Iată cum se văd diverse fenomene de pe Staţia Spaţială Internaţională
Astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională au privilegiul de a observa Pământul de la sute de kilometri înălţime (între 330 şi 435 km). De acolo, diverse fenomene cu care suntem obişnuiţi par diferite. Iată câteva exemple: furtunile şi fulgerele ce le însoţesc, răsăritul şi apusul, mişcarea stelelor şi a galaxiei noastre, ploaia de meteori sau aurora polară. În plus, astronauţii de pe SSI, atunci când închid ochii, văd flashuri de lumină, cel mai probabil provocate de raze cosmice care interacţionează cu diverse părţi ale corpului implicate în actul vederii.
"Fluture" cosmic - captat de telescopul Hubble
Credit imagine: ESA (Agenţia Spaţială Europeană)
Telescopul spațial Hubble a surprins o imagine a cărei formă sugerează un 'fluture' cosmic, secvență foarte atractivă din punct de vedere vizual datorită multitudinii de culori în care telescopul poate reda imaginile surprinse, informează gazettetribune.com.
Nouă confirmare a validităţii mecanicii cuantice. Primul test fără lacune al inegalităţii lui Bell
Este oficial: Universul este bizar. Experienţa noastră de zi cu zi ne spune că obiectele aflate la distanţă nu se pot influenţa unele pe altele şi că acestea există chiar dacă nu ne uităm la ele. Chiar şi Albert Einstein a avut dificultăţi cu astfel de idei propuse de mecanica cuantică, pentru că ele contravin cu modul în care percepem lumea.
Dar se dovedeşte că greşim atunci când confruntăm opinia noastră despre realitate cu natura cuantică a lumii. Iar un experiment recent bate ultimul cui în coşciugul perspectivei noastre asupra Universului, bazată pe conceptele de "localitate" şi "realism" (vezi mai jos explicaţia acestora), rezolvând astfel o dispută care durează de mai bine de un secol.
Câte cercuri sunt în imagine şi câte puncte de interescţie între acestea?
Priviţi imaginea de mai sus. Din câte cercuri este aceasta formată şi câte puncte de intersecţie există între acestea?
Aşteptăm răspunsul vostru...
Ce rol a avut apendicele?
Apendicele a fost utilizat cu mult timp înainte la digestia celulozei, prezente în dieta preponderent vegetariană a strămoşilor noştri. Între timp, după ce am devenit carnivori, apendicele a fost o sursă de suferinţă şi o curiozitate pentru multă vreme pentru oamenii de ştiinţă.
Care este rolul măselelor de minte?
Strămoşii noştri, hominizii, erau în principal vegetarieni (asta înainte de apariţia uneltelor din piatră, de descoperirea focului ori de inventarea armelor). Pentru a mesteca plante, era nevoie de un rând suplimentar de molari pentru masticaţie.
Deşi maxilarul modern este mai mic, mulţi dintre noi au şi măsele de minte (care nu indică în vreun fel un indice de inteligenţă ori de raţionalitate superior...).
Coccisul - relicvă a evoluţiei
Coccisul, osul cozii umane, este ce a rămas din coada strămoşilor noştri, care o foloseau pentru a echilibru ori pentru a se prinde de ramurile copacilor.
De ce unii oameni au treisprezece perechi de coaste?
Cei mai mulţi oameni au 12 perechi de coaste, dar 8% au 13, cum au cimpanzeii şi gorilele.
Această a treisprezecea pereche de coaste reprezintă o rămăşiţă a descendenţei noastre comune din antropoide.
De ce au bărbaţii sfârcuri?
Bărbaţii au sfârcuri pentru acestea sunt necesare femeilor, iar arhitectura organismului uman se dezvoltă mai eficient în uter pornind de la o singură structură.
Care este strămoşul comun al tuturor raselor de câini existente?
În anul 2002 Jennifer A. Leonard, de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Washington, a publicat un articol în revista Science, în care arăta că informaţiile din ADN-ul mitocondrial extras din rămăşiţe ale uor câini preistorici "sprijină puternic ipoteza conform căreia străvechii câini domestici americani şi eurasiatici împărtăşesc o obârşie comună - lupii cenuşii ai Lumii Vechi".
În acelaşi număr al revistei Science, un alt articol, publicat de Peter Savolainen, Institutul Regal de Tehnologie din Stockholm, bazat pe un studiu despre variaţia secvenţei de ADN mitocondrial de la 654 de câini din toată lumea, arată că originea câinelui domestic este estul Asiei, acum circa 15.000 de ani.
Strămoşul tuturor câinilor este un lup din estul Asiei.
Speciaţia alopatrică - cum apare o nouă specie
Ce este o specie?
Conform celui mai mare teoretician evoluţionist de după Darwin, Ernst Mayr, "O specie reprezintă un grup de populaţii naturale care se pot încrucişa, actual sau potenţial, şi care sunt izolate din punct de vedere reproductiv de alte astfel de populaţii".
Cum apare o nouă specie?
Tot Erns Mayr ne descrie cel mai obişnuit mod în care o specie generează o altă specie (speciaţia alopatrică):
:: un mic grup se desparte de restul grupului-mămă şi devine izolat din punct de vedere geografic de grupul strămoşilor.
:: acest grup mic va trece prin schimbări genetice destul de rapide - în comparaţie cu populaţiile mari, care tind să-şi susţină omogenitatea genetică prin încrucişări interne.
Instrumente moderne de secvenţiere a ADN-ului străvechi
Escavaţii în situl Sima de los Huesos, Spania, unde au fost descoperite mai mult de 5.500 de oase ale unor hominizi din pleistocenul mediu.
În a doua parte a articolului dedicat prezentării unor noi metode de analiză a ADN-ului, vorbim despre instrumente de secvenţiere a ADN-ului străvechi. Prima regulă a paleogeneticii este următoarea:cu cât mostra este mai veche, cu atât mai fragmentat este ADN-ul.
Evoluţia costurilor secvenţierii genomului
Secvenţierea ADN-ului reprezintă procesul de identificare a ordinii exacte a nucleotidelor moleculei ADN. Această metodă este folosită, de exemplu, pentru a studia microorganismele (bacterii, viruşi) în cadrul cercetării medicale ori pentru a analiza ADN străvechi, ceea ce ne dă o idee despre evoluţia omului şi despre harta migraţiei sale.
Costurile iniţiale ale secvenţierii ADN-ului erau pur şi simplu uriaşe, dar odată cu dezvoltarea tehnologiei şi apariţia unei metode îmbunătăţite de secvenţiere (a doua generaţie de secvenţiere sau secvenţierea paralelă masivă) a avut loc şi o dramatică scădere a costurilor. Iată mai jos o reprezentare grafică sugestivă.
Determină genele personalitatea, temperamentul şi inteligenţa copilului?
Acesta e un scurt text despre gene şi determinism biologic versus cultural. Tu eşti purtător de gene. Iar dacă ai un copilaş, el este, de asemenea, purtător de gene (şi aripioare de îngeraş). El poartă 50 la sută de la mamă şi 50 la sută de la tată. El e o combinaţie de mami şi tati, care, la rândul lor, sunt combinaţii de bunici şi bunice, care…
Determină ele, genele, personalitatea, temperamentul sau inteligenţa copilaşului tău? Da şi nu.
România s-ar putea să deţină în curând doi sateliţi din clasa medie-mare
Autorităţile de la Bucureşti, prin instituţiile cu atribuţii în domeniul spaţial, au luat în calcul şi evaluează la acest moment posibilitatea construirii a doi noi sateliţi. Este vorba despre misiuni de clasă medie-mare, cu aplicaţii practice pentru nevoile actuale ale României. Mai precis, una dintre ele se adresează domeniului telecomunicaţiilor prin satelit, în timp ce cealaltă cade în sfera a ceea ce generic se numeşte EO (Observarea Pământului), adică producerea de imagini de înaltă rezoluţie (dar şi alte măsurători ştiinţifice) care sunt folosite pentru cadastrul imobilelor şi terenurilor, managementul resurselor naturale, prevenirea dezastrelor naturale, limitarea pagubelor în caz de accidente etc.
NASA simulează condiţiile de trai de pe Marte, în cadrul unui studiu cu 6 persoane
Exteriorul domului HI-SEAS (Hawaii Space Exploration Analog and Simulation).
Credit imagine: Yahoo news
Şase voluntari vor sta izolaţi timp de un an în cadrul celei mai lungi experienţe de acest fel desfăşurate în Statele Unite, pentru a strânge informaţii preţioase în vederea trimiterii de astronauţi pe Marte, a relatat sâmbătă AFP. Echipajul, închis într-un dom din Hawai, cuprinde un astrobiolog francez, un fizician german şi patru americani — un pilot, un arhitect, un medic/ziarist şi un specialist în soluri.
Noi metode de analiză a ADN-ului. Începuturile secvenţierii ADN-ului străvechi
ADN străvechi. Cranii de hominizi vechi de 400 de mii de ani, descoperite în situl arheologic Sima de los Huesos, Atapuerca, Spania. Dintr-un femur de aceeaşi vechime extras din acest site cercetătorii au reuşit să extragă şi să secvenţieze un genom mitocondrial complet.
Doi cercetători stau lângă masa de lucru, îmbrăcaţi din cap până-n picioare în costume speciale. Unul dintre aceştia, Hongjie Li, pune cu ajutorul unei pipete mici cantităţi de soluţie ce conţine ADN cu vechime de zeci de ani în tuburi centrifugale, în timp ce Lu Yao, doctorand, introduce datele în laptop. Uşi ce nu permit intrarea aerului exterior şi un sistem de ventilaţie adecvat minimizează riscul contaminării ADN-ului cu impurităţi din exterior.
Pe urmele primilor astronomi. Ep. 4: Fenomene spectaculoase: determinare si observare
Galaxiile NGC 2207 si IC 2163, aflate în proces de fuzionare
În acest episod, al patrulea al seriei "Pe urmele primilor astronomi", suntem martorii unor alinieri filmate la echinocţiul de toamnă şi solstiţiul de vară din Insula Peștelui şi sud-vestul SUA. Totodată aflăm cum puteau determina strămoşii noştri, bazându-se doar pe Soare, momentele solstiţiilor, echinocţiilor şi nordul geografic. De regulă, alinierilor lor nu trebuiau să fie precise, fiind folosite cu precădere în ritualuri religioase. Pentru alinieri precise discutăm despre o metodă folosită de egipteni acum 4500 de ani.
Procesul îmbătrânirii este diferit de la organism la organism
Când începem să îmbătrânim? La această întrebare a încercat să răspundă o echipă de cercetători care a studiat un grup de 1000 de persoane născute la începutul anilor ’70. Cercetătorii au văzut cum vârstei "din buletin" îi puteau corespunde vârste biologice extrem de diferite. Ce anume influenţează această vârstă biologică şi cum putem face să ne menţinem tineri o perioadă cât mai îndelungată cu putinţă?
Activitatea solară se diminuează. La ce ne putem aştepta privind evoluţia climatică pe Terra?
Imaginea a fost obţinută de misiunea NASA "Solar Dynamics Observations mission" pe 15 iulie (lungime de undă: 304 Angstromi)
Se îndreaptă Pământul către o nouă epocă de gheaţă? Dacă luăm în calcul numărul în descreştere al petelor solare, pare că ne îndreptăm către un ciclu solar fără pete solare, care ar putea duce la temperaturi mai scăzute pentru următoarele decenii.
Iulie 2015 - cea mai călduroasă lună din istorie. Terra se încălzeşte încontinuu
Un nou record de temperatură s-a stabilit în luna iulie a acestui an la nivelul planetei noastre. Iulie a fost cea mai călduroasă lună din istorie, temperatura fiind cu 0,08 C mai mare decât luna iulie a anului 1998, când se consemnase precedentul record al lunii. Desigur, nu este vorba despre toată istoria planetei, ci despre cea în care s-au realizat înregistrări: 1880-2015. Datele au fost furnizate de către Administraţia Naţională a Atmosferei şi a Oceanelor din SUA.
