Spune-ți opinia!


Portret (imaginar) al lui Epictet (1715). Imaginea completă aici.

1. Epictet, care a trăit, probabil, între 130 și 50 î.e.n., este unul dintre reprezentanții de frunte ai stoicismului. Acesta s-a născut în Hierapolis (Grecia Antică, astăzi în vestul Turciei), într-o familie de condiție modestă. A trăit o vreme, ca sclav, la Roma, în casa unui ostaș în garda de corp a împăratului roman Nero. A fost ulterior eliberat de stăpân, care a fost uimit de înțelepciunea sclavului, pe care l-a ajutat apoi să urmeze lecțiile filozofului stoic Musonius Rufus. După ce împăratul Domițian a exilat filozofii din Roma (filozofia stoică se opunea stilului autocrat al împăratului), Seneca s-a retras la Nicopolis, unde a întemeiat o școală de filozofie. Stoicismul, așa cum îl veți vedea în acest articol explicat de Epictet, este, în fapt, un mod de a trăi. „Manualul” lui Epictet este, în esență, o sumă de reguli pentru o viață corect trăită. Stoicismul este o filozofie surprinzător de actuală.


2. Filozofia stoică antică conține trei mari etape: etapa veche, reprezentantă de Zenon din Kytion; etapa medie, reprezentată de Chrysippos și etapa romană, reprezentată de Seneca, Epictet și Marcus Aurelius (ale cărui idei, materializate în cartea „Către sine însuși”, le-am expus aici).

Într-o opinie personală, deși Epictet este pus, în genere, la același nivel cu Marcus Aurelius, profunzimea gândirii sale nu este atinsă de împăratul roman decât rareori. Manualul lui Epictet, prezentat aici, este un adevărat curs despre „arta de a trăi”.

3. Stoicii sunt materialiști, dar cred în „logos”, principiu imanent materiei, identificat cu divinitatea. Etica stoică presupune arta de a trăi conform legilor naturii. Idealul stoicilor este omul înțelept, sophos, care cunoaște legile universului, este rațional, își stăpânește pasiunile, este virtuos. Deși stoicul se desăvârșește în solitudine, nu este evitată participarea la politica cetății, dimpotrivă.

4. Epictet promovează doctrina acțiunii. Rațiunea se aplică în 3 domenii: dorința, opțiunea și judecata.
Educația stoică ne îndeamnă să ne stăpânim dorințele, să înțelegem că realitatea pe care n-o putem controla este „indiferentă”.
Apoi, trebuie să direcționăm înclinațiile nostre după legile naturii. Omul trebuie să-și îndeplinească îndatoririle pe care le are față de zei, cetate, familie etc.
Apoi, în fine, raționamentul asigură fermitatea judecăților, controlate de voința și logosul nostru.
Trecând prin aceste etape, omul devine liber și independent.
Epictet este cel mai religios dintre stoici, Zeul supraveghind universul și viața omului, locuind în om, văzând și înțelegând totul.
Zeul nu se distinge de univers, fiind inteligența care guvernează totul, iar omul este doar o parte din acest univers.

5. Deși nu a fost creștin, apropierea de creștinism a lui Epictet este certă. „Manualul” a fost adoptat, de exemplu, de călugării de la Muntele Sinai.

6. Opera lui Epictet conține: 1) Diatribe (sau Dizertații); 2) Enchiridion (sau Manualul), care reprezintă o antologie a Diatribelor; 3) Fragmente (culese de diverși autori, precum Marcus Aurelius sau Aulus Gellius). Epictet nu a scris, gândurile acestuia fiind puse în litere de unul dintre discipoli, Flavius Arrianus.


Manualul:


7. Din lucrurile lumii acesteia, unele stau în puterea ta, altele nu.

Comentariu:
Epictet arată că lumea exterioară este dincolo de controlul individului. Poți controla, crede el, propria voință, dorință sau aversiune, dar nu faima (s-o obții când vrei), averea sau corpul.

8. Cine n-are parte de ce dorește, se simte nenorocit. Cine se lovește de ce nu dorește, la fel.

Comentariu:
Ce-ți dorești, trebuie să fie în puterile tale; altfel, te vei lovi de neîmpliniri și amărăciune. Iar dacă te îngrijorezi de lucruri pe care nu le poți controla, cum ar fi boala ori moartea,  la fel, te vei simți nenorocit când te lovesc / se apropie (moartea).

9. În fața oricărui lucru, întreabă-te: „La urma urmei, ce este acest lucru?”. [...] Îți săruți copilașul sau soția? Spune: sărut o făptură omenească. Moare? N-ai de ce să-ți pierzi cumpătul.

Comentariu:
Poate părea brutal, dar gândirea stoică presupune înțelegerea legilor universului, iar una dintre aceste legi spune că ce se naște și moare. Înțelegerea acestei realități te-ar putea ține cumpătat în fața nenorocirilor.

10. Nu fenomenele naturii îi chinuie pe oameni, ci părerile omului despre acestea. De pildă, moartea nu are nimic de temut.

11. Prostul dă vina pe alții, cel ce începe să se lumineze dă vina pe sine, iar înțeleptul nu dă vina pe nimeni.

12. Nu te mândri cu ce nu-i al tău. Când spui: „ce frumos cal am”, te mândrești cu o calitate a calului.

Comentariu:
Această cugetare își găsește rapid aplicabilitatea în modernitate. Câți nu ne mândrim cu munții noștri, cu istoria noastră, cu nu știu ce sportiv celebru șamd, când, în fapt, nu avem niciun merit cu privire la acestea. Dar ne însușim, în mod misterios, ce e al altcuiva și ne comportăm ca și cum ar fi al nostru.

13. Caută în tine puterea de a ține piept greutăților vieții: la ispita frumuseții, ai înfrânarea; la vorba rea, răbdarea; la greutate muncii, curajul. Când stăpânești acestea, ce-ți mai poate sta în cale?

14. Nu spune: „am pierdut cutare lucru”, ci: „l-am dat înapoi”, fie că e vorba de pierderea copilului, nevestei, pământului ori orice altceva. Dar ai grijă de ce ai în păstrarea ta.

Comentariu:
Cu certitudine, viața era mult mai grea pe vremea lui Epictet decât astăzi. Cel mai mare ucigaș al femeilor tinere era actul nașterii. Copiii mureau adesea în primii ani de viață de diverse boli. Probabil că și astfel de gânduri îi treceau prin minte filozofului când revenea la suferința umană și modul în care trebuie să ne raportăm la ea.

15. Cine vrea să fie liber, nu se ia după ce fac ori nu fac alții, căci atunci sclav rămâne.

Comentariu:
Această maximă este pusă într-un context în care vorbește, iar, despre cele aflate sub controlul omului, cum ar fi puterea de a rezista ispitelor, și cele aflate în afara puterii omului, cum ar fi sănătatea celor apropiați.

16. Dacă vezi pe cineva îndurerat (i-a plecat fiul la drum lung, și-a pierdut averea etc.), ascultă-l, îmbărbătează-l, varsă o lacrimă (dar nu din toată inima).

Comentariu:
Epictet nu vede ca o simulare vărsarea lacrimii fără a simți ceva, pentru că trebuie să înțelegi că cel îndurerat este doborât de părerile sale, fără a înțelege că nu controlează ce-i în afara sa. Iar ce nu poți controla, nu ar trebui să te afecteze.

17. Nu uita că ești un actor într-o dramă aleasă de cineva mai mare decât tine. Ai primit rolul de sărac, șchiop, magistrat? Joacă-l bine.

Comentariu:
Nu este vorba despre fatalism și renunțare. Este vorba despre acceptarea vieții așa cum este, fără a te plânge de ce nu poți schimba. Asta nu înseamnă că nu trebuie să-ți dorești mai bine. În fapt, Epictet însuși a fost sclav la Roma, dar a fost eliberat, devenind fondator de școală filozofică.

18. Ești invincibil dacă nu intri în lupte care nu stau în puterea ta. Om liber - asta e totul. Iar pentru a fi liber trebuie doar să disprețuiești ceea ce nu stă în puterea ta.

19. Moartea, exilul și toate ororile - să le ai mereu în fața ochilor tăi. Și atunci nici nu vei cădea prea jos, nici nu te vei spera prea mult.

20. Dacă ți-ai închinat viața filozofiei, iar unii te vor lua în batjocură, nu te intimida, ci susține ce crezi ca și cum ai fi trimisul Zeului pe Pământ. În curând acești denigratori te vor urma și ei.

21. Valoarea omului nu stă în ce pare, ci în ce este el.

Comentariu:
În context, această maximă vorbește despre faptul că autenticitatea este mai importantă decât diverse roluri sociale nemeritate.

22. La orice lucru, cântărește bine și începuturile, și urmările. Altfel, vei începe multe cu entuziasm, dar la prima dificultate vei renunța la ele. Nu toți avem toate darurile, ci unii unele și alții altele.

23. Răul nu poate veni niciodată din sfera lumii externe, care nu este în controlul nostru.

Comentariu:
Asta pentru că Zeul, imanent lumii, creează o lume după anumite legi, care nu pot fi perturbate de om. Ce numim noi „rău” este doar o părere omenească despre ceva extern, indiferent.

24. Taci cât mai mult; vorbește doar cât trebuie și scurt. Îndreaptă discuția către subiecte alese. Între persoane necunoscute, să taci.

25. La petrecere, nu te pune cu străini și neciopliți. Oricât de curat ai fi, dacă ai de-a face cu oameni necurați, te vei păta și tu, fără voie.

26. În ce privește mâncarea, băutura, îmbrăcămintea, locuința, gospodăria - ține-le la strictul necesar. La lux și plăcerile simțurilor renunță cu totul.

27. Dacă afli că cineva te-a vorbit de rău, nu te supăra, ci spune: „Dacă știa el săracul și de alte păcate ale mele, nu spunea doar atât!”.

28. În conversație nu vorbi tot timpul de isprăvile sau întâmplările tale, căci plăcerea ta de a povesti nu este plăcerea celorlalți de a asculta.

29. Te-ai gândit îndeajuns și te-ai hotărât să faci ceva? Din acest moment nu-ți mai pasă nici de lume, nici de ce crede ori spune cineva.

30. Măsura averii este nevoia corpului, după cum măsura sandalei este mărimea piciorului. Ai înțeles aceasta? Vei avea o limită în toate.

31. E semn de animalitate să ai mereu în vedere corpul: sport mult, mâncare multă, băutură multă, petrecere multă.

32. Orice lucru are două toarte: de una poți să-l ridici, de alta nu. Ți-a făcut fratele vreun rău? Ți-i frate și ați crescut împreună...

33. Nu ameți lumea cu filozofia ta, ci arată la ce fapte ai ajuns, după ce ai pus-o în practică.

34. Cum se distinge cel aflat pe calea înțelepciunii: nu critică și nu laudă pe nimeni, nu plânge și nu dă vina pe nimeni. El nu se mai teme decât de sine.

35. Dacă m-ar ruga cineva să-l explic pe Chrysip, mi-ar fi rușine să nu pot arăta decât vorbe nepuse în practică.

Comentariu:
Epictet punea mare accept pe partea practică, așa cum s-a putut observa din cele scrise mai sus. Interpretările scrierilor i se păreau pierdere de vreme, atâta vreme cât nu exista o învățătură care să-ți arate cum să trăiești în mod virtuos.



Notă:
Articolul are la bază cartea „Manualul și Fragmente” apărută la Editura Saeculum Vizual, 2002. Multe dintre maximele de mai sus sunt prelucrate, pentru a fi mai inteligibile și rescrise, în special pentru a păstra textul la dimensiuni reduse. Desigur, recomandăm lectura întregii cărți.

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



SUSȚINE SCIENTIA!
Donează
prin PayPal


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro