Oamenii sănătoşi doresc să fie fericiţi. Şi există puţină îndoială în privinţa beneficiilor emoţiilor pozitive. Printre alte lucruri, ele ne fac mai sociabili, ne permit să gândim mai flexibil şi sunt asociate cu o mai bună condiţie fizică şi psihică.
Zâmbet fals? Iată cum poţi evita patru obstacole în drumul spre fericire.
Căutarea fericirii a devenit o obsesie modernă, o obsesie pe care psihologii au încurajat-o în cea mai mare parte, iar acest fapt ni se pare foarte firesc.
Dar, ca orice emoţie, ea are timpul şi loculul ei. Fericirea vine şi pleacă cu suişurile şi coborâşurile vieţii de zi cu zi şi a pune prea mult accent pe a fi fericit tot timpul poate fi o problemă.
Dr. June Gruber de la Universitatea Yale a petrecut câţiva ani în cercetarea fericirii şi a constatat că, uneori, la extreme, căutarea fericirii poate să se termine prost. Dar unde sunt acele extreme?
Gruber şi colegii ei au analizat emoţiile pozitive şi pe cele negative în situaţii particulare şi au identificat patru laturi întunecate ale drumului spre fericire (Gruber et al, 2013), fiecare dintre ele arătând că, uneori, căutarea fericirii pure poate să se termine prost.
1. Prea multă
Ar putea părea o nebunie să vorbeşti despre "prea multă" fericire dar, ca şi îmbuibarea cu ciocolată, poţi avea prea mult dintr-un lucru bun.
Ca şi satisfacţia generală de viaţă, fericirea presupune un echilibru între emoţiile pozitive şi cele negative pe care le experimentezi în fiecare zi. Pentru a prospera, avem nevoie atât de cele pozitive, cât şi de cele negative.
Este o observaţie interesantă că avem un nume pentru unii dintre indivizii care nu experimentează emoţii negative: îi numim psihopaţi. Asta nu înseamnă că oricine este prea fericit este un psihopat, dar sunt paralele interesante.
Există, de asemenea, paralele interesante între experienţa cu prea multă emoţie pozitivă şi mânie. Indivizii maniacali demarează uneori în fericire cu exces de viteză – asumându-şi toate tipurile de riscuri în exuberanţa lor - cu consecinţe dezastruoase pentru viaţa lor profesională şi socială.
Chiar dacă îi lăsăm la o parte pe cei cu tulburări de personalitate, există dovezi că a fi prea fericit poate duce la rezultate negative importante. Emoţiile negative ne furnizează tot felul de semnale importante: că am încălcat regulile societăţii, că suntem în pericol sau că riscurile pe care ni le asumăm sunt prea mari. Fără aceste semnale de avertizare ne-am băga în mult mai multe probleme.
Cu alte cuvinte: aşa neplăcut cum este, avem uneori nevoie să ne simţim prost. Este o parte din însăşi fiinţa noastră.
2. Momente nepotrivite
Dacă avem nevoie uneori de sentimentele noastre rele, atunci când?
În linii mari, avem nevoie de ele atunci când lucrurile nu merg bine. Fără aceste emoţii negative corespunzătoare, lucrurile pot merge prost. Iată câteva exemple:
:: Oamenii care sunt prea fericiţi, nu văd semnele de avertizare legate de persoanele sau situaţiile periculoase şi pot fi mai tentaţi să aibă încredere atunci când nu ar trebui. Nu e de mirare că oamenii mai fericiţi au, de asemenea, tendinţa de a fi mai creduli.
:: Răspunsul temător le pregăteşte corpul pentru luptă sau fugă: dar cu un zâmbet fericit prostesc pe faţa lor este mai puţin probabil că se vor îndepărta rapid sau vor câştiga lupta.
:: Oamenii gândesc de multe ori mai sistematic atunci când se confruntă cu emoţiile negative. În schimb, fericirea te face să crezi că totul este în regulă şi să mergi mai departe ca într-o situaţie de normalitate.
În anumite situaţii, emoţiile negative benigne, cum ar fi mânia şi invidia, constituie răspunsul corect şi pot ajuta chiar să ne motiveze în situaţii în care un astfel de răspuns se impune.
Deşi fericirea este un sentiment minunat, ea nu este întotdeauna răspunsul adecvat şi cel mai eficace pentru o situaţie. Uneori, emoţiile negative se dovedesc a fi mult mai utile.
3. Calea greşită
Una din marile ironii ale vieţii este aceea că, uneori, cu cât mai mult alergi după fericire, cu atât mai mult se îndepărtează ea de tine. Şi acest lucru este confirmat de unele studii care arată că atunci când oamenii fac un efort special pentru a deveni fericiţi, rezultatul este că se simt de fapt mai puţin fericiţi.
Un studiu în care subiecţii încercau să se forţeze să fie fericiţi în timp ce ascultau o piesă muzicală a constatat că aceştia erau mai puţin fericiţi decât cei care ascultau muzică fără a face niciun efort deosebit.
O parte a problemei este dezamăgirea pe care o resimţim cu privire la propriile noastre sentimente. Dacă mă străduiesc să mă simt fericit, şi acest lucru nu funcţionează, acest lucru este deosebit de dezamăgitor şi mă face să mă simt mai rău decât dacă aş lăsa emoţiile să-şi urmeze propriul curs.
Nici unul dintre aceste lucruri nu înseamnă că demersul de căutare a fericirii este o pierdere de timp, el trebuie doar să se facă în mod corect. Aşa cum formulează June Gruber:
"Căutarea fericirii poate duce la rezultate pozitive în cazul în care oamenilor li se dau instrumentele potrivite pentru a face acest lucru. Instrumentele care pot duce la creşteri durabile ale fericirii şi bunăstării includ abilităţile de reglementare a emoţiilor flexibile şi adaptabile, o mai mare conştientizare a ceea ce te va face fericit şi angajamentul în intensificarea activităţilor producătoare de fericire, mai degrabă decât urmărirea în mod direct a fericirii. "
4. Tipul rău
Deci, cum poate exista un tip rău de fericire? Un tip de fericire nu este echivalent cu alt tip de fericire? Totul se simte la fel.
Ei bine, nu chiar. Luaţi exemplul simplu al plecării în vacanţă: există emoţie, aşteptare, un sentiment puternic al dorinţei de a începe. Eşti nerăbdător să ajungi acolo şi să începi explorarea. Aceasta este fericirea legată de excitaţie şi a te simţi excitat.
Apoi, există un fel de fericire când stai în grădină după o zi de muncă grea şi o masă bună. Te simţi satisfăcut şi mulţumit. Soarele apune, copacii freamătă, se aude în depărtare un râs relaxat. În acest tip de fericire este vorba de calm, relaxare şi sentimentul unei munci bine făcute.
În opoziţie cu aceste tipuri 'bune' de fericire, iată două exemple de tipuri rele:
:: Fală nemeritată: un exemplu al acestui gen de plăcere este cel din curtea şcolii, pe care bătăuşii par să o resimtă din violenţa aleatorie asupra celorlaţi. Deşi ei pot avea plăcere pe moment, pe termen lung acest lucru duce la vină şi jenă.
:: Nepotrivire culturală: cultura poate determina parţial cum putem experimenta fericirea. De exemplu, în rândul poporului chinez, sentimentul de fericire în termeni de mulţumire este mai valorizat cultural decât sensul european-american al fericirii ca excitare şi aventură. Există unele dovezi că a fi în afara valorilor culturale predominante cu privire la ceea ce este fericirea poate fi dăunător.
June Gruber rezumă acest lucru astfel:
"Tipurile de fericire care generează consecinţe sociale negative sau care sunt în conflict cu normele unei culturi nu par a avea numai efecte pozitive pe termen lung, ele pot avea chiar efecte negative."
Fericirea din sens
"Este posibil să ai prea multă fericire, să trăieşti fericirea în momentul nepotrivit, să cauţi fericirea în moduri greşite şi să experimentezi tipuri greşite de fericire. În astfel de cazuri, fericirea poate să nu fie adaptativă şi ar putea duce chiar la consecinţe dăunătoare." (Gruber et al., 2013)
În loc de asta viaţa ar trebui să fie legată de posesia unui obiectiv cu sens şi semnificaţie personală, de dezvoltarea unor relaţii strânse cu ceilalţi şi de a da şi a primi sprijin.
Fericirea se poate subsuma demersului de realizare a unor astfel de obiective pe termen mai lung, mai degrabă decât aceluia de a căuta plăcere imediată pe cont propriu.
Traducere de Maricica Botescu după 4-dark-sides-to-the-pursuit-of-happiness cu acordul editorului
