O modalitate de a descrie un paradox este următoarea: un paradox reprezintă o concluzie care la prima vedere pare absurdă, dar care este totuși susținută de o argumentație.
Paradoxul omnipotenței este formulat astfel: Poate o ființă omnipotentă să creeze o piatră atât de grea, încât nu o poate ridica?
Dacă respectiva ființă este omnipotentă (într-o versiune a paradoxului se menționează Dumnezeu), atunci poate crea o piatră oricât de grea dorește, chiar și una care are calitatea că nu poate fi ridicată de o ființă omnipotentă.
Dar dacă este omnipotentă, atunci ființa noastră ar trebui să poată ridica orice piatră, oricât de grea.
Pare că nu există ieșire: ori ființa nu poate face piatra respectivă, ori o face, dar dacă o face cum trebuie (cu calitatea să nu poate fi ridicată nici de el însuși), atunci nu mai este omnipotentă. De aici - paradoxul!
Nu mi s-a părut însă niciodată un paradox, ci doar un exemplu de lipsă de logică în formularea problemei.
Mi se pare că o variantă similară ar putea fi: „Poate Dumnezeu să creeze un triunghi cu patru laturi?”.
Ce văd în acest aparent paradox este doar o contradicție.
În esență, ființei omnipotente i se cere să facă ceea ce nu poate face. Ceea ce e absurd.
Dacă acceptăm că „omnipotența” include doar ceea ce este logic posibil, atunci așa-zisul paradox este doar o contradicție în termeni.
| Citește și:
-- Paradoxul zilei de naștere
-- Paradoxul lui Zenon
-- „Paradoxul” sforii în jurul Pământului
-- Paradoxul liberului-arbitru
-- Paradoxul lui Newcomb
-- Paradoxul lui Braess: cum să închizi o stradă pentru un trafic mai bun
-- Paradoxul toleranței
-- Paradoxul frizerului, plus alte paradoxuri
