Ne putem imagina următoarea situație: oamenii de știință dețin toate informațiile despre structura creierului, despre modul în care neuronii funcționează și interacționează.
Mai mult, cercetătorii cunosc totul despre activitatea creierului atunci când acesta percepe, de exemplu, o culoare (în ce constă activitatea neuronilor, ce substanțe chimice sunt eliberate etc.).
Cu alte cuvinte, suntem în situația în care activitatea creierului poate fi descrisă în detaliu, pe baza informațiilor de ansamblu (cunoaștere generală despre funcționarea creierului) și a informațiilor specifice (datele obținute în urma scanării creierului).
Problema este - și acesta este „problema dificilă a conștiinței” - că oricât de bine ar înțelege oamenii de știință procesele fizice din creier, nu pot explica de ce, de exemplu, vederea culorii este percepută în modul în care este percepută de către persoana care o experimentează (privește și percepe o anume culoare).
Nu există nicio cale de a explica experiența subiectivă în termeni de procese fizice.
Conceptul de „problemă dificilă” (eng. hard problem) a fost avansat de David Chalmers în anul 1995.
→ Citiți și: De ce explicarea conștiinței este conceptual imposibilă
