”Miericică”, ”dulceaţă”, ”zăhărel”: cum se face că atâţia termeni de afecţiune aparţin sferei ”dulci”? Ar putea această metaforă să se bazeze pe o legătură adevărată între gustul dulce şi trăsăturile agreabile de personalitate şi comportament?
Brian Meier şi echipa sa au rugat zeci de studenţi să evalueze caracterul agreabil, nevrotic şi extroversiunea a 100 de persoane, bazându-se pe imagini ale feţelor acestora şi pe o etichetă menţionând preferinţa fiecărei persoane pentru un anumit aliment, cum ar fi ”îmi place grepfrutul”. Oamenii care spuneau că preferă un aliment dulce erau judecaţi de către studenţi ca fiind mai agreabili, sugerând faptul că recunoaştem în mod implicit că preferinţa pentru lucruri dulci se datorează unei personalităţi ”dulci”.
Au dreptate oamenii atunci când fac această presupunere implicită? Studiile ulterioare aşa au sugerat. Studenţii care şi-au evaluat propria personalitate ca fiind mai agreabilă tindeau, de asemenea, să aibă o preferinţă mai puternică (decât semenii lor mai puţin agreabili) pentru băuturile şi alimentele dulci. În rândul unui alt grup de studenţi, o preferinţă mai puternică pentru alimentele dulci era asociată cu disponibilitatea lor de se oferi voluntar, fără a fi plătiţi, pentru un alt studiu, fără legătură cu acesta – lucru considerat de către cercetători drept un semn al comportamentului pro-social.
Aşadar, noi presupunem că oamenii cărora le plac alimentele dulci sunt drăguţi şi se dovedeşte că aşa şi sunt. Poate această legătură să fie exploatată? Dacă îi dai cuiva să mănânce un aliment dulce, se va simţi acesta mai agreabil? Va deveni el într-adevăr mai săritor? În cadrul a două studii ulterioare, studenţilor cărora li s-a dat să mănânce ciocolată (fie un Hershey's Kiss, fie o bucată de ciocolată Dove Silky Smooth) s-au autoevaluat ca fiind mai agreabili şi chiar şi-au dedicat mai mult timp pentru a ajuta un cercetător necunoscut, în comparaţie cu studenţii cărora li s-a dat un aliment acru sau un biscuit.
”Nu ştim de existenţa vreunui studiu care să arate că metaforele gustative prezic funcţionarea socială, astfel că descoperirile prezente sunt unice”, au spus cercetătorii. De ce există această legătură între gustul dulce şi personalitate şi comportament? Meier şi echipa sa cred că o posibilă cauză şi-ar putea avea originea în alăptat.” Laptele matern este incontestabil dulce ca gust şi compoziţie chimică, iar momentele în care bebeluşul este hrănit sunt marcate de o strânsă legătură între mamă şi copil”, au observat aceştia. ”Astfel, una dintre cele mai timpurii baze ale ataşamentului emoţional ulterior este şi ea marcată de o mâncare ingerată care are gust dulce.”
Psihologii au adăugat că este nevoie de mai multe cercetări pentru a explora alte potenţiale legături dintre gusturi şi personalitate. Ar putea cei care preferă mâncarea iute să aibă şi personalităţi ”iuţi”, de exemplu? De asemenea, trebuie să aflăm dacă aceleaşi legături apar şi în alte limbi. ”Ideea generală este că metaforele legate de gust ar putea fi utile în înţelegerea altor procese de personalitate decât cele examinate”, au spus aceştia.
Între timp, dacă se află despre aceste rezultate, legăturile romantice ar putea deveni puţin mai complicate. ţi-a dăruit partenerul tău acea cutie de bomboane pentru a te face mai ”dulce”, pentru că îşi doreşte într-adevăr să obţină ceva şi vrea să fii mai docilă? Pe de altă parte, poate este un test. Dacă strâmbi din nas la o ciocolată, ce îi va spune asta despre personalitatea ta?
Traducere de Ana Dumitrache după sweet-toothed-and-sweet-natured cu acordul editorului
