Inegalitatea este o problemă care există sub diverse forme în Africa subsahariană. Inegalitatea este determinată, printre alți factori, de locul în care te naști și trăiești. Pe lângă aceasta, veniturile, bunurile și accesul la educație și îngrijire medicală diferă atât în interiorul populațiilor, cât și între ele. Aceste inegalități se „sprijină” unele pe altele.
Rezultatul este o sărăcie persistentă, lipsa mobilității sociale între generații, o expunere crescută la schimbările climatice și lipsa unei creșteri economice incluzive.
Cartea noastră recent publicată, „Inequalities in Sub-Saharan Africa: Multidimensional Perspectives and Future Challenges” (poate fi citită gratuit aici), oferă o imagine de ansamblu asupra situației actuale. Ea identifică principalele dimensiuni, provocări și cauze ale inegalităților din regiune. Cartea propune, de asemenea, câteva soluții pentru o dezvoltare echitabilă și durabilă. Acestea includ impozitarea progresivă și politici care abordează inegalitățile la rădăcină.
Impactul inegalității
Migrația:
La scară globală, cel mai important factor determinant al veniturilor individuale – și, prin urmare, al inegalităților dintre persoane – este locul nașterii. Mai mult de jumătate din variabilitatea veniturilor este explicată prin țara de reședință și circumstanțele date la naștere. Acestea includ, de exemplu, nașterea într-un mediu rural.
În Africa subsahariană, în special în țările cu venituri mici, migrația internă rămâne cea mai frecventă formă de migrație. Migrația este adesea calea aleasă de oamenii care caută să scape de sărăcie. Exodul rural care caracterizează multe țări din Africa subsahariană ilustrează bine acest fenomen. Tinerii din Africa, confruntați cu rate ridicate ale șomajului, văd adesea migrația ca pe singura oportunitate de mobilitate socială.
Dinamica migrației internaționale este mai complexă. Având în vedere costurile ridicate implicate, migrația internațională privește doar 2,5% din populația din Africa subsahariană. Aceasta este în mare parte intracontinentală.
Piața muncii:
Accesul la piața muncii rămâne principalul determinant al inegalităților din Africa subsahariană.
Piețele muncii din regiune se caracterizează printr-o proporție ridicată de locuri de muncă informale. Sectoarele formale sunt relativ mici (aproximativ 15% din totalul angajărilor de pe continent). De la începutul secolului, țări precum Kenya au înregistrat o creștere semnificativă a ponderii angajărilor informale (de la 73% în 2001 la 83% în 2017). În același timp, ocuparea formală cu salariu a scăzut.
Aceasta amplifică inegalitatea, deoarece sectorul informal este caracterizat prin lipsa protecției și o vulnerabilitate ridicată. Totuși, nu toate activitățile informale sunt precare. Unele funcționează ca trambuline spre locuri de muncă formale.
În sectorul formal, inegalitatea veniturilor din salarii în Africa este printre cele mai ridicate din lume. În Africa de Sud, lucrătorii din locuri de muncă înalt calificate câștigă aproape de cinci ori mai mult decât cei din locuri de muncă slab calificate.
Tinerii care intră pe piața muncii se confruntă cu rate mult mai mari ale șomajului și cu șanse reduse de angajare regulată.
Inegalitatea de gen:
Multe inegalități de gen persistă, în special în ceea ce privește accesul la piața muncii. Munca neremunerată de îngrijire face ca munca femeilor să fie invizibilă. În multe țări africane, femeile și fetele petrec mai mult timp cu activități neremunerate de îngrijire, ceea ce le limitează oportunitățile economice.
Aceste inegalități sunt consolidate de inegalitățile în accesul la resurse. Aproximativ 38% dintre femeile africane declară că dețin terenuri, comparativ cu 51% dintre bărbații africani.
Schimbările climatice:
Africa suferă cele mai severe efecte – secete, inundații și insecuritate alimentară – deși contribuie cu mai puțin de 5% la emisiile globale de carbon.
Condițiile aride afectează 43,5% din terenurile agricole din Africa subsahariană, comparativ cu o medie globală estimată la 29%. În mod similar, costurile atenuării schimbărilor climatice, cum ar fi găsirea unor variante înlocuitoare pentru energia hidroelectrică, sunt mai ridicate pentru țările cu venituri mici.
În Africa subsahariană, cei mai bogați 10% emit de șapte ori mai mult dioxid de carbon decât cei mai săraci 50%. Grupurile defavorizate sunt mai vulnerabile la efectele negative ale climei, deoarece locuințele și bunurile lor sunt mai susceptibile de a fi afectate de furtuni și inundații.
Beneficiile distorsionate ale creșterii economice:
Creșterea economică a dus la reduceri semnificativ mai mici ale sărăciei în țările africane decât în alte regiuni. Distribuția inegală a creșterii și acapararea ei de către cei aflați în vârful scării veniturilor sunt dovada unei creșteri economice neincluzive. Cei mai bogați 1% dintre africani au primit 27% din veniturile totale generate de creștere pe continent.
Ce trebuie făcut
Este esențial să se acorde prioritate promovării incluziunii sociale și economice în strategiile de dezvoltare ale țărilor africane.
Este important de reținut că inegalitățile multidimensionale precum cele de venit și sănătate persistă deoarece se întăresc reciproc. Prin urmare, abordarea lor necesită politici coordonate și coerente.
| Dacă ți-a atras atenția harta de mai sus, citește și: De ce harta lumii este înșelătoare (adevărata dimensiune a țărilor este diferită de ce crezi)
Traducere după What causes inequality in African countries de Murray Leibbrandt, director al ARUA's African Centre of Excellence for Inequality Research with the Southern Africa Labour and Development Research Unit, University of Cape Town, Anda David, cercetător la Agence Française de Développement, Rawane Yasser, cercetător la Agence Française de Développement și Vimal Ranchhod, profesor la University of Cape Town.
