Continuăm astăzi seria de articole dedicate cunoaşterii corpului uman cu partea nr. 4. Cu ce se ocupă medicina nucleară? Ce rol au sucurile secretate în tractul digestiv? Ce dimensiuni au rinichii? Ce suprafaţă are timpanul? Detalii, în continuare.
Corpul uman. 10 aspecte puţin ştiute (3)
1. Medicina nucleară este o ramură a medicinei care utilizează substanţe radioactive, cu ajutorul cărora se poate detecta modul în care funcţionează diferite organe din corp. De obicei, substanţele radioactive se administrează intravenos şi, contrar primei impresii, nu dăunează organismului (deci metoda nu are reacţii secundare). Substanţa, în funcţie de natura ei, se distribuie la un anumit organ din corp. Un aparat înregistrează radiaţia emisă de substanţă, după ce aceasta ajunge la organul ce se doreşte studiat. Informaţia obţinută astfel se procesează, obţinându-se imagini ale organului. În acest mod se pot detecta boli ale arterei coronare, embolismul pulmonar (obstrucţia unei artere pulmonare), diferite tumori sau diferite boli ale oaselor şi articulaţiilor.
2. Sucul gastric are rol în digestie. În 24 de ore se secretă o cantitate de aproximativ 1500 ml de suc gastric. El conţine 99% apă şi 1% substanţe solide, având la adult un ph cuprins între 0,9 şi 1,5. Sucul gastric se secretă aproape în mod continuu, mai puţin atunci când nu mâncăm şi mai mult atunci când mâncăm.
3. Sucul pancreatic este un lichid limpede şi vâscos, fiind produsul de excreţie al pancreasului. El are un ph cu o valoare cuprinsă între 7 şi 9. În 24 de ore este secretată o cantitate de 1000-1500 ml. Spre deosebire de sucul gastric, sucul pancreatic este alcalin. Are şi el rol în digestie: în duoden, atunci când sucul gastric vine în contact cu sucul pancreatic, aciditatea primului este neutralizată de alcalinitatea celui din urmă, prevenindu-se astfel daunele la nivelul intestinului subţire.
4. Intestinul subţire are şi el propriul suc, numit suc intestinal sau suc enteric. În 24 de ore, este secretată o cantitate de 2-3 litri de suc enteric. Ph-ul său variază de la 7 la 8,3, fiind mai acid la nivelul duodenului.
5. Intestinul gros secretă şi el un lichid foarte vâscos, dar care nu are rol în digestie şi care este redus cantitativ. Are un ph alcalin, cuprins între 8-8,4. Acest lichid are rolul de a adera între ele resturile digestive, formându-se astfel bolul fecal.
6. Voma reprezintă expulzia conţinutului gastric. Uneori se întâmplă să se expulzeze chiar şi conţinutul duodenal (conţinutul din duoden, prima parte a intestinului subţire). Voma este precedată adesea de o stare generală de rău, care include ameţeli, salivaţie în exces, paloare, midrază (dilataţia pupilei), tahicardie (inima bate mai repede decât în mod normal). Voma este un reflex al organismului, la fel ca strănutul sau micţiunea (proces prin care urina este eliminată la exterior).
7. Rinichii au rol în formarea urinei. Ei sunt organe pereche, de forma unui bob de fasole. Un rinichi are în medie 120 g, cu o lungime de 12 cm, o lăţime de 6 cm şi o grosime de 3 cm.
8. În perioada embrionară, ficatul are funcţie hematopoietică (intervine în formarea elementelor figurate ale sângelui - globulele albe, globulele roşii şi plachetele sangvine). După această perioadă, ficatul îşi pierde funcţia hematopoietică.
9. Suprafaţa timpanului este de aproximativ 5,5 mm2.
10. Cristalinul, lentila biconvexă din ochiul nostru, nu conţine vase sangvine sau nervi. Greutatea cristalinului creşte odată cu noi: la naştere el cântăreşte 65 mg, iar la 60 de ani aproximativ 220 mg.
10 curiozităţi despre corpul uman (5)
Bibliografie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear_medicine
http://en.wikipedia.org/wiki/Gastric_acid
http://en.wikipedia.org/wiki/Vomiting
Fiziologie umană, I. Hăulică, ediţia a III-a, revizuită şi adăugită, 2007
