Facem o excepție astăzi și ne abatem de la „linia” site-ului, pentru a promova ultima investigație Recorder.ro, probabil cea mai importantă din istoria publicației, referitoare la corupția sistemică din magistratura românească. Asta în condițiile în care, deși investigația este disponibilă online de ieri, aproape nicio publicație majoră și niciun post TV nu a preluat-o.
În cuvintele celor de la Recorder.ro: „politicul a oferit legi care au creat o organizare piramidală a sistemului de justiție, punând toată puterea în mâinile unui grup restrâns de magistrați, iar această mână de magistrați a oferit la schimb o justiție care nu-i mai deranjează pe cei puternici. Mărturiile pe care le-am adunat din interiorul sistemului de justiție și pe care le prezentăm în acest material sunt de o gravitate fără precedent. Ele vorbesc despre dosare de mare corupție în care judecătorilor li se sugerează să ia decizii favorabile inculpaților, despre încălcarea flagrantă a principiului repartizării aleatorii a dosarelor prin schimbarea discreționară a completurilor de judecată, despre cum magistrații care nu se supun sunt marginalizați, hăituiți prin anchete ale Inspecției Judiciare și uneori chiar excluși din magistratură. Consecințele acestor realități dramatice ne afectează viețile tuturor, pentru că o societate democratică nu poate supraviețui fără o justiție independentă”.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Vladimir Putin și Xi Jinping: parteneri într-o narațiune online disruptivă
Credit: EPA/Alexander Kazakov/Sputnik/Kremlin Pool
Când vorbim despre dezinformare – răspândirea intenționată de informații înșelătoare –, de obicei ne imaginăm minciuni evidente și „știri false” promovate de guverne străine. Uneori intenția este de a influența alegătorii în alegeri, iar alteori de a semăna confuzie într-o criză.
Dar aceasta este o versiune oarecum simplificată a lucrurilor. De fapt, țări autoritare, precum Rusia și, tot mai mult, China, sunt angajate într-un proces continuu și extins de creare a unei realități politice deformate. Ele caută să submineze subtil imaginea democrațiilor occidentale, prezentându-se pe ele însele și blocul lor tot mai mare de parteneri autoritari ca fiind viitorul.
- Detalii
- de: Aiden Hoyle
- Blogul Scientia
Mai jos găsiți transcrierea discursului fizicianului american Sean Carroll, care vorbește despre evoluția ideilor în fizică și modul în care Einstein, deși genial, nu a inventat de la zero fizica relativității generale: videoclipul îl puteți urmări integral aici.
„Îmi place să spun că Einstein este, dacă e posibil, subapreciat ca fizician, ceea ce e greu de imaginat, având în vedere cât de mult este apreciat. Când povestim istoria fizicii, încercăm să o menținem coerentă și nu putem ține minte totul, așa că atribuim foarte mult credit unui număr relativ mic de indivizi, Einstein fiind unul dintre ei. Realitatea dezordonată este că toți acești oameni foarte inteligenți, inclusiv Isaac Newton, comunicau cu alți oameni. De aceea este întotdeauna interesant să vezi evoluția ideilor, care nu merge în pas cu evoluția persoanelor. Oamenii diferiți au idei diferite, au idei diferite în momente diferite, le preiau din surse diferite – aceasta este realitatea umană dezordonată a activității științifice.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Idei-cheie:
• Statele-Goliat sunt instituții centralizate care impun reguli și extrag resurse de la o populație aflată într-un teritoriu închis.
• Luptele pentru putere din întreaga istorie a omenirii provin din manipularea a patru forme de putere: puterea decizională, controlul prin amenințări și violență, controlul resurselor și controlul informației. Inegalitatea economică acționează ca un factor principal al colapsului societal.
• Democrația este în declin: 5,7 miliarde de oameni (71% din populația Terrei) trăiesc acum într-o autocrație.
• Statele Unite ca trecând prin „cel mai rapid episod de autocratizare din istoria lor modernă”.
• Pământul devine mult mai fragil și vulnerabil la colaps decât credem.
• Va fi nevoie ca tot mai mulți dintre noi să voteze împotriva apocalipsei, să aibă încredere în cunoașterea experților (nu în opiniile politicienilor) și să lucreze pentru a extinde și rafina democrația ca principal mod de guvernare a statelor lumii.
Ne imaginăm civilizațiile antice ca funcționând foarte diferit față de modul în care operează economia noastră astăzi. Totuși, asirienii din epoca bronzului care trăiau în Mesopotamia acum aproximativ 3-4 mii de ani au pus bazele capitalismului modern într-o regiune care cuprinde cea mai mare parte a actualului Irak, estul Siriei și sud-estul Turciei.
Imperiul Asirian a fost rădăcina a ceea ce mulți cercetători numesc astăzi „Occidentul”.
Scrierea cuneiformă, cea mai veche din lume, consemnează dovezi ale existenței creditului, împrumuturilor și datoriilor ca „bani virtuali” și apariția comercianților de elită care dețineau monopoluri ale comerțului. Ei comercializau staniu din Afganistan, adus din orașul Kaneș (în Turcia de astăzi), în întregul lor imperiu, asemenea corporațiilor multinaționale din prezent.
- Detalii
- de: John Long
- Blogul Scientia
Cum ar putea o profesoară universitară și o cercetătoare de renume internațional să devină criminală de război? Această întrebare m-a determinat să petrec sute de ore intervievând-o pe Biljana Plavšić, astăzi în vârstă de 95 de ani, la locuința ei din Belgrad, capitala Serbiei.
Plavšić, fost biolog, lider politic sârb bosniac de rang înalt și președintă a Republicii Srpska, este singura femeie dintre cele 161 de persoane inculpate de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII). Este prima femeie politician de rang înalt judecată pentru atrocități în masă.
Peste 100.000 de oameni au murit în războiul bosniac din 1992–1995. Cel puțin 8.000 de bărbați și băieți bosniaci (musulmani bosniaci) au fost uciși de Armata Sârbilor Bosniaci în genocidul de la Srebrenica, în iulie 1995.
- Detalii
- de: Olivera Simic
- Blogul Scientia
Mai jos puteți citi sinteza unui amplu articol publicat la începutul lui noiembrie de faimosul jurnalist american Thomas L. Friedman, responsabil de domeniul „externe” pentru New York Times. Acesta își justifică demersul pentru a propune o nouă denumire pentru etapa istorică pe care-o traversăm, prin prisma multiplelor și profundelor schimbări recente: „Trebuie acum să urmăresc impactul și interacțiunile nu doar ale superputerilor, ci și ale mașinilor super-inteligente, ale indivizilor super-înzestrați care profită de tehnologie pentru a-și extinde influența, ale corporațiilor super-globale, precum și ale super-furtunilor și ale statelor aflate în super-colaps, precum Libia și Sudanul”.
Avem nevoie de un nume nou pentru epoca noastră. De ce? Pentru că lumea traversează o transformare atât de profundă, încât etichetele vechi au devenit neîncăpătoare. „Războiul Rece”, „post-Războiul Rece”, „epoca informației”, „Antropocen” sau „reîntoarcerea geopoliticii” surprind fragmente, dar nu o descriu întregul.
Schimbările climatice, inteligența artificială, biologia sintetică, noile lanțuri industriale, reconfigurările geopolitice și migrațiile globale nu mai pot fi separate în sertare. Ele se amplifică și se influențează reciproc, creând o lume în care orice lucru interacționează cu orice alt lucru.
Craig Mundie, fostul șef de strategie al Microsoft, sugerează o denumire pentru această epocă - Policen -, o epocă în care „poly” — „mulți”, „multiple” — devine trăsătura definitorie. Și, pentru prima dată, avem o etichetă care surprinde simultan complexitatea climatică, tehnologică, socială și geopolitică a lumii.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Mai jos puteți principalele aspecte (extrase) ale unui raport recent al Institutului Național de Statistică - INS - cu privire la dimensiunile incluziunii sociale în România.
Excluziunea socială afectează indivizi şi comunităţi în moduri foarte diverse, care nu pornesc doar de la sărăcie – aşa cum se consideră de obicei – ci şi de la neintegrare socială cauzată de neparticiparea la relaţiile sociale în care se implică majoritatea, de la lipsa unui loc de muncă, de la posibile disfuncţionalităţi familiale, de la discriminare sau intoleranţă etc. Excluziunea socială a unor persoane sau categorii de persoane are cauze numeroase şi ia forme multiple, transmiţându-se adeseori de la o generaţie la alta.
În mai 2021, la summitul social de la Porto, toți liderii europeni s-au angajat să atingă obiectivele sociale pentru anul 2030, propuse de Comisia Europeană printr-un plan de acțiune privind punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Planul de acțiune propune o serie de inițiative și stabilește trei obiective principale:
- o rată de ocupare a forței de muncă de cel puțin 78% în Uniunea Europeană;
- cel puțin 60% dintre adulți ar trebui să participe în fiecare an la activități de formare profesională;
- reducerea numărului persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială cu cel puțin 15 milioane; dintre acestea, 5 milioane ar trebui să fie copii.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Frontul din Ucraina nu mai seamănă cu Primul Război Mondial - nu mai există o linie continuă de tranșee, ci un teritoriu fragmentat, traversat permanent de drone care vânează oameni, blochează transporturi de sprijin logistic, schimbă modul de luptă și împing armatele într-o nouă eră a ducerii războiului.
Totul este schimbat: de la modul în care se asigură sprijinul logistic sau medical, la cum se execută rotația și evacuarea trupelor sau cum se desfășoară asaltul pozițiilor adverse. Dronele sunt folosite într-un număr din ce în ce mai mare de specializări.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Ideea de a pulveriza particule reflectorizante în stratosferă pentru a reduce lumina Soarelui și a opri încălzirea globală nu mai aparține doar literaturii SF. Un start-up israelo-american, Stardust Solutions, susține că dezvoltă o tehnologie completă de „injecție de aerosoli stratosferici” și că în câțiva ani ar putea oferi guvernelor un „serviciu” de răcire a planetei.
Dincolo de promisiune, mecanismul fizic, riscurile climatice și actorii implicați arată cât de periculos de aproape suntem de posibilitatea tehnică de a umbla la „termostatul global”.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Modelele computerizate privind clima nu pot reproduce realitatea. Modelele climatice actuale sunt instrumente științifice extraordinare, dar ele nu pot reda fidel complexitatea sistemului climatic al Pământului. La scară globală, oferă o imagine generală a tendințelor – cum ar fi creșterea temperaturilor medii sau topirea ghețarilor – însă la scară regională și locală rezultatele lor devin mult mai incerte.
Această limitare este crucială, deoarece schimbările climatice induse de om sunt o problemă a viitorului. Avem nevoie să știm cum vor evolua condițiile în locurile în care trăim, pentru a decide ce măsuri merită luate: cât să investim în adaptare, ce politici să susținem și ce riscuri să acceptăm.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Oamenii au ştiut despre, au reflectat asupra şi s-au îngrijorat în legătură cu schimbarea climei de milenii. Din secolul al IV-lea î.Hr. grecii şi romanii antici recunoşteau că clima se schimbă de-a lungul timpului şi că activitatea umană o poate determina.
Ei au fost profund preocupaţi de impactul pe care l-ar putea avea asupra noastră, ca indivizi, şi asupra societăţii.
- Detalii
- de: Konstantine Panegyres
- Blogul Scientia
Einstein (stânga, rândul de jos) în anii de şcoală, şcoala din Aarau, 1896
Credit: th.physik.uni-frankfurt.de
Albert Einstein rămâne unul dintre cei mai mari gânditori ai fizicii, dar, ca orice om, a făcut și greșeli. Unele dintre acestea, însă, au stimulat descoperiri semnificative în fizică, chiar și mult timp după moartea sa.
Einstein a adus contribuții fundamentale la înțelegerea spațiu-timpului, însă a trăit într-o epocă limitată de cunoștințele vremii. Astfel, uneori predicțiile sale au fost ușor eronate sau chiar greșite. Privind mai atent „erorile” sale, descoperim însă o gândire precaută și profundă, menită să exploreze natura universului.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Mașina lui Musk, „condusă” de Starman, un manechin-cosmonaut, plecată către adâncimile sistemului solar în 2018
Dincolo de cursa pentru scopuri științifice, comerciale și militare, există o altă cursă spațială, de un tip mai curios. O cursă pentru a fi primul care trimite diverse obiecte acolo sus. Dar de ce?
În decembrie 2024, călugări budiști din Japonia au încercat, fără succes, să trimită un mic templu la bordul unui satelit pe orbită. Racheta a ajuns totuși la peste 110 km de Pământ, marcând prima dată când Dainichi Nyorai (Buddha cosmosului) și mandala au fost transportați în spațiul cosmic. Călugării vor să mai încerce.
- Detalii
- de: Tony Milligan
- Blogul Scientia
De mai bine de o jumătate de secol, oamenii de știință se străduiesc să răspundă la întrebarea clasică a lui Fermi: „Unde sunt ceilalți?”.
Răspunsul la această întrebare este extrem de dificil, în parte din cauza lipsei de date a programului de Căutare a Inteligenței Extraterestre (SETI), rezultat al unei lipse istorice de finanțare și resurse.
Totuși, dificultatea provine și din presupunerile inerente care fac imposibilă o soluție simplă. Așa cum a fost formulat „paradoxul lui Fermi” (de principalii săi susținători, Michael Hart și Frank Tipler), se presupune că civilizațiile avansate vor tinde în mod natural să se extindă dincolo de planeta lor de origine și să colonizeze alte sisteme stelare.
- Detalii
- de: Matthew Williams
- Blogul Scientia
O echipă de fizicieni susține că a demonstrat matematic faptul că universul este construit pe un tip de înțelegere ce există dincolo de algoritmi, oferind un argument decisiv împotriva ideii de univers - simularea-computerizată. Dar e posibil așa ceva?
Ipoteza conform căreia realitatea ar fi o vastă simulare informatică rulată de o civilizație superioară a fascinat deopotrivă fizicieni, filosofi și scriitori de science-fiction. De la argumentul lui Nick Bostrom până la filmele din seria „Matrix”, ideea că totul ar putea fi un cod digital a devenit parte din imaginarul contemporan.
Un studiu semnat de cercetători din Canada, Statele Unite, Marea Britanie și Italia arată, afirmă aceștia, că această viziune se lovește de o limită matematică fundamentală: realitatea nu poate fi descrisă complet printr-un algoritm.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
În 1844, Berlinul a fost cuprins de o febră culturală pe care criticii au numit-o „Lisztomania”. Poetul german Heinrich Heine a inventat termenul după ce a asistat la primirea aproape delirantă de care pianistul și compozitorul maghiar Franz Liszt beneficia în sălile de concert din întreaga Europă.
O gravură răspândită pe scară largă din anii '40 ai sec. XIX (în imaginea de mai sus) a fixat această imagine: femei care leșină sau se prăbușesc, altele aruncând flori spre scenă. Bărbații par și ei atinși de prezența magnetică a pianistului (sau poate de reacția femeilor la el).
- Detalii
- de: Timothy McKenry
- Blogul Scientia
