Fără apă rezistăm 2-3 zile. Fără hrană, câteva luni. Dar de ce nu rezistăm măcar câteva ore și fără aer? N-ar fi mai bine să respirăm doar din când în când?
Răspunsul simplu este: nu avem nevoie să stocăm oxigen din aer pentru perioade lungi. Nu avem nevoie să rezistăm minute ori ore fără aer, pentru că aerul este pretutindeni și disponibil non-stop. Sigur, pretutindeni, dar nu și în apă, nu? Ne-ar plăcea să putem înota fără să scoatem capul la suprafață pentru câteva minute bune, sunt sigur :)
Pentru că aerul este pretutindeni, organismul a „găsit” o cale eficientă și automată de a rezolva problema colectării necesarului de oxigen, existând neuroni specializați care se activează regulat (ceea ce corespunde cu contracția mușchilor intercostali și ai diafragmei) și care produc inspirația. Apoi mușchii se relaxează și se produce expirația.
Desigur, ni se pare „normal” ca lucrurile să stea altfel, așa că nu ne gândim cum ar fi fost, cum este cazul unor mamifere subacvatice, să fim preocupați constant și de obținerea oxigenului. De pildă, să fim obligați să ne trezim de două ori pe noapte să respirăm pentru cinci minute, pentru a ne face „plinul” de oxigen, să supraviețuim până dimineață. Fiind animale terestre, „evoluția” a avut grijă de noi și ne-a lăsat moștenire un sistem automat, care funcționează fără încetare toată viața. Mare lucru...
Dacă întrebați ce facem cu aerul pe care-l tot tragem în plămâni în fiecare secundă a vieții noastre, există o explicație bună: avem nevoie de oxigenul din aer pentru ca, la nivelul celulelor corpului nostru, să descompunem zaharurile rezultate în urma descompunerii alimentelor și, în final, să producem energia necesară funcționării organismului.
Dacă analizăm succint cele trei necesități, aerul, apa și hrana, vedem că toate poartă amprenta evoluției istoriei speciei noastre. În sensul că sunt adaptate la ce ne oferea mediul.
Dacă aerul este peste tot și disponibil tot timpul, apa nu se găsește chiar peste tot, iar în urmă cu câteva mii de ani, când încă nu apăruse supermaketul în care să găsești de toate, accesul la apă putea fi o problemă, dacă nu te așezai cu tribul unde trebuie. E foarte bine că putea bea apă rar și că organismul funcționează foarte bine cu ingestii de apă rare.
Corpul nostru este alcătuit în cea mai mare parte din apă. Dacă vă întrebați unde anume este apa, că nu prea o vedeți, atunci aflați că circa 70% din apa din corp se găsește în interiorul celulelor noastre, unde asigură mediul necesar funcționării „mașinăriei” celulare, care ne ține în viață.
Dar faptul că suntem alcătuiți din apă în procent de circa 60% (sunt variații semnificative între indivizi, în funcție de compoziția corpului) nu înseamnă că această apă poate fi utilizată la nevoie. Este necesar, așa cum știți, un aport zilnic de apă.
În legătură cu consumul de apă a apărut multă mitologie. Ați auzit de povestea cu 2 litri de apă pe zi. Am vorbit într-un articol și de cum s-a născut acest mit, dar și altele.
Sigur, organismul nu a așteptat era televiziunii ca să afle când trebuie să bea apă. A inventat un mecanism eficient: senzația de sete. Ți-e sete, cauți să bei apă, pentru că altfel senzația este dureroasă și se acutizează. Cu cât ți-e mai sete, cu atât mai mare plăcerea de a bea apă. Când nu ți-e sete, sigur, bei, dar nu mai apare nicio plăcere. Iar dacă te chinui să bei apă, cum fac unii, atunci trebui să te supui unei neplăceri, pentru că îți forțezi organismul, supunându-l unui exces.
Unii au găsit o soluție pentru a consuma lichide în cantitate mare: le îndulcesc! Și atunci se întâmplă ceva magic: organismul este păcălit și nu se mai opune. Dacă nu ți-e sete, bei greu o cană mare de apă. Dar o cană mare de suc merge! Apa îndulcită (precum sucurile de toate felurile) intră într-o altă logică a organismului: cea a acumulării de resurse, ca în cazul hranei. Pare că organismul tratează apa îndulcită ca oportunitate de a acumula ceva rezerve pentru vremurile când n-o mai fi hrană.
Dacă în cazul apei și al aerului organismul a stabilit mecanisme precise, care, în condiții normale, ne permit să ne satisfacem necesitățile fără excese, cu mâncarea, în special dacă e delicioasă, apare problema arhicunoscută: nu ne putem opri! De ce? Are legătură tot cu evoluția speciei noastre: cea mai mare parte a istoriei noastre alimentația a fost o problemă, căci, din nou, nu se inventase supermarketul :) Așadar, un exces de hrană azi putea asigura necesarul de energie pentru, poate, mai multe zile în care hrana nu era disponibilă.
Dar în era supermarketului, în societățile moderne dezvoltate excepția excesului de alimente a devenit regula!
Un mecanism străvechi care permitea excesul ocazional produce de zeci de ani obezitate, problemă pentru care încă nu am identificat o soluție...
Dacă ai vrea să-ți îmbunătățești stilul de viață și să-ți schimbi alimentația, găsești pe site-ul nostru informațiile esențiale de care ai nevoie. Începe cu acest articol Principiile fundamentale ale unei alimentații sănătoase, iar la finalul acestuia vei găsi câteva linkuri către articole de completare din aceeași categorie.
