Înainte de anul 1953 medicii şi asistenţii foloseau în evaluările nou-născuţilor propriile intuiţii şi judecăţi clinice. Fiecare se concentra pe un indiciu sau altul. Unii căutau probleme de respiraţie, alţii urmăreau cât de repede va plânge bebeluşul. Fără o procedură standard, multe din semnele „periculoase” treceau nedectate şi, astfel, mulţi nou-născuţi au murit.
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Candidaţii fie pentru un post într-o companie, fie pentru un loc la masterat ori doctorat participă la un interviu. Acest interviu funcţionează, chipurile, drept filtru de selecţie. Unul, doi ori trei oameni ce alcătuiesc o comisie fac o evaluare în baza unor criterii. Cel puţin aşa cred ei, mai degrabă, îşi imaginează ei.
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Citesc sau aud, adesea, o remarcă născută, cred eu, din frivolitate. Ea sună în variate feluri, dar esenţa e următoarea: „Nu e nimic rău să crezi în suflete nemuritoare, forţe divine şi zei. Fiecare cu credinţa lui, iar dacă respectivei persoane îi face bine, atunci faptul de a crede e un lucru bun.”
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Aud de oameni care, declară ei, preţuiesc clipa. „Carpe diem” a devenit pentru aceştia un dicton, un deziderat spiritual. Ei consideră ca fiind de mare preţ să trăieşti în prezent. Să fi ajuns la această preţuire în urma unor experienţe personale revelatoare combinate cu ingestia de filosofie orientală (sau de ciupercuţe buclucaşe)?
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Lorenz şi Tinbergen au studiat de obicei animale solitare (monade) şi perechi de animale (diade). Începând din anii 1960, cercetătorii au început să pună mai mult accent pe grupurile mai mari de animale. Crook (1970) a propus termenul de etologie socială pentru a descrie acest accent al cercetării animalelor. Noii etologi s-au axat pe competiţie, comunicare şi cooperare între animale - felul în care şi-au dobândit şi păstrat teritoriile, au menţinut un nivel adecvat al populaţiei, au cules hrana, s-au apărat, au făcut reguli pentru lupte şi au format relaţii de cooperare.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Din ce în ce, familiile devin tot mai implicate în procesele terapeutice. În terapia autismului, de exemplu, Ivar Lovaas de la UCLA a obţinut rezultate bune prin utilizarea părinţilor ca terapeuţi. Studiile anterioare au arătat ca terapia intensivă din clinici îşi pierdea efectul, odată ce era încheiată. Doar dacă părinţii acţionau ca nişte terapeuţi întăririle pozitive puteau continua timp de ani de zile şi puteau acoperi toate aspectele diferite ale comportamentului.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Cele mai multe dintre terapiile tradiţionale erau foarte consumatoare de timp. Freud îşi trata pacienţii timp de ani de zile, iar analiştii de mai târziu i-au urmat exemplul. Versiunea originală a terapiei de desensibilizare a lui Wolpe putea dura până la un an. Rogers spunea că problema prezentată în a doua sau a treia sesiune era diferită de cea din a zecea sesiune, ceea ce însemna că auto-explorarea putea continua destul de mult timp.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Publicarea în anul 1942 a cărţii Self-Analysis (Auto-analiza) de către Karen Horney a dus la apariţia unui nou gen de literatură psihologică: cărţile de auto-ajutorare. Aceste cărţi oferă sfaturi cu privire la rezolvarea problemelor psihologice, eliminând necesitatea de a vizita sau de a plăti serviciile unui terapeut. În 1969, în discursul său prezidenţial din cadrul Asociaţiei Americane de Psihologie, psihologul George Miller şi-a îndemnat colegii psihologi să „renunţe la psihologie”.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
În gălăgia zilnică a ”crizelor” cu care se confruntă omenirea, uităm de multele generaţii care sperăm să ne urmeze. Nu cele care vor trăi peste 200 de ani, ci cele care vor trăi peste 1.000 sau 10.000 de ani. Folosesc cuvântul ”sperăm” deoarece ne confruntăm cu riscuri, numite riscuri existenţiale care ar putea ameninţa să şteargă omenirea de pe faţa pământului. Aceste riscuri nu sunt doar riscuri ale unor mari dezastre, ci ale unor dezastre care ar putea pune capăt istoriei.
- Detalii
- de: Anders Sandberg
- Scepticus: graniţele gândirii
Psihologii care au practicat terapia în anii '40 şi '50 s-au identificat, de obicei, cu o anumită "şcoală". Ei au fost rogersieni sau adlerieni sau freudieni. Prin anii '70, însă, un număr tot mai mare dintre ei erau tentaţi să folosească idei de la mai multe şcoli. Aceasta este orientarea eclectică. Eclectismul presupune proiectarea terapiei din mai multe surse diferite.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Ce sunt celulele coş? Cum poţi stimula una? Simţul cutanat sau simţul tactil presupune trei tipuri diferite de receptori. Unul din ei – celula coş - constă în fibre nervoase înfăşurate în jurul bazei firului de păr. Poţi verifica faptul că o singură celulă coş, atunci când e stimulată, produce o senzaţie detectabilă. Găseşte un singur fir de păr de pe braţ, îndoaie-l cu atenţie fără să deranjezi alte fire de păr sau să apeşi pielea şi observă senzaţia. Când firul de păr este îndoit prin presiune, neuronul trimite impulsuri către creier.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Gustul este de obicei numit simţul gustului, în ciuda faptului că olfacţia stăpâneşte abilitatea noastră de a gusta mâncarea şi lichidele. Celulele pentru gust sunt adunate laolaltă în mugurii gustativi de pe limbă, iar mugurii gustativi sunt ascunşi în umflăturile de pe limbă numite papile.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Ce este ”aroma terapia”? Unii psihologi consideră că mirosurile pot modifica starea de spirit. Un psiholog social a patentat un dispozitiv ce emite mirosuri despre care spune că sunt benefice din punct de vedere psihologic şi există o mică industrie bazată pe ideea de aroma terapie. Fiole mici cu miros plăcut ce emană substanţe sunt vândute oamenilor care vor să-şi sporească vigilenţa sau să-şi îmbunătăţească starea de spirit.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Ce este adaptarea olfactivă? Cât de completă este după câteva minute? Adaptarea senzorială, diminuarea răspunsului în urma stimulării continue, apare în cazul mirosului ca şi în celelalte simţuri. Adaptarea olfactivă este rapidă şi aproape completă din cauza unui sistem chimic special ce neutralizează răspunsul receptorilor olfactivi la mirosuri. În cazul olfacţiei, mirosurile par cu 80% mai puţin puternice după câteva minute de expunere la ele.
- Detalii
- de: Russell A. Dewey
- Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Pentru necunoscători filozofia poate părea complicată. Dar oare chiar aşa este? Deşi pare a fi greu de abordat, aceasta poate fi mai uşor înţeleasă dacă este explicată de cineva care, pe lângă vastele cunoştinţe în domeniu, are şi capacitatea de a le transpune pe înţelesul tuturor. O astfel de persoană este Thomas Nagel. Profesor de filozofie şi drept la New York University, acesta încearcă în cartea „Ce înseamnă, oare, toate acestea? O foarte scurtă introducere în filozofie”, să explice filozofia celor care nu au luat niciodată contact cu ea.
- Detalii
- de: Ruxandra Besciu
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
