Bronhopneumopatia obstructivă cronică

Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este o afecţiune a sistemului respirator formată prin asocierea a două boli: bronşita cronică şi emfizemul pulmonar. Cauzele bolii nu sunt pe deplin înţelese, dar au fost identificaţi unii factori ce au legătură cu  afecțiunea.

Fumatul: BPOC se produce mai frecvent la fumători, iar rata mortalităţii este, de asemenea, mai mare la fumători decât la nefumători. Fumatul produce câteva efecte nedorite asupra sistemului respirator: inhibă mişcarea cililor sau irită căile aeriene, ceea ce atrage neutrofilele. Neutrofilele sunt celule ale sistemului imunitar, care vor secreta anumite enzime, inclusiv elastaza,  ce va contribui la distrugerea alveolelor.

Poluarea: poluarea atmosferică este un factor de risc în producerea BPOC –ului, dar deşi există dovezi care susţin acest lucru, nu s-a putut stabili o relaţie exactă între BPOC şi poluare.

Locul de muncă: cei care profesează în medii cu pulberi au o rată mai mare de deces datorită BPOC. Leziunile nu apar rapid, ci într-o perioadă de 20 – 30 de ani. Cauza leziunilor este reprezentată de inhalarea particulelor (praf, noxe).

Factorii genetici: lipsa unui inhibitor (alfa 1-antitripsină) al enzimelor proteolitice poate determina distrugerea ţesutului pulmonar cu apariţia emfizemului pulmonar. Neutrofilele adunate în căile aeriene eliberează elastază – e enzimă care acţionează asupra ţesutului pulmonar.


Bronşita cronică

Bronşita cronică este caracterizată printr-o tuse productivă (cu spută) care durează mai mult de trei luni, timp de 2 ani consecutiv. Aceste simptome apar datorită remodelării traiectului căilor aeriene şi hipersecreţiei de mucus.

Hipersecreţia de mucus apare datorită creşterii numărului de celule caliciforme (produc mucus). Această creştere se produce datorită elastazei eliberate de neutrofile, care este considerată un agent secretagog foarte puternic (care creşte secreţia de mucus). Datorită creşterii secreţiei de mucus poate apărea obstrucţia căilor aeriene cu dopuri de mucus. Aceste dopuri sunt principala cauză de deces în BPOC.

Reflexul de tuse în bronşita cronică: terminaţiile nervoase care produc reflexul de tuse sunt situate la nivelul laringelui, traheei şi bronhiile mari. La aceste nivele se găsesc în mod normal celulele caliciforme. Când secreţia de mucus este crescută, terminaţiile nervoase sunt stimulate şi bolnavul va elimina prin tuse sputa. Dar când celulele caliciforme se dezvoltă şi în alte ramificaţii ale arborelui bronşic, lipsite de terminaţii nervoase, mucusul produs nu va fi eliminat.


Emfizemul pulmonar

Emfizemul pulmonar se caracterizează printr-o scădere a elasticităţii pulmonare. Acest lucru afectează mecanica respiraţiei şi volumele pulmonare (creşte volumul rezidual).

Cauzele producerii emfizemului sunt diferite de cele ale bronşitei cronice, dar unele se regăsesc şi la această afecţiune, ca deficitul de alfa 1-antitripsină (opreşte acţiunea distructivă a elastazei). Fumul de ţigară prin caracterul iritativ determină acumularea de neutrofile – care vor secreta elastază şi macrofage – sunt activate de fumul de ţigară eliberând substanţe pro-inflamatorii în bronşiolele respiratorii (ultimul ram al bronhiilor, se deschid în alveolele pulmonare). Rezultatul este o creştere a acţiunii elastazei (enzimă proteolitică eliberată de neutrofile), cu scăderea activităţii antielastazei. Acest dezechilibru duce la distrugerea ţesuturilor şi emfizem pulmonar.

Emfizemul pulmonar şi bronşita cronică se produc concomitent, la acelaşi individ, dar influenţat de factori diferiţi. Rezultatul cuplării celor două afecţiuni va fi: îngustarea căilor respiratorii şi blocarea lor cu dopuri de mucus, distrugerea zonelor de schimb gazos între aerul din plămâni şi capilarele alveolare.

În timp, la aceşti pacienţi apare hipoxemia cronică şi este afectată inima cu apariţia „cordului pulmonar cronic” – o afecţiune pulmonară cronică care afectează în timp şi inima.