Topirea calota polara arctica Puţine sunt teoriile care se bucură de o aşa credibilitate precum cea care explică motivele şi evoluţia încălzirii globale. Ştim sigur că încălzirea globală există, ne afectează, iar principala cauză este reprezentată de emisiile de dioxid de carbon produse de ţări ca Statele Unite, Rusia ori China. Iată şi o altă versiune a poveştii...

 


Nu se întâmplă de multe ori ca oamenii de ştiinţă să trebuiască să îşi facă auzită vocea în spaţiul public pentru a-şi demonstra şi susţine teoriile. Doar că încălzirea globală are implicaţii politice şi economice atât de importante, încât primele salve de tun au fost deja trase în această arenă, probabil deoarece aceste prime salve au fost generate de prezentarea unor concluzii care au la bază o fundaţie ştiinţifică discutabilă. Părerile nu sunt tocmai egal împărţite în acest domeniu: 31,000 la 52, numai că vorbim numai de oamenii de ştiinţă care şi le exprimă în mod public.
(Este vorba despre o petiţie semnată de peste 31000 de oameni de ştiinţă americani care nu sunt de acord cu concluziile experţilor IPCC -  International Panel on Climate Change - organismul ONU responsabil cu evaluarea schimbărilor climaterice. Cifra 52 se pare că se referă la numărul semnatarilor unui draft intitulat IPCC 2007 Summary for Policymakers, document care rezumă ideile cărora semnatarii petiţiei mai sus amintite li se opun - n.n.)

Vom prezenta în acest material o serie de dovezi şi date - ceva ce ştiinţa nu ar trebui niciodată să omită.

O mare parte a problemei gravitează în jurul unei mici molecule - dioxidul de carbon - CO2. Animalele o elimină în procesul respiraţiei, iar plantele o asimilează pe parcursul fotosintezei. Oceanele planetei conţin cantităţi uriaşe de dioxid de carbon. Arderea cărbunelui, petrolului şi a gazelor naturale dă naştere dioxidului de carbon.

 

 

Dar să ne concentrăm atenţia asupra a două întrebări aparent mărunte:

  1. Traversează Terra un proces de încălzire?
  2. Care sunt efectele prezenţei dioxidului de carbon în atmosferă?

 

ESTE MAI CALD ?

 

S-ar putea crede că măcar în privinţa răspunsului la această primă întrebare există consens în comunitatea ştiinţifică, numai că nu este cazul.

Aşadar, devine planeta într-adevăr mai caldă?

Să analizăm datele existente pentru a vedea de ce este aşa, adică de ce oamenii de ştiinţă nu se pun de acord. Iată aici un grafic al temperaturilor de la suprafaţa oceanelor pe ultimii 3000 de an. Graficul de mai jos este valabil pentru o suprafaţă de 2 milioane de mile pătrate a Oceanului Atlantic. Aşa cum se poate vedea în imagine, temperatura medie a variat într-un interval de 3 grade Celsius pe perioada acestor ultimi 3000 de ani. Perioada corespunzătoare Evului Mediu a fost destul de caldă şi a fost urmată de câteva fluctuaţii, urmate la rândul lor de o altă perioadă rece numită Mica Eră Glaciară.

În fine, tendinţa corespunzătoare ultimelor câteva sute de ani este una de creştere a temperaturilor medii, pe măsură ce Terra resimte din ce în ce mai puţin efectele erei glaciare miniaturale pomenite anterior, care luase sfârşit, dar creşterea nu face decât să readucă planeta la nivelul temperaturilor medii corespunzătoare întregului interval de 3000 de ani.

 

grafic 1

 

Iată în continuare un grafic al temperaturilor pe suprafaţa S.U.A. pentru o perioadă de 127 de ani terminată în 2006. Tendinţa dezvăluită de acest grafic este una de creştere a temperaturilor, însă o creştere de doar o jumătate de grad Celsius la un secol. Această schimbare este atât de mică încât, dacă s-ar produce în interiorul unei camere, majoritatea celor aflaţi în încăpere nu ar resimţi-o deloc.

 

grafic 2

 

În cadrul videoclipului este prezentat şi un grafic care compară această mică variaţie de temperatură pomenită în paragraful anterior cu diferite alte fluctuaţii ale temperaturii înregistrate de-a lungul timpului. Este o valoare mică prin comparaţie cu variaţia temperaturilor medii înregistrate în ultimii 3000 de ani. Mai mult, este minusculă dacă o comparăm cu fluctuaţiile de temperatură înregistrate între ani diferiţi, între anotimpuri sau chiar cu variaţia temperaturii între noapte şi zi oriunde pe planetă.

 

 

 

Mai jos puteţi vedea un grafic care compară recordurile de temperatură înregistrate pe perioada acestor 127 de ani cu activitatea solară înregistrată în aceeaşi perioadă. După cum se poate vedea, corelaţia este de netăgăduit: în mod clar şi cum este şi firesc, temperatura creşte şi scade în funcţie de cantitatea de energie trimisă de Soare către Terra. Începând cu 2006, valoarea temperaturii este chiar în scădere. Date disponibile în ianuarie 2008 arată că modesta creştere a temperaturii medii, de în jur de o jumătate de grad Celsius, înregistrată în ultimii 127 de ani, este deja de domeniul trecutului.

 

grafic 4

 

Graficul următor ilustrează scăderea abruptă a temperaturilor globale, înregistrată între ianuarie 2007 şi ianuarie 2008, revenindu-se astfel la temperaturi comparabile cu cele din jurul anului 1880. Dar, bineînţeles că ar putea să crească din nou în anul următor. Ori poate nu.

 

grafic 5

 

SE TOPESC GHEŢARII ŞI CALOTELE POLARE ?


Dar în ce priveşte gheţarii şi calotele polare? Se topesc acestea sau nu?

Gheţarii şi calotele polare se topesc şi se extind în mod regulat, niciunul dintre cele două procese nefiind unul din cauza căruia să ne alarmăm. Puteţi urmări în cadrul materialului video un clip care surprinde variaţia acoperirii cu gheaţă din zona arctică de-a lungul unei perioade de 5 ani. Raportat la fiecare an, în luna septembrie calota polară nordică este de dimensiune minimă, iar această dimensiune minimă se micşorează de la un an la altul în ultimii ani. Maximul se înregistrează în martie, numai că, surpriză, acest maxim a crescut din 2006 încoace.

La Polul Sud se înregistrează fluctuaţii mai mari ale calotei polare decât pe continentul arctic, dar aceasta a crescut uşor ca dimensiuni începând cu 1979. În clip puteţi vedea un tabel furnizat de NASA şi care ilustrează diminuarea calotei polare arctice şi, respectiv, creşterea în dimensiuni a celei antarctice.

Iată şi câteva fragmente din buletine meteo ale unor publicaţii ori organizaţii de prestigiu, de-a lungul anului 2008.


National Post din Canada, numărul din 25 februarie 2008:

„Stratul de zăpadă care acoperă America de Nord şi mare parte din Siberia, Mongolia şi China este cel mai mare înregistrat din 1966 până în prezent. Centrul de Date Climatologice al S.U.A. (U.S. National Climatic Data Center - NCDC) raportează că în multe oraşe americane s-au înregistrat recorduri de temperaturi scăzute în intervalul de timp ianuarie - începutul lunii februarie. Potrivit NCDC, temperatura medie în ianuarie "a fost cu 0.16 grade Celsius mai scăzută decât media corespunzătoare a secolului XX." China traversează cea mai grea iarnă din ultima sută de ani."


CBC News: 15 februarie 2008

"Imagini din satelit arată că stratul de gheaţă de la suprafaţa apei mărilor se extinde cu aproximativ 2 milioane de kilometri pătraţi, surplus faţă de acoperirea medie înregistrată în ultimii 3 ani."


Greenland’s Sermitsiak News: 12 februarie 2008

"Institutul de Meteorologie Danez susţine că stratul de gheaţă dintre Canada şi sud-vestul Groenlandei a atins dimensiunea maximă înregistrată în ultimii 15 ani."


AccuWeather: 6 februarie 2008

"De obicei, dezgheţul survine în jurul peninsulei Antarctice de la începutul şi până la jumătatea lunii, dar de această dată zona a fost acoperită de un strat solid de gheaţă până spre jumătatea lunii ianuarie, iar în prezent zona marină a emisferei sudice acoperită de gheaţă are o suprafaţă de 2.9 milioane de kilometri pătraţi, adică un surplus de aproximativ 400,000 de kilometri pătraţi faţă de nivelurile prognozate pentru această perioadă a anului, altfel spus valori uşor superioare celor normale."


International Herald Tribune: 21 ianuarie 2008

"Un raport din masivul Kilimanjaro: Zăpada acoperă pe alocuri versanţii situaţi la înălţimi mai mari de aproximativ 5600 de metri. Zăpada acoperă complet zona de vârf a muntelui, pe o lăţime de 2,5 kilometri mărginită de gheţari. Uhuru, cel mai înalt punct al Africii, era înainte, la 45 de minute de drum anevoios."

 

 

kilimanjaro

 

Verdict: dacă planeta se încălzeşte, acesta nu este un fapt care trebuie să ne îngrijoreze.

Încălzirea globală, altfel... (2)

 

________
Notă: articolul de mai sus reprezintă adaptarea
textului folosit în film.
Traducerea şi adaptarea: Scientia.ro.
Credit: www.cassiopeiaproject.com

Pt a posta comentarii: creați un cont pe site, folosiți contul de FB, Twitter sau Google ori postați ca vizitator (fără nicio formalitate de înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (nu se publică automat).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro