensul este că poate avea efecte negative. Dar întrebarea de ce ne place să privim violența a primit mult mai puțină atenție.
Moartea, sângele și violența au atras mereu mulțimea. Vechii romani se adunau să vadă carnagii pe Colosseum. În secolele care au urmat execuțiile publice au constituit mari atracții. În epoca modernă, regizorul de film Quentin Tarantino este de părere că: „În filme violența este tare. Îmi place”. Se pare că mulți dintre noi suntem de aceeași părere. Un studiu despre filmele cu încasări mari a descoperit că 90% dintre ele conțin cel puțin un fragment în care personajul principal a fost implicat într-un act de violență. În mod similar, majoritatea americanilor savurează filmele de groază și văd astfel de filme de câteva ori pe an.
- Detalii
- de: Simon McCarthy-Jones
- Psihologie
Acesta e un articol pentru aceia dintre noi terorizați de bunul-simț. Cine nu are în echiparea proprie niște idei-forță sau cogniții/credințe de esență? Ele intră la narațiunea despre sine. Potrivit acesteia, cineva ar putea să creadă, spre exemplu, că e o persoană isteață foc. Ba chiar, și e o diferență, nu doar să creadă, ci să fie identificată cu această convingere (she has a core belief, m-ar englezi un cognitivist de la uzina cognitivă de terapeuți).
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Acest articol a fost generat de o întrebare (cea din titlul acestui articol) de pe Twitter. M-am gândit un pic la subiect, dar cum au ieșit mai multe cuvinte decât îți permite Twitter-ul să pui într-un număr rezonabil de mesaje, am zis că e mai bine să le adun într-un articol.
Întrebarea reflectă „înțelepciunea populară” și are, prin urmare, un nivel de imprecizie destul de ridicat, pentru că nu este clar la ce se referă „inteligența”. Dar acesta este meritul „înțelepciunii populare”, nu? Și anume faptul că încapsulează în cuvinte puține o experiență îndelungată a multora. Sigur, înțelepciunea populară nu trebuie să fie mereu „corectă”, dar trebuie să fi pornit de la ceva real :)
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
În vechime, să învingi plictiseala arăta tăria de caracter a celor excepționali. Să fii cu tine însuți nu a fost niciodată ușor. Dar astăzi, într-o lume plină de distracții, ce mai este distractiv? Mulți dintre noi găsesc chiar și perioade scurte, de maximum 15 minute, insuportabile fără un mijloc de distracție la îndemână. Chiar și șocurile electrice sunt preferabile companiei propriilor gânduri...
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
Da, sună ca un titlu de articol dintr-o revistă de popularizare a psihologiei. Dar după o sută de ani de studiu a naturii umane psihologii au învățat câteva lucruri despre noi. Printre altele, care sunt cele mai importante trăsături de personalitate și cum să le identificăm.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
Psihologia este văzută ca știința care se ocupă de om, mai precis de mintea (cum gândim?), sentimentele (cum simțim?) și comportamentul omului (de ce facem ce facem?). Ideile și metodele celor din acest domeniu au variat enorm, iar multe dintre teoriile de succes acum câteva zeci de ani sunt astăzi doar note de subsol ori parte din cărțile de istorie ale acestui domeniu. Iată cam ce-am aflat despre noi în ultimii 100 de ani.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
Deși există trăsături comune, există diferențe clare între un sociopat, psihopat și un narcisist.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
În psihologia evoluționistă, acei inși care exploatează și profită de resursele comunității, fără să ofere înapoi (sau oferă prea puțin), sunt numiți free-riders sau prădători.
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
În secolul XVII un filozof englez pe nume William Molyneux, a cărui soție era oarbă, și-a pus o întrebare simplă: poate un om născut orb, care devine capabil să vadă la un moment dat, să identifice pe baza datelor simțului tactil din memoria sa un cub și o sferă, atunci când le vede pentru prima dată?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație! |
Clic pe imagine pt. detalii.