La nivel emoțional, sunt identificabile la om două mari tipuri de reacții la atrocități, dacă nu este vizat direct sau indirect: indiferență sau satisfacție

Și asta explică, în esență, toată istoria umană și toată lista nesfârșită de genocide ce-au avut loc de-a lungul timpului, inclusiv lumea de azi.

Asta e tot ce-am vrut să spun...

> Dacă vrei mai mult, deși ai aflat cam tot ce contează deja, citește și:
• Ce am aflat despre noi într-o sută de ani de psihologie
Cea mai importantă idee din psihologie
Nimic nu ne bucură din bucuria altuia
7 idei scandaloase, probabil adevărate
• De ce suntem, totuși, și empatici?
Cele mai importante lucruri pe care ar trebuie să le știe orice om

Write comments...
symbols left.
Ești vizitator ( Sign Up ? )
ori postează ca „vizitator”
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • This commment is unpublished.
    · 2 months ago
    Dl Iosif, dvs va place sa analizati filosofic inefabilul comportamentului uman, eu unul prefer sa merg direct la radacina biologica care le explica toate comportamentele Viului. In speta, crima (din necesitate) este un loc comun in natura, iar cum noi oamenii moderni n-avem decat o spoiala diafana de "civilizatie", nu ne trebuie mult ca sa sarim parleazul inapoi la instinctual (a se vedea si atatea experimente psihologice gen Milgram, Stanford, etc.). Deci, nu va faceti iluzii ...
    • This commment is unpublished.
      · 2 months ago
      @InCert
      Da, interesantă observația.
      Pseudo-articolul de mai sus e doar o scurtă descătușare de energie, privind la ce se întâmplă în lume.

      Altfel, mi se pare utilă observația „filozofică”, poate chiar mai utilă decât un apel la „biologie”. 
      De ce? 
      Pentru că abordarea „filozofică” este instrumentală - poate fi utilă în viață, atât în momente de restriște, cât și în viața obișnuită, dulce, de zi cu zi. Nimănui nu-i pasă realmente de tine (cu excepții) - e un „wake-up call” util.

      Nu cred că avem vreun instinct al crimei. Nu văd dovezi. 
      Dar ușurința cu care acceptăm crima este parte din trecutul nostru evolutiv, fără îndoială. Și de aceea saltul la civilizație este o realizare formidabilă a speciei, pentru că e dificil să treci în masă, ca populație, la un stadiu în care te faci că-ți pasă de altul (sigur, pe fondul temerii de pedeapsă; dar, în limbaj, pretindem că ne pasă) și să te comporți ca atare. 
      Când dispare perspectiva pedepsei, cum se întâmplă pe câmpurile de luptă a planetei - nepăsarea noastră naturală devine iar evidentă și... mortală.

      Milgram și Zimbardo, cred, arată ceva un pic diferit: că pe fondul incapacității nostre congenitale și ancestrale de a suferi pentru altul, contextul ne poate transforma, pe cei mai mulți, în aproape orice, în funcție de „forțele” din diverse împrejurări. De aceea educația umanistă este esențială - pentru că ne spune cât de fragili suntem și ne arată cum să identificăm mediile (contextele) în care putem fi ușor aduși la marginea umanității.

      Nu-mi fac iluzii. Și încerc să-i „vaccinez” și pe alții prin unele articole :)
    • This commment is unpublished.
      · 2 months ago
      @Iosif A. Ahh, ati pus punctul pe "i", educatia (si cadrul social) este singura care ne separa de rudele de la zoo / logic ar fi sa investesti acolo maximizat, caci acolo e randamentul maxim al parghiei care poate schimba societatea. Picajul intelectual si cel spre frivol si nevoile primare la care asistam (nu numai al Ro, si al lumii intregi !!) nu e de bun augur...

Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație!

Cumpără de la eMag și Cărturești și, de asemenea, sprijini scientia.ro.