Acesta nu este un articol politic, ci unul mai degrabă de psihologie. Și, în esență, unul despre viitorul sumbru inevitabil al României.
Anularea alegerilor
Pe 6 decembrie 2024 Curtea Constituțională a României a anulat rezultatele primului tur al alegerilor și a cerut reorganizarea procesului electoral în întregime.
De ce?
Pentru că un candidat a primit o largă expunere pe o rețea socială. În cuvintele CCR, pentru: „utilizarea netransparentă și cu încălcarea legislației electorale a tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale în desfășurarea campaniei electorale, precum și prin finanțarea din surse nedeclarate a campaniei electorale, inclusiv online”.
Mai spune CCR următoarele:
- cetățenii trebuie protejați „împotriva influenței nejustificate”.
- publicitatea politică poate fi „vector de dezinformare, în special când nu-și dezvăluie caracterul politic”.
- „caracterul liber exprimat al votului a fost încălcat prin faptul că alegătorii au fost dezinformați prin intermediul unei campanii electorale în cadrul căreia unul dintre candidați a beneficiat de o promovare agresivă, derulată cu eludarea legislației naționale în domeniul electoral și prin exploatarea abuzivă a algoritmilor platformelor de social media”.
Nu prima surpriză
Ne amintim că în 2020 AUR a intrat în Parlament cu un vot de 9%, după ce cu puțin timp în urmă nu știa multă lume că există acest partid. Exceptând, desigur, cel puțin votanții AUR. Partidul se dezvoltase pe Facebook. Ce public este acolo?
Unul din trei copii români nu urmează studiile liceale
În alt registru, ultimul raport OCDE spune că 22% dintre tinerii români cu vârste de facultate (18-24 ani) nici nu studiază, nici nu muncesc.
Mult mai grav, mi se pare, și, în fapt, pare de necrezut: 16% dintre copiii cu vârste între 6 și 14 ani și nu mai puțin de 32% dintre cei cu vârste de liceu (15-19 ani) nu sunt înscriși în sistemul de educație!
32%, adică unul din trei copii! Procente mai scăzute au: Israel, Peru, Columbia, Mexic și Costa Rica.
În ce privește copiii între 6 și 14 ani care nu fac școală, o singură țară are un procent mai mare: Arabia Saudită.
La nivelul anului 2024 24% dintre tinerii cu vârste între 25 și 34 de ani nu aveau liceul terminat. Unul din patru!
Ce viitor au acești copii? Ce șanse au în viață? Ce se alege de ei?
Ce înțeleg ei din viața modernă, din tehnologia ultrasofisticată de astăzi?
Ce înțeleg despre cum funcționează un stat, despre economie?
Ce înțeleg despre consecințele deciziilor lor?
Dar ce viitor are o țară în sec. XXI care are atât de mulți copii lipsiți de o educație minimă?
Testele PISA
Ultimul raport PISA (2020), pg. 4, arată că aproximativ 58% dintre elevii din România au atins nivelul 2 sau mai mare la citire (media OECD: 74%). La un nivel minim, acești elevi pot identifica ideea principală într-un text de lungime moderată, pot găsi informații pe baza unor criterii explicite, deși uneori complexe, și pot reflecta asupra scopului și formei textelor atunci când li se cere în mod explicit acest lucru.
Asta înseamnă că 42% nu pot face aceste lucruri de bază...
Foarte puțini citesc
România este pe ultimul loc la consumul de carte în Uniunea Europeană, având o piață a cărții de circa 60 de milioane de euro pe an, cât Bulgaria, țară cu populația de trei ori mai mică.
Doar circa 7% din populația țării citește. 45% din populaţie nu e deservită de nicio librărie.
O piață mică de carte nu vorbește doar despre faptul că o industrie esențială pentru o națiune este muribundă. Sunt nenumărate alte consecințe, ca de exemplu: tinerii autori nu sunt publicați (cine plătește pentru a le publica operele?), ideile relevante nu ajung la populație, populația se informează doar dintr-o presă în mare parte deprofesionalizată și de pe... rețelele sociale, unde este imposibil, pentru cei mai mulți, să facă diferența dintre informație validă și informație falsă.
Cartea forțează mintea umană la un proces de gândire care nu vine natural celor mai mulți. Să gândești alături de o mare minte, citind o carte de valoare, asigură un exercițiu de gândire altfel imposibil.
Contactul cu o carte de valoare este similar cu imersiunea într-un univers transformator, altfel inaccesibil celor mai mulți, prin propria putere.
Mediul este mesajul
În cartea sa „Să înțelegem media”, profesorul american Marshall McLuhan afirmă că „mediul este mesajul”. Cu alte cuvinte, forma mediului modelează conținutul. Scria asta în contextul dezvoltării televiziunii...
Astăzi avem altă tehnologie, mult mai nocivă, dar maxima lui McLuhan este valabilă pentru orice tehnologie.
Ce formă au rețelele sociale? Una ce „democratizează” aparent discursul. Dar prin accesul liber și algoritmi care favorizează mesajele care provoacă dezbateri, contondente, este garantat și promovat un anume tip de conținut: adică, în cea mai mare parte, dezinformare, invective, ură și prostie nemărginită.
Rețele sociale sunt nocive pentru oricine, nu doar pentru cei mai needucați. Nu se poate lupta împotriva lor. Nu se poate lupta eficient împotriva lor. Cine viețuiește acolo, se va comporta în acord cu regulile impuse de forma mediului, de caracteristicile rețelei sociale. Nimeni nu iese mai deștept de acolo, așa cum nimeni nu iese mai curat după ce intră într-o mlaștină.
Rețelele sociale au ajuns marele reglator al gândirii planetare. Cei care dețin aceste rețele și le influențează mecanismele (algoritmii), pe lângă faptul că sunt foarte bogați, sunt și extrem de puternici.
Cartea, prin tehnologia ei, părea un mediu ce protejează în mare de un anumit conținut. Asta până justiția la noi și-a dat seama că agramații din pușcării pot produce opere de mare valoare culturală, astfel beneficiind de o diminuare a perioadei de încarcerare. Dar, chiar și așa, prin modul în care este accesată, cartea se auto-protejează: trebuie să citești fiecare cuvânt ca să ajungi la mesaj. Este dificil, cel puțin în cazul multora. Este dificil, așadar, să ajungi la mesaj, oricum ar fi acesta, util sau nociv.
În schimb, rețele sociale asigură acces instantaneu la mesaj. Problema este, desigur, că mesajul este, de regulă, de foarte proastă calitate.
Dar noi devenim ceea ce vedem și auzim. Cei care „trăiesc” pe rețele sociale iau în mod inevitabil „ADN-ul” acestor rețele.
Să punem împreună lucrurile
Toate cele de mai sus au, cred, relevanță, în înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat la... alegerile prezidențiale din 2024.
Oricum am analiza lucrurile, ce se invocă drept motivație pentru anularea alegerilor este că un candidat a avut parte de o audiență mare, audiență la care nu ar fi avut acces în condiții normale. Mai multă lume decât era de așteptat a dat de el pe Internet.
Să mergem cu gândirea mai departe. Prin urmare, un candidat a ajuns la foarte minți, iar acest lucru s-a dovedit fatal pentru... țară. Aceste minți nu sunt în stare, se înțelege din mesajul CCR, să înțeleagă ce au în fața lor și au decis să-l aleagă pe un candidat doar pentru că... dădeau de el des pe o rețea socială.
În plus, relevant, populația, în parte, a preferat să aleagă pe cineva despre care nu știa aproape nimic în defavoarea celor pe care-i cunoștea cât de cât.
Raportat la ce s-a întâmplat în Regatul Unit în contextul Brexitului, la noi a fost ceva minor (deși în mod evident eficient și perturbator). „Arhitectul” operațiunii Brexit, Dominic Cummings, a angajat oameni de știință de la cele mai bune universități din California și o companie specializată în volume mari de date, colectând masive cantități de date despre alegători, identificându-i pe cei favorabili părăsirii UE și pe cei împotrivă, aranjându-i în categorii de alegători, apoi țintindu-i cu mesaje special create în special pe cei nehotărâți, dar care puteau fi convinși să voteze Brexit. Impresia ulterioară a fost că efortul nevăzut (pe Internet) a fost uriaș, influențând însă în mod decisiv suficienți alegători pentru a înclina balanța în favoarea promotorilor părăsirii UE. S-ar putea ca viitorul alegerilor să fie determinat de oamenii de știință de acum înainte, nu de specialiștii în comunicare. Pare că s-a format un fel de știință a manipulării pe Internet, care are la bază simulări și continue adaptări ale mesajelor, o știință de care nu poți scăpa dacă-ți petreci viața pe rețelele sociale. Educația ar fi ultima redută...
Așadar, o instituție a statului a stabilit că democrația nu poate funcționa așa și a anulat alegerile. Populația nu este de încredere să fie lăsată să voteze după cum o taie capul, după ce ascultă diverse opinii pe o rețea socială.
E corect? Nu e corect? Avem o populație care poate distinge ce e corect de ce nu e corect? Ce e informație validă de ce e informație falsă? Care știe cum să se clarifice când un subiect nu e clar la prima vedere? Revedeți statisticile de mai sus... Când ai o opinie cât de cât aproape de adevăr cu privire la nivelul de educație al populației, poți răspunde la astfel de întrebări.
Sigur, situația este ridicolă, dacă n-ar fi tragică, dar o întrebare interesantă este următoarea: ar fi ajuns respectivul candidat aproape de câștigarea alegerilor dacă ar fi fost la fel de promovat prin mijloacele clasice, adică prin presa tradițională? Greu de răspuns, dar cel mai probabil nu.
De ce cred că nu ar fi câștigat dacă ar fi fost promovat de presă? Pentru că, pe de-o parte, publicul rețelelor nu este întru totul publicul televiziunilor. Televiziunile sunt de regulă plictisitoare, cu invitați șterși, vorbă lungă, fără carismă. Pe rețele însă, unde sunt atât de mulți ce-și etalează talentele, nu se poate să nu dai de personaje interesante, cu mesaje scurte, percutante, care să-ți atragă atenția.
Pe de altă parte, dacă ar fi apărut respectivul candidat la TV, ar fi fost dialog, iar acesta ar fi început rapid să semene cu ceilalți.
Cel mai probabil, candidatul respectiv i-a „cucerit” pe mulți prin faptul că părea că e din altă lume și părea să fie promisiunea unei schimbării radicale. Din datele pe care le avem în prezent, cel mai probabil alegerea lui ar fi dus la dezastru social și economic. Dar... acesta nu este un articol politic.
Cine sunt cei care aleg în România? Datele de mai sus ne formează o imagine bună a celor care votează, nu?
Votanții români sunt în (prea) mare parte oameni cu un nivel redus de educație formală, care nu citesc, dar care sunt cuplați cvasi-permanent la rețele sociale, căzând pradă informațiilor false promovate din prostie sinceră sau de către entități interesate.
În mod evident nivelul de educație al populației României de astăzi este incredibil de jos. Uniunea Europeană nu este o grupare de state-genii, dar noi suntem la coada clasamentului mereu când este vorba de aspecte care au legătură cu educația. O excepție sunt olimpicii, dar asta nu ne salvează în niciun fel.
Ce viitor anunță toate acestea?
Viitorul României se prefigurează a fi de-a dreptul dramatic.
Dacă adăugăm și criza demografică în care ne afundăm de la an la an - acest viitor pare a fi similar cu un dezastru: o populație în scădere, cu o educație rudimentară, în continuă degradare.
Paradoxal aparent (iată o idee care nu ajunge nicicum la urechile celor mai mulți români), pe de-o parte, în România se cristalizează un curent extremist anti-imigrație, pe de altă parte, este destul de clar că imigrația ar fi o șansă nesperată pentru un popor care se împuținează continuu și, cel puțin pentru viitorul previzibil, nu poate face nimic pentru a schimba trendul spre dezastru.
În timp ce mulți răbufnesc plini de ură împotriva cetățenilor ucraineni, refugiați din cauza războiului, acestora ar trebui să li se asigure toate condițiile pentru a rămâne, dacă e posibil, pentru totdeauna aici.
Unii, cu minte puțină, desfigurată de mesajele de pe rețelele sociale, agresează imigranți din Asia, fără a fi curioși să afle câte servicii nu ar mai putea fi asigurate astăzi dacă aceștia ar dispărea instantaneu.
Puțini știu că este foarte posibil ca în doar 30 de ani România să nu aibă mai mult de 14 milioane de locuitori, ceea ce va face extrem de dificilă susținerea unui stat social, plătirea pensiilor și asigurarea unei asistențe sociale minime, asigurarea unei forțe de muncă minime pentru menținerea unei economii funcționale, precum și asigurarea unei forțe de muncă suficient de educate pentru a permite dezvoltarea țării.
În plus, pentru a completa imaginea deznădejdii, cei mai buni dintre elevi / studenți pleacă la studii în străinătate, mulți urmând să rămână să profeseze acolo.
Toate datele ne spun că viitorul va fi mult mai sumbru decât prezentul. Și că este inevitabil. Nu-mi pot imagina ce se poate întâmpla ca lucrurile să o ia într-o direcție mai optimistă.
Iar acest viitor, pe lângă datele statistice, va fi inevitabil influențat și de alegerile în cabina de vot ale unei populații cu o educație rudimentară. Cine conduce o țară, desigur, contează. Progresul nu este o lege a naturii, ca legea a doua a termodinamicii.
Era evident, desigur, pentru mulți, dar merită subliniat că datele de care dispunem ne arată fără dubii că educația trebuie să devină de mâine prima poziție pe lista priorităților naționale. Faptul că ultimul raport OCDE n-a stârnit nicio dezbatere publică, arată că, deocamdată, nu e nimeni impresionat. Dar realitatea nu ține cont de asta...
Acest articol intră în conflict cu ceea ce auzim tot mai des în ultima vreme: trăim cea mai bună parte a istoriei României! Poate fi adevărat, dar această euforie îi convinge pe puțini. În plus, acest articol vorbește despre un viitor care nu se poate rupe de trecut și prezent, ci va fi, inexorabil, o consecință a acestora...
> Citește și: De ce populația României va fi din ce în ce mai bolnavă
