Câte persoane trăiesc, de fapt, pe Pământ? De ce multe statistici demografice sunt incerte

În mod normal, întrebarea „câți oameni trăiesc într-o țară?” ar trebui să aibă un răspuns simplu. Statele fac recensăminte, iar organizațiile internaționale publică cifre oficiale. Dacă vă uitați, de exemplu, pe worldometers.info, citiți ceva de genul: 8.272.945.020 oameni! Pe worldpopulationreview.com avem ceva un pic diferit: 8,298,978,817. Vreți să știți câți oameni sunt în Afganistan, Congo sau... Papua Noua Guinee? Simplu! Intri pe Wikipedia ori alt site și afli în câteva secunde. Dar de unde știi că sunt corecte acele date? Pe ce sunt bazate?

În realitate, pentru o mare parte a lumii aceste numere sunt mai degrabă estimări aproximative decât măsurători reale.

Firefox va permite blocarea completă a funcțiilor IA în browser

Mozilla a anunțat că utilizatorii Firefox vor putea bloca toate funcțiile de inteligență artificială integrate în browser. Noua opțiune va fi disponibilă începând cu versiunea Firefox 148, care începe să fie distribuită din 24 februarie, și vine ca răspuns la cererile utilizatorilor care nu doresc deloc funcții IA în experiența lor de navigare.

Ce este virusul Nipah? Și ce îl face atât de letal?

Un focar al virusului Nipah, extrem de letal, apărut în India, a pus numeroase țări din Asia în stare de alertă ridicată, având în vedere că rata de mortalitate la oameni poate fi cuprinsă între 40% și 75%. Mai multe țări, inclusiv Thailanda, Malaezia și Singapore, au introdus noi măsuri de screening și testare, după ce cel puțin două persoane au murit de virusul Nipah în statul indian Bengalul de Vest în această lună.

Este societatea umană în declin sub aspectul moralității publice?

Vorbește cu un membru oarecare al publicului și, cel mai probabil, îți va spune că, în fapt, comportamentul oamenilor se înrăutățește. De la furturi din magazine săvârșite la vedere, la ascultarea muzicii cu volumul tare în transportul public și până la violența împotriva lucrătorilor din comerț, există suficiente motive pentru a privi cu pesimism la ceilalți oameni.

Această percepție este susținută de cercetări: un studiu publicat în iunie 2023 a constatat că oamenii din peste 60 de țări cred că decența de bază este în declin. Un sondaj din 2025 realizat pe 9.600 de americani a arătat că 46% consideră că grosolănia este, în ansamblu, în creștere, în timp ce doar 9% cred că a scăzut față de nivelurile de dinainte de pandemie.

Dar percepția oamenilor poate fi inexactă. În cercetările mele, investighez cât de precise sunt percepțiile oamenilor despre ceilalți, care sunt implicațiile percepțiilor eronate și ce se întâmplă atunci când aceste erori sunt corectate.

Creierul tău poate fi antrenat, la fel cu mușchii. Neuroplasticitatea se manifestă cel mai bine când creierul este dincolo de zona de confort

Dacă ai ridicat vreodată o greutate, știi rutina: provoci mușchii, le dai timp să se refacă, îi hrănești și... repeți. În timp, devine mai puternic. Desigur, mușchii cresc doar atunci când provocarea crește treptat. Dacă ridici mereu aceeași greutate în același mod, progresul se oprește.

Poate părea surprinzător să afli că și creierul răspunde la antrenament într-un mod foarte asemănător cu mușchii, deși cei mai mulți dintre noi nu ne gândim la el astfel. Gândirea clară, concentrarea, creativitatea și judecata bună se construiesc prin provocare, atunci când creierul este împins să iasă din rutină, în loc să funcționeze pe pilot automat. Acea ușoară senzație de disconfort mental este adesea semnul că creierul chiar se antrenează, la fel cu acea „arsură” plăcută din mușchi după un antrenament bun.

David Brooks: „Este o lume în care cel tare mănâncă pe cel slab. Dacă vrem să supraviețuim, trebuie să alegem bătăuși în funcții înalte”

David Brooks, jurnalist de opinie al New York Times, în vârstă de 64 de ani, autor al mai multor cărți (unele traduse și în limba română), tocmai a scris ultimul său articol pentru publicația menționată, anunțând că se va dedica unui alt proiect (fără detalii). Nu este doar un articol de adio, ci unul în care încearcă să sintetizeze idei care l-au ghidat în viață ori care surprind esența SUA sau a lumi de azi. Iată, mai jos, câteva extrase care mi s-au părut mai relevante.

[...] De multă vreme cred că există un tip straniu de eșec al pieței în cultura americană. Există multe emisiuni despre politică, afaceri și tehnologie, dar prea puține despre întrebările fundamentale ale vieții, cele abordate într-o educație umanistă solidă: cum devii o persoană mai bună? cum găsești sens în pensionare? mai are America o narațiune națională unificatoare? cum se refac marile națiuni după tiranie?

Tendința dominantă (n.n. în ultimii 22 de ani) a fost pierderea colectivă a credinței de către americani — nu doar a credinței religioase, ci și a multor altor forme de credință. În 2003, eram încă relativ proaspeți după victoria din Războiul Rece și exista mai multă credință că democrația se răspândește în lume, mai multă credință în bunătatea Americii, mai multă credință în tehnologie și mai multă în ceilalți. Chiar și în 2008, Barack Obama putea să ducă o campanie prezidențială animată de un idealism plin de speranță.

Europa vrea să pună capăt dependenței sale de tehnologia americană

Imaginează-ți că Internetul se oprește brusc. Sistemele de plată din magazinul alimentar din cartierul tău cad. Sistemele de sănătate din spitalul regional se blochează complet. Instrumentele software pe care le folosești la serviciu, împreună cu toate informațiile pe care le conțin, dispar.

Încerci să te informezi, dar te chinui să comunici cu familia și prietenii sau să afli ultimele noutăți despre ce se întâmplă, deoarece platforme sociale sunt toate indisponibile. Așa cum cineva poate scoate din priză computerul tău, este posibil să fie oprit și sistemul la care acesta este conectat.

Acesta nu este un scenariu fantezist. Defecțiunile tehnice, atacurile cibernetice și dezastrele naturale pot scoate din funcțiune părți esențiale ale Internetului. Iar, pe măsură ce guvernul SUA formulează cereri tot mai mari față de liderii europeni, devine plauzibil să ne imaginăm că Europa ar putea pierde accesul la infrastructura digitală furnizată de firme americane, ca parte a unui proces de negociere geopolitică.

China este condusă de ingineri, ceea ce vine cu avantaje enorme, dar și dezavantaje catastrofale

 Shenzhen - un oraș hiper-modern. Credit: Robert Bye/Unsplash 

În epoca modernă, cele mai puternice și influente state ale lumii au avut și cele mai mari economii. Atunci când Statele Unite au depășit Marea Britanie la începutul secolului al XX-lea, era doar o chestiune de timp până să-și asume și conducerea politică internațională. De fapt, eșecul de a-și asuma acest rol este considerat pe scară largă drept una dintre explicațiile duratei Marii Crize Economice și a frământărilor din perioada dintre cele două războaie mondiale.

Într-un moment în care hegemonia americană pare să fie în declin terminal, iar China ar putea depăși SUA din punct de vedere economic, sunt binevenite explicații plauzibile și originale despre soarta relativă a celor două puteri.

Cartea lui Dan Wang, Breakneck: China’s Quest to Engineer the Future, reușește pe ambele planuri. În centrul acestei lucrări foarte ușor de citit se află argumentul lui Wang că există o diferență profundă între cei doi rivali: SUA sunt conduse de juriști, iar China este guvernată de ingineri.

Câtă mișcare pe săptămână este necesară pentru controlul tensiunii pe termen lung

Pentru a reduce riscul de hipertensiune la vârste înaintate, nu este suficient să fii activ doar în adolescență sau la 20 de ani. Datele pe termen lung arată că un prag practic, asociat cu risc mai mic de hipertensiune, este în jur de cinci ore pe săptămână de efort moderat, adică aproximativ 300 de minute, iar beneficiile devin mai mari dacă acest nivel este menținut constant până în jurul vârstei de 60 de ani. În același timp, tiparul obișnuit este invers: între 18 și 40 de ani activitatea fizică scade, iar, în deceniile următoare, hipertensiunea devine tot mai frecventă. Cu alte cuvinte, fereastra cea mai importantă pentru „a seta” un risc mai mic pare a fi tinerețea și maturitatea timpurie, dar efectul depinde de continuitate.

Rezistența la antibiotice ar putea anula un secol de progres medical, dar patru progrese schimbă povestea

Imaginați-vă că mergeți la spital pentru o infecție bacteriană la ureche și medicul vă spune: „Nu mai avem opțiuni”. Poate suna dramatic, dar rezistența la antibiotice împinge acest scenariu tot mai aproape de realitate pentru un număr tot mai mare de oameni. În 2016, o femeie din Nevada a murit din cauza unei infecții bacteriene care era rezistentă la toate cele 26 de antibiotice disponibile atunci în Statele Unite.

Numai în SUA apar anual peste 2,8 milioane de îmbolnăviri cauzate de bacterii rezistente la antibiotice. La nivel global, rezistența antimicrobiană este asociată cu aproape 5 milioane de decese pe an.

De ce a ales Arhimede sfera și cilindrul pentru mormântul său

Notă: mormântul de mai sus este doar o reprezentare grafică. Mormântul lui Arhimede nu a fost încă identificat de arheologii moderni, deși fusese identificat de Cicero

Arhimede s-a născut în jurul anului 287 î.Hr. la Siracuza și a murit în 212 î.Hr., ucis de un soldat roman în timpul cuceririi orașului, în contextul celui de-al Doilea Război Punic, deși fusese dat ordin să nu fie vătămat. Arhimede este cunoscut, cel mai probabil, înainte de orice, pentru principiul care-i poartă numele, Principiul lui Arhimede (un corp scufundat într-un fluid este împins de către fluid, de jos în sus, cu o forță (forța arhimedică) egală cu greutatea volumului de fluid dezlocuit de către corp). Dar este cunoscut pentru o lungă listă de realizări științifice/ tehnologice. 

Lucrul interesant este că Arhimede a cerut ca pe mormântul său să fie gravată o sferă înscrisă într-un cilindru, nimic mai mult. Nu o scenă mitologică, nu vreo laudă, nu vreo invenție practică.

Cum am ajuns să folosim... chibrituri. De la alchimie la chimie avansată

Chibritul este una dintre cele mai simple tehnici de aprindere a focului pe care le folosim zilnic. Dacă o mai folosim... Tehnologia modernă (brichete, aragaze cu sisteme de aprindere șamd) a preluat o parte din nevoia de le mai utiliza. 

Dar în spatele acestui instrument obișnuit, chibritul, se află aproape două secole de descoperiri în domeniul chimiei, accidente de laborator și îmbunătățiri succesive. 

Iată, mai jos, o scurtă istoriei a descoperirilor care au dus la chibritul modern.

În 1669, alchimistul german Hennig Brand încerca să descopere „piatra filosofală”. Experimentând cu urină evaporată și încălzită, a obținut o substanță albă, care strălucea în întuneric și se aprindea spontan la aer. Era fosforul. Descoperirea nu avea nimic de-a face cu focul practic, dar a oferit chimiei o substanță cu proprietăți spectaculoase: extrem de reactivă și ușor inflamabilă.

De ce se îmbolnăvesc oamenii mai des pe timpul iernii?